Contractul de inchiriere dat lui Puiu Popoviciu de condu-cerea Complexului Sportiv “Lia Manoliu” poate fi inscris lejer in Cartea Recordurilor. Omul de afa-ceri a devenit peste noapte, acoperit de acte, proprietarul unui bun al statului. Mai mult, 150 de ani nu-l deranjeaza nimeni, iar intelegerea dintre semnatari nu poate fi anulata decat in instanta.

Un euro pe metrul patrat. De aici incepe povestea afa-cerii imobiliare “marca” Strandul Tineretului. Personajele principale ale ingineriei financiare sunt omul de afaceri Puiu Popoviciu si Bogdan Gheorghe, directorul de atunci al Complexului “Lia Manoliu”, actual secretar general al Agentiei Nationale pentru Sport. Asocierea a adus rezultate imediate si benefice pentru investitorul cu vi-ziune. Baza sportiva nu castiga mai nimic, dar omul de afaceri se alege cu 12.000 de metri patrati la un pret derizoriu, teren pe care vrea sa ridice cel mai inalt bloc din Capitala, de 29 de etaje.

ISTORIA IMOBILIARA. Initial, contractul a fost semnat in 2000 si avea forma unui “banal” contract de inchiriere. Cinci ani mai tarziu apare o a doua inte-legere, care-l face pe Puiu Popoviciu proprietar cu drepturi depline al terenul din Strandul Tineretului. Conventia semnata in 2005 ii confera Trigra-nitului, societate controlata de omul de afaceri, titlul de “Superfiar”. Termenul sofisticat se traduce simplu: investitorul devine proprietarul deplin al cladirii si are drept de folosinta nestingherita asupra terenului. Iata ce stabileste acesta: “Dreptul de -superficie- este constituit in scopul construirii, retinerii in proprietate, admi-nistrarii si finantarii-dezvoltarii imobiliare. Partile recunosc si convin ca Trigranit are dreptul sa determine construirea in cadrul dezvoltarii imobilare a una, sau mai multe constructii, parcari, cai de acces sau amenajari peisagi-stice”.

IZ DE INGINERIE. In 2006, Autoritatea de Control a Guvernului a verificat toate contractele incheiate de Complexul Sportiv National “Lia Manoliu” cu diversi beneficiari. Concluziile au fost simple, dar ignorate de toata lumea: Contractul dintre SC Trigranit Romania SA si complex trebuie anulat.

In primul rand, contractul semnat cu firma lui Popoviciu contine prevederi ce permit schimbarea destinatiei bazei sportive in spatii si birouri, fapt ce incalca articolul 79 din Legea Sportului. “Prin contract se recunoaste si se accepta ca toate dezvoltarile imobiliare, cladirile si drumurile de acces vor ramane in proprietatea chiriasului, acesta be-neficiind de toate drepturile si avantajele acestor afaceri imobilare. De asemenea, Comple-xul a fost vaduvit de proprietatea asupra terenului pentru ca omul de afaceri are dreptul sa prelungeasca durata contractului cu inca 100 de ani”, se arata in ancheta Corpului de Control al Guvernului. Sfidator este faptul ca in acest contract nu exista nici o clauza care sa permita anularea intelegerii. “Conventia incheiata in 2005 constituie un act de deposedare, proprietarul, respectiv Complexul “Lia Manoliu”, fiind lipsit pentru 147 de ani de folosinta terenului. Persoanele care au avut functii de administrare a patrimoniului bazei sportive au administrat prost si in defavoarea proprie acest contract”, se mai arata in raportul Corpului de Control.

Smecheriile scrise negru pe alb nu s-au oprit aici. In contract au fost scrise fraze care se anuleaza de la jumatate. “In situatia in care, din orice motiv, contractul de inchiriere inceteaza, chiar si partial, partile convin ca prezentul contract sa ramana neafectat”. Grevat de aceasta fraza fara cap si fara coada, contractul nu poate fi anulat decat in instanta.

