BATAIE DE JOC – Fripturistii lasa in urma lor stive de gunoaie care distrug aria protejata
De cum da firul ierbii si soa-re–le incepe sa dez-mor-teas-ca pofta de viata a vie-ta-tilor mai mici sau mai mari, fie ele miriapode, apode sau bi-pe-de, week-end de week-end, Re-zer-va-tia Fintinita – Murfatlar se afla sub ase-diu. Sute de oameni se na-pus-tesc asu-pra padurii, strivind monumentele na-tu-rii sub rotile masinilor.
Ca sa ajungi la Fintinita, imediat dupa iesirea din Murfatlar spre Adamclisi e un drumeag de pamint care o ia piezis din sosea prin pa-du-re. Dar asta este doar una din caile de acces pe care se inghesuie in fiecare simbata si duminica si-ruri in-terminabile de masini. Drumul prin padurice se termina intr-o po-iana larga, aflata la poalele dea-lu-lui, de unde incepe rezervatia. Ast-fel ca in zilele sfirsitului de sap-ta-mi-na poiana se transforma intr-o imensa parcare, unde, printre ma-sini, se intind mese, se astern pa-turi, se aprind gratare, ca, de pri-vesti de sus toata aceasta des-fa-su-ra-re cimpeneasca, greu mai re-u-sesti sa vezi iarba. Un furnicar uman, metalic, afumat si zgomotos, care duduie de manelele ce se bu–lu–cesc pe usile autoturismelor trase pe pajiste si se amesteca dea-su-pra rezervatiei intr-o cacofonie naucitoare.
In mijlocul pajistii troneaza un panou care avertizeaza cu litere de-o schioapa ca am pasit in Rezervatia Naturala Fintinita – Murfatlar, cu informatii despre loc, dar si doldora de indicatii despre normele de conduita in rezervatie impuse de lege. In stinga lui, la citiva metri, un maldar de gunoaie… buluc. In imediata ve-ci-na-tate a pajistii frematinde se afla un popas turistic deschis din vremuri pre-re-vo-lu-ti-o-nare, practic un adapost spatios im-potriva aglo-me-ratiei, a mizeriei si, partial, a zgomotului. In fata lui e un container de gunoi, insa nu tot-deauna turistii il ni-me-r-esc, asa ca acesta zace mai mult gol, im-pre-surat de o stiva urit mirositoare.
Pina sus, pe platou – in inima rezervatiei -, urci pe o potecuta printr-o padure umbroasa de stejari pufosi sau brumarii, artari, car-pi-ni-te si meri padureti si treci pe lin-ga izvorul Fintinita, care-a fost captat si betonat, in jgeabul caruia plutesc non-sa-lant diverse ambalaje. Ajungi sus pe platou cu speranta unei oaze de liniste, in care sa-ti poti ordona suflul si gindurile, insa observi cu ciuda ca potecuta abrup-ta nu e singurul drum de acces si ca multi trotuaristi au gasit o cale mult mai facila de a urca in virful dealului – cu masina.
„Rezervatia Fintinita e partial distrusa din cauza pantofarilor”, ne-a spus parerea biologul Marian Tudor. „Este spatial foarte mica, iar cea mai importanta zona din punct de vedere floristic este zona de platou.” Zona care simbata era o adevarata parcare „de vreo 40 de masini”, dupa cum ne-a povestit patronul popasului din vale.
GUNOAIE, MASINI SI ATV-uri. „Eu am pus containerul ala, dar lumea vine si arunca pe linga. Eu platesc gunoiul, desi nu era responsabilitatea mea, dar am facut-o ca nu-mi place mize-ria. Ocolul Silvic vine o data pe sap-tamina, lunea, si curata tot ce ra-mine dupa week-end. Au facut san-turi ca sa nu se mai intre cu ma–sinile peste tot, dar lumea vine cu lopeti – i-am vazut cu ochii mei – si daca le atragi atentia, iti zic: -ce-i, ma, padurea lu” ma-ta?- Risti sa te trezesti si cu o lopata-n cap”, ne povesteste amarit Enache Ciabuca.
Marius Skolka, conferentiar universitar doctor si secretar stiin-tific al Facultatii de Stiinte ale Na-tu-rii, Universitatea Ovidius, ne-a po-vestit si el despre santurile facute de Ocolul Silvic pentru a li-mi-ta accesul cu masina in re-zer-vatie, „dar fostul primar, Crivi-neanu par-ca, in campania electorala a intrat cu volele si a acope-rit santurile, ca a facut acolo serbari cimpenesti”. Un alt pericol pe care ni l-a descris conferentiarul sint „ATV-urile, noul sport national, cu care se intra prin padure pina sus pe platou, pe coas-tele de calcar…”, parte care, conform APM Constanta, „reprezinta zona cea mai interesanta a rezervatiei” din punct de vedere geolo-gic si geomorfologic. Despre atevisti ne povestise si patronul popasului: „Fac raliuri pe-aici, pun frine bruste, ridica praful, urca pe poteca sau pe coastele alea… agata plan-tele, le smulg, rup crengi…”.
LOC DE ARUNCAT CIINII. „Si alta problema mare sint ciinii, domnule”, continua Enache Ciabuca, pornit sa pomeneasca toate pro-blemele cu care se confrunta, cu speranta in efectul mediatizarii. „Vin cu ciini si-i arunca aici, ii abandoneaza, de s-a umplut toata pa-durea de ciini maidanezi, chiar daca scrie pe panoul ala mare cit toate zilele ca e interzis accesul animalelor domestice in ariile protejate. Noi am impartit fluturasi despre importanta rezervatiei, am mai incercat sa le explicam oamenilor, mai trimit oamenii mei sa adune gunoaiele, am paznic care urmareste toata zona asta, ca si noaptea e periculos. De 1 mai rupeau copacii pe-aici, am chemat politia, au venit, dar le-au dat doar avertisment”.
