Prin fictiva “ecologizare” si “nebagare de seama” a autorita­ti­lo­r, Romplumb Baia Mare deturneaza zeci de milioane de euro

Prin fictiva "ecologizare" si "nebagare de seama" a autorita­ti­lo­r, Romplumb Baia Mare deturneaza zeci de milioane de euro

In fiecare an, zeci de miliarde de lei vechi de la bugetul de stat sunt “drenate” prin intermediul societatii Rom­plumb. Caracatita se intinde pana la nivel ministerial, motiv pentru care societatea poluatoare a func­tionat chiar si in perioadele in care nu avea autorizatie de mediu, indife­rent de culoarea politica a guvernarii.

In afara de traditie, afacerea de la Romplumb Baia Mare nu prea are argumente de existenta intr-o economie sanatoasa de piata. Nu mai e o unitate strategica, din moment ce a ajuns un jucator nesemnificativ pe piata europeana a plumbului (cu o cota de 0,02%). Nu mai prelucreaza minereurile autohtone de plumb, dupa ce mineritul si-a dat obstescul sfarsit. In ultimii ani a inregistrat pierderi mari sau profituri minuscule, dar i-a poluat constant pe cei peste 140.000 de baimareni. Nu se justifica nici sumele enorme investite – sau care urmeaza a fi investite – in dimi­nuarea poluarii: 45.558.870 lei (1994-2010) si 43.000.000 lei (2010-2013), din moment ce nici acum Rom­plumb nu se incadreaza in nor­mele de mediu. Chiar si miza so­ciala a celor 650 de locuri de mun­ca nu e una credibila, intr-o perioada in care din sectorul bugetar sunt disponibilizati sute de mii de angajati.

Pentru statul roman si pentru Baia Mare, afacerea e una paguboasa. Pentru “baietii destepti” din Bucuresti sau din Baia Mare, afacerea e una de mili­oane (de euro).

Adevarata “afacere” din jurul socie­tatii Romplumb isi are originea in Ordonanta de Urgenta nr. 173/05.11.1999. Aceasta prevede pen­tru agentii economici cu capital majoritar de stat suportarea de la bu­getul de stat a cheltuielilor de ecologi­zare, generate de procesul de recicla­re a deseurilor si subproduselor plum­boase. La nivelul anului 1999, alo­ca­tia unitara era de 125 lei/tona de subprodus rezultat. Insa alocarea nu se facea cu ochii inchisi. Ordonanta pre­­ciza ca “deconturile justificative vor fi verificate si avizate de directiile ge­nerale ale finantelor publice si con­tro­lului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti”. Suporta­rea de la bugetul de stat a cheltuielilor de ecologizare era motivata si de faptul ca la acea vreme Romplumbul folosea materie prima provenind de la REMIN, o alta societate cu capital majoritar de stat. Deci, se aplica principiul “poluatorul plateste”, iar polua­torul era statul roman.

Dupa ce REMIN a intrat in colaps si nu a mai mai avut cum sa asigure materia prima, Romplumb importa concentratele plumboase din Polonia si tot acolo exporta plumbul de­cu­prat. Materia prima e adusa de la mi­nele Bukowno, iar 98% din plumbul obtinut e vandut firmei poloneze MEROLEX RZESZOW. Pe hartie, Romplumb e un producator de plumb. In realitate, e vorba despre un lohn industrial, Romplumb pres­tand doar serviciul de procesare a materiei prime. Situatie in care firma poloneza e poluatorul si ea ar trebui sa suporte cheltuielile de ecologizare. Cu toate acestea, Guvernul Romaniei continua sa aloce Romplumb sume pentru ecologizare, ce ajung anual la zeci de milioane de lei.

Pe langa faptul ca plata acestor sume e cel putin discutabila – daca nu chiar ilegala –, cei de la Romplumb declara cantitati de subproduse si deseuri reciclate de zeci de ori mai mari decat cele rezultate in fapt din procesul de productie. Si, sub atenta “verificare si avizare” a celor de la finante, an de an zecile de milioane de lei trec prin Romplumb. Cum sumele foarte mari se intorc si la nivel foarte inalt, nimeni nu e deranjat.

Ecologizare de 13.000.000 euro, in doar trei ani
Alocarea subventiilor pentru ecologizare are un algoritm respectat in fiecare an: in primul trimestru se aloca sumele, iar la sfarsitul trimestrului patru (chiar si in 29.12), o alta hotarare suplimenteaza aceste sume. In perioada 2008-2010 (care cu­prin­de un an de guvernare liberala si doi ani de guvernare PDL, singura schimbare constand in faptul ca Guvernul Boc nu mai precizeaza in HG-uri cantitatea de deseuri si subproduse plumboase), alocatia unitara a ajuns la 470 lei/tona de subprodus. In cei trei ani, pentru ecologizare s-au alocat Romplumbului 53.476.000 lei (aproape 13.000.000 euro)! Practic, in fiecare zi calendaristica din acest interval, Romplumb a primit 48.836,5 lei, adica aproape o jumatate de mi­liard de lei vechi/zi.

