Plasticul reciclat nu prezintă interes în prezent pentru producători, care preferă materii prime virgine de o mai bună calitate. Iar cum acestea sunt și mai ieftine, plasticul reciclat al Europei sfârșește adesea în rampele de gunoi sau în incineratoare, atunci când nu este exportat în afara granițelor.
În urmă cu doi ani, legislativul european a stabilit o nouă țintă de reciclare pentru ambalajele din plastic de 55% până în 2025. Și, cu obiectivele și mai ambițioase fixate prin Pactul Verde European, trebuie găsite noi metode pentru a crește semnificativ ratele de reciclare. De aceea, tratarea substanțelor toxice pe care le conțin produsele vechi de plastic este văzută de mulți ca viitorul reciclării, dacă nu chiar ca Sfântul Potir, se susține într-un articol publicat de Euractiv.
Reciclarea chimică, o soluție atractivă în teorie
Aici intervine reciclarea chimică. Tehnologiile noi promit izolarea substanțelor toxice conținute în plastic, substanțe care acum sunt interzise în Europa, facilitând recuperarea materiei prime necesare pentru confecționarea unor articole care sunt „ca noi”. Într-o carte albă elaborată recent de Fundația Ellen McArthur se susține că toate substanțele chimice pot fi descompuse în componente mai simple și pot fi recompuse în produse chimice identice sau diferite, chiar dacă sunt puternic amestecate sau contaminate.
Oportunitatea pe care o creează aceste tehnologii de „reciclare chimică”, față de cele mecanice, este că generează materii prime de calitate virgină, care pot fi apoi folosite pentru a face materiale și produse chimice noi, de mai bună calitate, se arată în această carte albă.
La nivelul Uniunii Europene, au fost lansate proiecte de cercetare ce explorează posibilitățile oferite de reciclarea chimică. Unul dintre acestea este numit iCAREPLAST, un altul este numit PUReSmart.
Kęstutis Sadauskas, responsabil cu economia circulară și dezvoltarea ecologică în Directoratul pentru Mediu al Comisiei Europene, păstrează unele rezerve față de reciclarea chimică, oricât de promițătoare ar părea.
Este nevoie de mai multe informații cu privire la performanțele de mediu ale acestor tehnologii, în principal legate de consumul de energie și de natura și siguranța rezultatelor procesului. Ar fi necesară o abordare din perspectiva întregului ciclu de viață, pentru a putea aprecia toate posibilele beneficii ale reciclării chimice; rezultatele proiectelor pilot care se derulează trebuie să fie extinse, ca să avem o imagine reprezentativă a posibilităților pe care le oferă, atrage atenția oficialul european.
Prin lansarea în această toamnă a Strategiei pentru Sustenabilitatea Produselor Chimice, se așteaptă o revizie a politicii Comisiei Europene față de chimicale, capitol important al Pactului Verde European prezentat anul trecut de către executiv. Obiectivul principal al Pactului este reducerea la zero a emisiilor cu efect de seră până în 2050.
Reciclarea chimică ar putea juca un rol important în noua strategie a Comisiei care, potrivit lui Sadauskas, va asigura mai multă coerență între legislația privind substanțele chimice și cele privind produsele și deșeurile. Primul aspect tratat va fi prezența unor substanțe interzise sau restricționate în fluxurile de deșeuri, așa numita „moștenire chimică”, dată fiind lipsa de informații privind prezența substanțelor chimice din anumite produse.
În practică, o soluție deocamdată necompetitivă
„Moștenirea chimică” a fost o problemă deranjantă pentru reciclatori, care până acum nu au reușit să se ocupe de materialele plastice vechi „contaminate” cu substanțe interzise.
EuRIC, asociația sectorului industrial al reciclării din Europa, agreează reciclarea chimică drept soluție pentru problema deșeurilor de plastic care în acest moment nu pot fi recuperate prin metode tradiționale de sortare mecanică. Termenul de reciclare chimică acoperă o diversitate de tehnologii diferite, multe dintre ele încă în etape inițiale de dezvoltare, iar reprezentanții reciclatorilor nu consideră că acestea pot constitui soluția universal valabilă. Mai mult, reciclatorii se tem că aceste procese diferite vor întâmpina aceleași probleme ca reciclarea mecanică, inclusiv competiția cu materia primă virgină, mai ieftină. Pentru ca reciclarea chimică să devină competitivă, prețul barilului de petrol ar trebui să ajungă la cel puțin 65-75 USD, iar în prezent se situează în jurul a 40 USD.
Aceleași rezerve sunt împărtășite de către grupurile de mediu. Un raport tehnic elaborat anul acesta atrage atenția asupra consumului mare de energie care este necesar în procesul de reciclare chimică. În plus, având în vedere prețul scăzut al petrolului și tipul de plastic pentru care se utilizează, nici investiția în infrastructura necesară nu e viabilă din punct de vedere economic.
Avem rezerve față de utilizarea reciclării chimice, care este departe de-a fi o tehnologie matură și mai rămâne problema consumului mare de resurse și energie. Considerăm că ar fi potrivită doar ca ultimă soluție pentru plasticul care este prea degradat, contaminat sau prea complex pentru a fi recuperat mecanic – Janek Vahk, campaigner Zero Waste Europe.
Greenpeace a examinat 52 de proiecte promovate de Consiliul American de Chimie (ACC) ca „reciclare chimică” sau „avansată”. Din analiza dată publicității în 9 septembrie rezultă că multe din aceste proiecte nu sunt viabile sau sunt promovate în mod înșelător ca reciclare, având în vedere că produc în mare parte combustibili și ceruri. Raportul concluzionează că „reciclarea substanțelor chimice” nu este o soluție la criza poluării cu plastic, ci mai degrabă o tactică de PR din partea industriei, menită să creeze iluzia progresului.
Resurse:
1) https://www.no-burn.org/wp-content/uploads/CR-Briefing_June-2020.pdf
2) https://www.greenpeace.org/usa/research/deception-by-the-numbers/