JARUL DIN IARBA. Turistii vin, isi fac gratarul, insa, dupa ce distractia s-a terminat si matul s-a umplut, arunca jarul pe jos, uitind sa-l mai stinga. „Mai ramin si noaptea si fac gratar, fac foc de tabara in padure… De multe ori le ducem noi bidoane cu apa sa stinga jarul. Pai, anul trecut nu a luat foc sus pe platou? Au venit doua au-tospeciale de la pompieri!”, ne-a povestit proprietarul popasului. „Incendiul? Tot de la turisti de-astia nesabuiti. Ei stateau si se uitau hlizindu-se, in timp ce noi cu pompierii ne luptam sa stingem focul. Sigur ca n-au voie sa faca focul in padure, dar daca le spui, te si bat. Politia vrea sa medieze, nu sa se implice, iar Garda de Mediu vine sa ne controloze pe noi, nu se complica insa cu turistii, sa ia in-ju-ra-turi”, ne-a povestit si lucratorul de la Ocolul Silvic.
PISICILE ZBURATOARE. Dupa cum ne-au obisnuit deja, institutiile statului umbla si in acest caz cu pasarea mitei. Garda de Mediu Constanta, prin comi-sarul-sef Vasile Petro, ne-a spus ca atit timp cit rezervatiile au un custode – Ocolul Silvic -, el trebuie sa se ocupe si de partea aceasta de control si amenzi. „Nu spun ca nu e si treaba noastra, dar inainte de asta, este treaba lor. Nu am avut motive pina acum sa intervenim, nu ne-au cerut sprijinul. Cind stim ca ariile protejate sint in grija cuiva ne abatem si noi atentia la altele mai mari si mai importante – cum ar fi marii poluatori, alte probleme cerute de UE. Ar trebui actionat totusi daca lucrurile stau asa”, a continuat acesta auzind de pro-blemele de care se lovesc lucratorii silvici, care risca sa ia si bataie de la turistii stropiti din belsug cu bere. „Sa formam niste echipe, cu politie, cu jandarmi si sa incercam macar asa sa-i educam pe oameni daca altfel nu se poate. Insa, atunci cind sint implicate mai multe institutii, lucrurile nu merg foarte usor…”
Pe de alta parte, directorului tehnic al Directiei Silvice Constanta, Gheorghe Caragheorghe, nu i se pare o solutie aplicarea de amenzi si merge pe ideea de constientizare a populatiei. Insa stie ca sint necesari ani buni…
Toate activitatile interzise care sint vizibile pe panoul din poala dealului sint calcate in picioare de turisti. Multi dintre ei nu au nici macar curiozitatea sa citeasca, doar, poate, cei care-si intind gra-tarele si mesele sub el. Una dintre ele este „culegerea si comercializarea plantelor (…) din locuri declarate monumente ale naturii sint interzise”, reglementata prin art. 60 din Legea protectiei mediului nr. 137, din 1995. Iar in Rezervatia Fintanita sint cel putin trei plante declarate monument al naturii, dupa cum reiese din panoul de avertizare. In plus, chiar locul insusi se afla mentionat in Legea nr. 5, din 2000, la capitolul „Rezervatii si monumente ale naturii”. „Bujori nici nu stiu daca mai sint”, ne spune Enache Ciabuca, „de liliac ce sa mai spun, ca vin de sus cu bratele pline de liliac si-i lasa rupti pe-aici. Sau culeg flori si le duc la piata”.
Panourile din padure au fost mai multe, insa singurul ramas e cel de la baza dealului. Unele au fost furate pentru fier vechi, altele… „am avut un panou mare pe care scria detaliat speciile ce traiesc in rezervatie… tot ce era necesar. Dar intr-o iarna l-au facut sanie. Ar fi o solutie imprejmuirea rezervatiei, dar Ocolul Silvic de-abia are bani ca sa curatam padurea la inceput de saptamina. Din fericire, ne-a mai dat si Primaria cite-o mina de ajutor”, ne-a explicat lucratorul silvic.
Padurea „ocrotita”
De pe site-ul Agentiei pentru Protectia Mediului Constanta am aflat ca Fintinita se intinde pe o suprafata de 66,40 hectare, fiind declarata re-zer-va-tie floristica si faunistica. De aici au fost descrise 515 specii de plan-te caracteristice zonei de sud a Dobrogei. Tot aici isi dau intilnire specii de origini diferite, predominind cele pontice, balcanice, continentale, submedi-teraneene si eurasia-tice (…)
Din rezervatia Fintin-ita au fost descrise specii de plante noi pentru stiinta, motiv pentru care majoritatea poarta epitetul Murfatlar. Valoarea stiintifica a re-zervatiei naturale Fintinita consta in prezenta unor specii rare de flora si fauna, care se gasesc fie numai in Dobrogea, fie numai in partea de sud a tarii. Una dintre plantele specifice locului, considerata monument al naturii, este Paeonia tenuifolia, mai cunoscuta sub numele bujorul de stepa.
Rezervatia adaposteste si nu-me-roase specii de animale, carac-te–ristice zonelor de stepa dobrogeana: dihorul de stepa, dihorul pa-tat, grivanul, broasca testoasa do-brogeana. Rezervatia se si-tu-ea-za la sud-vest de orasul Basarabi si la est de satul Siminoc. Aria a fost pusa sub protectie de autoritatile locale inca din anul 1962.
Sursa: Jurnalul National
