Poate v-a trecut pe la urechi cum Romania ocupa locul doi in topul european al celor mai bune locatii pentru constructia de ferme eoliene. Sau cum investitorii sunt disperati de intarzierea limpezirii cadrului legal necesar pentru exploatarea acestui potential. Ei bine, acum ne aflam in fata unui nou prag.
Pana la inceputul lui 2010, Romania trebuie sa transpuna in legislatia nationala noua Directiva Europeana privind promovarea utilizarii energiei din surse regenerabile. Aproape cinic, tinand cont ca noi nu avem inca nicio lege in adevaratul sens al cuvantului care sa reglementeze acest domeniu. De fapt, lucru stiut, lege avem, dar norme de aplicare, nu.
Ce presupune, in mare noua directiva? Ca fiecare stat membru UE este obligat ca, pana in 2020, sa indeplineasca anumite obiective obligatorii privind ponderea pe care o va avea energia din surse regenerabile in consumul final brut de energie (in cazul Romaniei, 24%). In vederea realizarii acestui obiectiv, fiecare stat urma sa realizeze un plan national de actiune, care trebuia transmis pentru avizare catre Comisia Europeana pana la 30 iunie 2010.
Si aici se ivesc cateva dileme.
Pierdut pe ruta Bucuresti – Bruxelles
In primul rand, a fost intocmit corect sau nu? Actorii de pe piata se plang ca nu au fost consultati la momentul realizarii proiectului, ca ulterior actul s-a aflat intr-o dezbatere publica de forma, in care partile interesate nu au fost anuntate, iar timpul acordat a fost mai mic decat minimul impus de legislatia in vigoare, de zece zile, PNAER aflandu-se pe site-ul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri doar cinci zile lucratoare.
Urmatoarea dilema: a fost sau nu a fost trimis documentul catre CE pana la finalul lui iunie? Autoritatile spun ca da, ONG-urile le contrazic: „Cand a inceput lucrul la proiect, am cerut sa participam la consultari si am fost respinsi, din cauza urgentei cu care trebuia intocmit. Doar ca pe 14 septembrie am intrebat la CE si inca nu ajunsese la ei. Poate l-au trimis cu porumbelul”, spune Lavinia Andrei, expert, Terra Mileniul III.
Legea a fost modificata. Pentru cine?
Intre timp, Autoritatea Nationala pentru Reglementare in Energie, institutia care se ocupa, asa cum ii spune si numele, cu reglementarea acestei piete, nu a stat degeaba, iar in urma cu cateva luni a adus o serie de modificari legii 220/2008, care stabileste sistemul de promovare a producerii de energie din surse regenerabile. Unii au privit schimbarea ca pe un element pozitiv, intrucat inlatura multe din neclaritatile prezente in fosta forma. Altii, cum este si cazul Laviniei Andrei, considera ca si noua varianta contine cateva prevederi cel putin nefericite. Intre acestea, faptul ca ANRE are voie sa modifice retroactiv cota de achizitie a certificatelor verzi, in functie de realizarile efective din anul precedent, „ceea ce, evident, diminueaza semnificativ eficienta sistemului de certificate”.
Apoi, inoportuna, crede reprezentanta Terra, este si eliminarea articolului 21 din fosta lege, care „se referea la facilitatile acordate persoanelor fizice care produc energie electrica pentru acoperirea a minimum 20% din consumul propriu, si ca acestea pot beneficia de decuceri din venitul total de pana la 50% din valoarea echipamentelor si instalatiilor achizitionate in scopul producerii.” Aceasta, in conditiile in care, potrivit Laviniei Andrei, „noua directiva europeana pune mare accent pe incurajarea productiei energetice de catre IMM-uri si persoane fizice.”
Nicio problema, din nefericire sau nu, legea nu are nici acum continuare norme de aplicare, deci efectele modificarilor nu aveau cum sa intre in vigoare.
Taxele si avizele, de la investitor la investitor
Asadar, in lipsa unui cadru legislativ coerent, lucrurile stau cam asa pe piata regenerabilelor: pentru punerea in functiune a unui parc eolian este nevoie de aproximativ 85 de avize, la care se adauga reactia intarziata a autoritatilor locale, care duce ca de la initierea procesului de autorizare si pana la
Implementare sa treaca doi ani. Apoi, asa cum atentioneaza raportul
„Coruptabilitatea legislatiei. Studiu de caz – Utilizarea energiei eoliene in Romania”, realizat de reprezentanti ai trei ONG-uri, „din interviurile realizate cu dezvoltatorii de proiecte a rezultat ca legislatia este interpretabila, deoarece „permite oricarui functionar public sa poata cere orice document, de la 1 la n, pentru ca exista in legislatia romaneasca sintagma: „si orice alte documente considerate necesare pt a lua o decizie””.
In plus, asa cum stie orice potential investitor, consultant sau jurnalist, lista completa a tuturor pasilor si documentelor necesare nu este furnizata pe de-a-ntregul de nicio autoritate. Motiv pentru care, atentioneaza studiul, „pentru racordarea la sistem sunt percepute taxe preferentiale. Astfel, unele companii mari au primit derogare de la aceste taxe, in vreme ce companiile mici sunt supuse unor taxe impovaratoare. Modalitatile de taxare nu sunt transparente si nu pot fi verificate”.