Prin Hotararea 88/02.02.2011, in acest an, societatii Romplumb i-au fost alocati pentru “ecologizare” 17.700.000 lei. Pe HG a semnat Emil Boc si au contrasemnat Ion Ariton si Gheorghe Ialomiteanu…
Numai cheltuielile de ecologizare – fara a lua in calcul nici o alta cheltuiala de productie – duc costul tonei de plumb la circa 1.300 euro/t, in conditiile in care cotatia la bursa e de circa 1.900 euro/t!
Unul dintre argumentele so­li­citarii subventiilor de conducerea Romplumb se referea la pastrarea celor aproape 700 de locuri de mun­ca.. Daca uzina ar fi fost inchisa in acesti trei ani, iar banii pentru eco­logizare ar fi fost folositi la plata angajatilor, acestia ar fi primit lefuri lunare de 22.852.991 lei vechi. Sau daca ne raportam la salariul mediu din uzina – de 6.000.000-7.000.000 lei –, angajatii puteau primi salariul timp de noua ani fara sa miste un deget si, mai ales, fara ca Romplumb sa mai polueze.

Mai ales ca aceste sume astronomice nu au fost folosite conform destinatiei “actiuni de ecologizare a procesului de reciclare a deseurilor si produselor plumboase, rezultate din obtinerea plumbului decuprat” decat intr-o proportie infima. Pentru simplul motiv ca nu s-au produs niciodata cantitatile de deseuri declarate.

Nu ies la socoteala 12.000.000 euro!

Click pe imagine pentru a mari

Afacerea deseurilor “ecologizate” e data in gat de… matematica si chimie. In conformitate cu procesul teh­nologic si randamentul de ex­trac­tie, pentru obtinerea unei tone de plumb sunt necesare aproximativ 1,8 tone de materie prima. Scazand ar­derile, din proces rezulta 0,6-0,7 tone deseu.
Productia de plumb decuprat, raportata de Romplumb in ultimii trei ani, se situeaza la 9.759,27 tone.
Luand o medie de 0,65 tone deseu la tona de plumb produs, calculul ara­ta ca in perioada 2008-2010 au re­zultat 6.343,53 tone deseuri. La alo­catia unitara de 470 RON/tona, su­ma cuvenita ar fi fost de doar 2.981.460 lei. Deci, din totalul de 53.476.000 lei nu s-ar justifica 50.494.549 lei (circa 12.000.000 eu­ro); adica dispar spre buzunare de soa­re pline cate 3.000.000 euro in fiecare an.

Click pe imagine pentru a mari
De altfel, in anunturile anuale de licitatii, Romplumb solicita intre 10.000 si 12.000 tone de concentrate plumboase cu livrare esalonata (even­tual cu o completare pe final de an), cantitati care nu aveau cum sa genereze atatea deseuri. Nu se poate invoca nici faptul ca pe langa de­seurile rezultate din procesul curent de productie s-ar prelucra si deseuri istorice, din moment ce acestea (circa 50.000 t) inca zac depozitate in in­cinta uzinei. Cum Romplumb a soli­citat autorizatie pentru reciclarea acumulatorilor uzati, nu ar fi mare mirarea daca si pentru acest proces ar primi fonduri pentru… ecologizare.
Algoritmul si “fenomenul” func­tioneaza din 1999, din vremea premierului Radu Vasile, dar de-a lungul timpului au fost utilizate de toate partidele care s-au perindat pe la gu­ver­nare. Si, evident, de cei pusi sa controleze. Poate nu e intamplator faptul ca Ion Capota, consilier in Ministerul Economiei (forul care aloca fon­du­rile), e si membru in Consiliul de Ad­ministratie al Romplumb (uzina care justifica utilizarea lor). Sau ca Ilie Pop – sotul doamnei Maria Pop, director economic al Romplumb – este auditor public extern la Curtea de Conturi Maramures. Sunt doar doua ro­tite care pot ajuta la intelegerea func­tionarii nestanjenite a sistemului.

NOTĂ: “Schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau a resurselor materiale, fara respectarea preve­derilor legale, daca fapta a cauzat o perturbare a actiunii economico-financiare sau a produs o paguba unui organ ori unei institutii de stat sau unei alte unitati, se pedepseste cu incarcerare de la 6 luni la 5 ani. Daca aceasta fapta are consecinte deosebit de grave, pedeapsa este incarcerare de la 5 ani la 15 ani si inter­zicerea unor drepturi”. (Art. 302, al. 1, Cod Penal)

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,352FaniÎmi place
97CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente