In parcul Bordei, copacii au nevoie de perfuzii ca sa inverzeasca in primavara asta. Singurul lucru cu adevarat verde din marea gradina a Capitalei este gardul. Din fier, fara nicio indoiala, dar vopsit in culoarea pe care ar fi trebuit s-o aiba deja iarba, arborii si, ce mai, tot parcul. Dincolo de ziduri, se deschide insa o vale a plangerii. Totul este gri si parasit. Copacii isi inalta coroanele spre cer, dar parca pentru ca sa ceara indurare. Iar gazonul, tufisurile si florile salbatice – au disparut din peisaj. E curat, e adevarat, dar o curatenie vecina cu abandonul, de auzi cum se tes panzele de paianjen.

PARCUL BORDEI.

Acolo unde in urma cu mai bine de cinci ani se intindea una dintre cele mai mari gradini din Bucuresti, acum a ramas o ruina. Terenul a fost pregatit de cel care s-a simtit stapan peste minunatiile Bordeiului sa devina proiect imobiliar. Costanda a inceput schingiuirea parcului in 2005, cand a taiat peste 250 de copaci. Nu e vorba, totul s-a facut legal, cu acordul ministrului Mediului de la acea vreme, Sulfina Barbu.

Parcul trebuia sa se transforme intr-o zona verde, dupa planurile edililor. Atat si nimic mai mult. Pentru o perioada, bucurestenii i-au zis adio. Gardul care imprejmuieste si acum gradina te lasa cu greu sa arunci o privire dincolo. O scapare ar fi parcul vecin, Herastraul, care da chiar in Bordei. Stapanul s-a gandit insa la toate, si-a inaltat gard de beton chiar intre parcuri.

STAPANII BORDEIULUI

Un lucru n-au stiut cei care au planuit sa distruga Bordeiul – parcul e copilaria noastra, a celor care-am vrea sa mai fim pusti prin Bucuresti. Ne lasati sa respiram, ne lasati sa ne jucam de-acum cu copiii nostri prin parc sau vreti sa va cerem voie, dragi tovarasi, sa traim? Ei bine, acum nimeni nu cere pemisiunea ca sa se catere pe gard si nici ca sa caute crapaturi in zid. E dreptul nostru sa vedem ce e dincolo, pentru ca Parcul Bordei este proprietatea privata a fiecarui bucurestean.

Poate parem nebuni atunci cand ne lipim, involuntar, de zid si cautam o spartura care sa ne arate ce s-a mai intamplat inauntru, ce copac a mai fost insemnat. Dar asa se face pe Bulevardul Mircea Eliade colt cu Aviatorilor. Acolo e gura noastra de oxigen. Pentru ca toata lumea sa stie de ce avem atata grija de Bordei, pe zidurile inaltate de stapanire scrie clar si pe-nteles: PARCUL COPILARIEI MELE. Mai are cineva vreo intrebare?

Poarta principala, situata pe vremuri undeva intre cele doua mari bulevarde, pastreaza si acum un aer de mister. Nu este nimic deschis, insa lentila aparatului de fotografiat ridicat pana la extrem deasupra gardului arata ceea ce pe vremuri era aleea principala, care cobora direct spre lac.

CE A FOST SI CE-A AJUNS PARCUL BORDEI

Inaugurat in 1938 de Regele Carol al II-lea, Bordeiul a aparut odata cu Parcul Herastrau. In hartile vremii, el era trecut sub denumirea Gradina Bordei. Poarta principala se deschidea pe Bulevardul Mircea Eliade colt cu Bulevardul Aviatorilor, unde o alee pavata cu dale mari de piatra iti conducea pasii catre lac. Poteca era marginita de-o parte si de alta de pomi care formau parca o padure-galerie.

Pavajul este scos acum, dalele au disparut, iar copacii au ramas stingheri, goliti de coroanele care altadata fereau trecatorii de soarele arzator al dupa-amiazelor de vara. O anatema a fost pusa pe arbori, marcati cu vopsea pentru taiere. Pentru a resuscita crangul pustiit de trecerea neinduratoare a drujbelor, ici si colo zaresti copaci cu radacinile-n ghivece. Cele doua insule care faceau deliciul plimbarilor in doi sunt astazi pline de ierburi crescute aiurea, de balarii si de frunze uscate.

Primarul Capitalei promite insa ca Parcul Bordei va redeveni al Bucurestenilor. Si ca aleile vor fi din nou iluminate (printr-un contract cu Luxten, sic!), iarba va fi resadita, vor fi plantate iarasi flori si insula va fi reamenajata. In vara, gardurile care pazesc ca niste cerberi Parcul Bordei vor fi distruse si ne vom putea plimba din nou pe aleile gradinii. Fara sa ne numim ilegalisti si fara sa fim nevoiti sa escaladam zidurile.

SI TOTUSI, SA TRECEM LA AFACERI

Ce stim despre istoria acestei zone? In 1932, terenul pe care se afla Parcul Bordei a fost vandut de Banca Marmorosch Blank&Co. SA catre Primaria Capitalei, cu suma de 16 milioane lei, cu mult peste valoarea lui de piata. Desigur, si atunci primau interesele conducatorilor, pentru ca Regele Carol al II-lea dorea amenajarea completa si extinderea Parcului Herastrau, iar terenul bancii era doar inca o posibilitate de a-si realiza planurile. Parcul a fost declarat, inca de atunci, de utilitate publica, iar in 1938, Carol al II-lea inaugura “Gradina Bordei”. 65 de ani mai tarziu, la 5 septembrie 2003, o hotarare a municipalitatii transforma parcul in “zona verde” si proprietate privata. Motivul, s-a vazut mai tarziu, a fost ca doar din proprietatea privata a primariei terenul putea fi instrainat catre omul de afaceri Costica Costanda.

Primarul general al Capitalei de atunci, Traian Basescu, a aprobat efectuarea unui schimb de terenuri cu Costanda: municipalitatea a oferit 3,3 hectare de teren situate pe malul lacului Floreasca, in Parcul Bordei, primind la schimb 1,8 hectare in Cartierul Francez, desi metrul patrat de teren de pe malul lacului Floreasca era mult mai scump. Costanda a defrisat parcul si s-a apucat sa solicite autorizatii de constructie pentru un cartier de locuinte de lux – vile cu parter plus patru etaje. Legea spune insa ca, pe intinderea parcului, nu se poate construi mai mult de 15%, iar inaltimea maxima admisa pentru o cladire este de parter plus doua etaje. Prin urmare, Consiliul General a refuzat aprobarea planului lui Costanda.

Acesta a dat in judecata Consiliul General, solicitand aprobarea Planului Urbanistic Zonal, dar si despagubiri de peste 60 de milioane de euro. In 2007, o decizie definitiva si irevocabila a Curtii de Apel Bucuresti i-a dat castig de cauza, dandu-i posibilitatea de a distruge zona verde pentru a construi cartierul de vile de lux. In plus, primaria era buna si de plata a peste 17 milioane de euro. Din terenul obtinut, Costanda a instrainat 5.000 mp catre niste ucraineni, desi nu a prezentat vreo dovada, precum act de vanzare – cumparare, concesiune, inchiriere etc.

Potrivit Planului Urbanistic General, terenul este incadrat ca zona V4, adica zona verde destinata exclusiv pentru agrement. De asemenea, parcul este protejat de legea monumentelor istorice.

Ultima intelegere parafata de Primaria Capitalei se refera la doar 28.000 mp din cei 33.000 ai Parcului Bordei. Costanda primeste o buna bucata din Satul Francez, din care Primaria scotea bani buni – 3 milioane de euro anual, numai din chirii, iar Bucurestiul primeste inapoi cei 28.000 mp. Daune nu mai platim, dar vom plati pentru cumpararea ultimilor 5.000 mp, pe care Primaria este hotarata sa ii recupereze. Este vorba despre zona situata pe latura dinspre strada Turgheniev, unde, cel mai probabil, Costanda ar construi in continuare. Mai exact, o parte din parc ar putea fi distrusa oricum.

Satul Francez se intinde pe 65.000 mp. Dupa votul Consiliului Municipal, aproape jumatate din teren a trecut in proprietatea lui Constanda, care va plati 7 milioane de euro pentru casele ridicate acolo incepand din 2003, anul demararii litigiului. Un schimb care ar putea fi considerat imoral pentru ca, de fapt, potrivit legii, Costanda nu a fost niciodata proprietar al terenului din Satul Francez: in 2003, prin doua dispozitii de primar, Basescu restabilea dreptul de proprietate asupra acestui teren fostilor proprietari, Dumitru Tudor si Eugen Lincaru.

In 5 septembrie 2003, primarul general Traian Basescu a dispus atribuirea in proprietatea lui Eugen Lincaru – reprezentat de Costica Constanda – a unei suprafete de teren de 4.606 metri patrati in zona Parcul Bordei, in schimbul terenului situat in Satul Francez. Primaria Bucuresti a propus atribuirea in compensare a terenului pe motivul ca terenurile sunt in aceeasi zona urbana, dar au dotari tehnice edilitare diferite. In aceeasi zi, Traian Basescu i-a atribuit lui Dumitru Tudor, reprezentat tot de Costica Constanda, inca 28.518 metri patrati, pe aceleasi principii ca si in cazul lui Lincaru.

Doua saptamani mai tarziu, s-a eliberat certificatul de urbanism, iar cateva ore mai tarziu, Lincaru i-a vandut terenul lui Constanda. Cat despre restul de 28.518 mp, Dumitru Tudor i-a vandut-o lui Stoica Constantin, iar Stoica Constantin lui Costanda, cu 14,25 de milioane de euro.

Unde s-a strambat judecata

Costanda a obtinut terenul din Parcul Bordei cumparand drepturile litigioase de la fostii proprietari, desi terenurile din Satul Francez deja nu mai erau in litigiu la momentul respectiv, incalcand astfel Codul Civil. Daca litigiul nu mai exista, nu putea exista nici dreptul de a-l cumpara. Mai mult, chiar daca ar fi existat un contract legal intre Constanda si proprietarii din Satul Francez, primaria ar fi putut sa evite atribuirea vreunui teren. O alta eroare judiciara a aparut in solutia definitiva si irevocabila a Curtii de Apel Bucuresti prin care i s-a dat castig de cauza lui Costanda impotriva Consiliului General al Municipiului Bucuresti, desi, potrivit legii, CGMB nu are calitate procesuala pasiva si nici personalitate juridica, ci doar drept de administrare. Singura institutie care avea dreptul de a fi parte in proces este Primaria Municipiului Bucuresti.

Sursa: Antena 3

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here