LA INDIGO. De altfel, raportul Guvernului a scos la iveala probleme serioase in mai toate contractele pe care Complexul le-a in-che-iat de-a lungul timpului. Acestea se intrec in modul in care au pa-gu-bit patrimoniul bazei sportive. Re-zultatul este cel asteptat: inlan-tu-i-rea de contracte, trei la numar, face obi-ectul unei cercetari a Departamentului national Anticoruptie (DNA).

In 2003, conducerea Complexului Sportiv a mai semnat un contract de inchiriere cu SC Tineretului SA. De aceasta data miza o reprezinta o suprafata de 65.000 de metri patrati. Cele doua intelegeri seamana ca doua picaturi de apa. Diferenta este ca patronii firmei mai sus amintite nu platesc nici o chirie, mai mult au inchis accesul publicului la bazinele de inot. “Obligatia de plata a chiriei va fi stinsa prin darea in folosinta ex-clusiva a proprietarului, respectiv Complexului -Lia Manoliu-, a unei cladiri necesare activitatii sportive ce face parte din proiectul imobiliar care urmeaza sa se realizeze in termen de doi ani din momentul obti-ne-rii autorizatiei de construire. Din verificari, pana in prezent, nu a fost demarat nici un fel de proiect care sa conduca la punerea in aplicare a prevederilor de mai sus”, se precizeaza in raportul Corpului de Control. Astfel, avand teoretic in posesie un teren valoros, cei de la “Lia Manoliu”, n-au obtinut nici un leu din contractul cu Tineretului. Din acest motiv, Agentia Nationala pentru Sport (ANS) a cerut in instanta anularea intelegerii mai sus descrise.

FARA REZULTAT. Ciudat este faptul ca ANS nu a cerut deocamdata in instanta si anularea contractului cu Trigranit. Unul dintre motivele invocate de secretarul ge-neral al institutiei, Bogdan Gheor-ghe, ar fi suma de bani pe care o primeste drept chirie. Nu vorbim de mii de euro pe metru patrat, atat cat ar fi permis zona, ci de un euro pe metru patrat. In aceste conditii in sapte ani, Complexul “Lia Manoliu” a primit din chirie aproximativ un mi-lion de euro. Ei bine, suma nu se regaseste in investitiile cladirilor aflate in patrimoniu. Unde sunt banii? Conform celor declarate de semnatarul contractului, Bogdan Gheorghe, acestia se regasesc in plata facturilor la apa curenta.

ASOCIERE. Al treilea contract incheiat de Complexul Sportiv Lia Manoliu pe baza sportiva Tineretului a fost semnat cu SC McMoni”s SRL in 1992 pentru 20 de ani. De aceasta data, Complexul a fost cel care a atras atentia Ministerului Sportului asupra unor aspecte legate de modul de incheiere si derulare a intelegerii cu McMoni”s. In 2002 au fost intentate doua actiuni in justitie pentru anularea contractului de asociere in participatiune. Se pare ca si acest al treilea contract contine clauze care il fac intangibil si nu poate fi anulat fara prezentarea in fata instantei.

Semne de intrebare

De ce nu s-a cerut anularea in instanta a contractului de inchiriere cu SC Kiseleff Business Plaza, fosta SC Trigranit Romania SA, in conditiile in care concluziile releva incalcari ale Legii Sportului? Pe unde s-a ratacit Planul de Urbanistica Zonala cu blocul-turn de 29 de etaje? Cum este posibil ca intr-o Capitala sufocata de beton sa fie distrusa pana si una dintre putinele baze sportive? De ce nu exista dezbateri publice in momentul in care se autorizeaza construirea unor cladiri gigant? Cat spatiu verde mai trebuie ras in Bucuresti ca sa constientizam situatia critica in care ne aflam? Cate legi vor mai fi interpretate si speculate pe altarul investitorilor cu viziune?

Sursa: Jurnalul National

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here