EXPLOATAREA DE SULF – Salutari din epoca marilor realizari comuniste!
A avut mii de angajati si a aprovizionat cu sulf toata siderurgia romaneasca. Exploatarea din Calimani e azi doar o durere de cap pentru ecologisti.
Intii e bariera, apoi oraselul fantomatic, cu case si birouri, spinzurat in singuratate. In dreapta – Negoiul Calimanilor. De la bariera, ii vezi doar virful chelios, din care se porneste un fel de ripa galbejita. Dupa citiva pasi ajungi la hau. Negoiul e un munte doar de departe. De aproape, e o imagine extraterestra. Cu ochii holbati in decupajul facut din ideea fostei mari academiciene si chimiste a tarii, iti scapa doar un tembel: „Parca ne uitam la National Geographic!”.
Ramasitele fostei exploatari de sulf par o gluma proasta, aruncata in Parcul National Calimani.
Si te freci la ochi, pentru ca pina acolo ai urcat prin Bucovina vesela si harnica.
Iar cind satele s-au terminat, a ramas doar padurea si piriul Neagra Sarului, cu apa galben-rosiatica.
PIRIUL STERP. „In apa asta nu gaseai nici macar o broasca, pe vremea cind se exploata sulf. Acum parca a inceput sa-si revina”, ne explica inginerul Basarab Birladeanu, seful Parcului National Calimani.
Si totusi, nimic nu te pregateste pentru ce a mai ramas din Negoiu.
Muntele a fost decupat in trepte, de sus in jos. Jumatate din el a fost inghitita de excavatoare. „Caria” e atit de mare, ca-ti trebuie mai multe perechi de ochi ca s-o cuprinzi. Treptele facute in munte te pacalesc. Par cit o cararuie, dar acolo incapeau doua Belazuri, unul linga altul.
Din furnicarul de oameni si masini care se invirteau acum aproape 40 de ani prin zona n-a mai ramas decit un pustiu, unde si ierbii ii e teama sa creasca, unde si metalul e mincat de ramasitele de sulf si de substantele folosite la prelucrarea lui.
„Initial, se planuise ca si cladirile sa fie darimate. Dar proprietarii, cei de la Conversmin, s-au razgindit. Spun ca le vind unor investitori care vor sa faca turism”, ne spune seful Parcului National Calimani. Deocamdata, turism s-ar putea face doar pe haldele de steril botezate Puturosu, Ilva, Pinu si Dumitrelu. Un turism pentru amatorii de senzatii tari, pentru ca dupa fiecare ploaie haldele par decise sa o ia la vale. In cel mai fericit caz, te-ar putea opri doar o fieratanie urita, unul dintre putinele lucruri pe care nu le-au carat hotii, care au dus cu ei pina si „turnul lui Basoc”, locul din care era dirijata exploatarea.
ORASUL FANTOMELOR. Fostul orasel urcat pe Calimani pare parasit in fuga, ca dupa un accident nuclear. Cantina in care se puneau pe gratare bucati de carne cit o masa atirna intr-o rina. Blocurile de locuinte se casca din balcoane jerpelite. Fostele birouri se tin insa binisor. La parter e fosta centrala telefonica. Firele care faceau legatura cu toata tara supravietuiesc incurcate. „O mai stii pe centralista aia frumusica? Pe unde o mai fi?”, discuta cineva in spatele nostru. „Frumusica are acum vreo 65 de ani”, raspunde altcineva.
Pe jos, prin birouri, au ramas ziare comuniste, condici de prezenta, registre de corespondenta.
Unul din peretii fostei sali de protocol e pictat cu imaginea infloritoare a muntelui decupat. Ca intr-o poezie comunista, muntele ride in soare, Belazurile alearga pe treptele carierei, intr-un productiv: „Tarii cit mai mult sulf”. Intr-un colt a ramas si macheta exploatarii. E sparta, iar in cariera de plastic se odihneste o sticla de votca.
Ecologistii se iau cu minile de cap cind vad ce a lasat in urma exploatarea de la Calimani, spectatorul ajuns linga Negoiu se sperie de taietura selenara din munte, iar hotii regreta ca n-au apucat sa fure tot.
CU DRAG, DE LA FOSTII MINERI. Fostii angajati isi amintesc insa cu drag de exploatare si regreta salariile bune si atmosfera de acolo. Unii cistigau pe luna cite o jumatate de Dacie.
In 1981, Ceausescu a aterizat cu elicopeterul pe Calimani. Si s-a cutremurat de… frig. Asa ca a dat ordin ca minerii care lucrau la sulf sa primeasca zilnic o masa calda, lapte si cite o suba groasa. Cabana de protocol de pe Calimani il mai asteapta si azi. Dar e o ruina, palida replica a locului de mari chiolhanuri si partide de vinatoare de altadata.
„Mincare cumparam tot de sus, din Calimani. Gaseai zahar, ulei, carne. Tot ce nici nu vedeai in oras”, isi aminteste sotia unui fost angajat. Copiii muncitorilor erau dusi cu autobuzul la scoala.
„Nici nu vreau sa mai aud. Era o minunatie acolo si au distrus tot”, spune Ion Avarvarei. Rodica mai are doi ani si iese la pensie. S-a angajat la exploatare cind avea 19 ani. E si acum femeie frumoasa si voinica. A lucrat la strung, la foreza, la uzina de prelucrare. „Cind au inchis, in 1997, n-a mai ramas nimeni in blocurile de la cariera. Au taiat curentul, caldura, tot”, spune femeia. „La doi ani dupa ce s-a inchis, am trecut pe acolo. Plecasem sa culeg bureti. Cind am vazut ce a mai ramas, m-am asezat pe un fier si am plins”, isi aminteste femeia.
„Tarii cit mai mult sulf”
Exploatarea de sulf din Calimani a fost deschisa in 1969 si a functionat pina in 1997. A avut in vremurile bune aproape 8.000 de angajati. A fost inchisa prin hotarire de guvern, pe motiv ca exploatarea sulfului costa de trei ori mai mult decit valora productia obtinuta. Mina a rezistat aproape 30 de ani datorita cifrelor mincinoase de productie raportate de comunisti, s-a concluzionat cind s-a pus sigiliu pe muntele decupat.
Un prim proiect facut de ITPM Baia Mare pentru ecologizarea zonei urma sa fie sustinut din bani de la Banca Mondiala. Proiectul nu a placut insa celor de la Banca Mondiala, asa ca oferta financiara a cazut.
Un nou proiect de ecologizare, de data aceasta pe banii Guvernului roman, a fost acceptat de Consiliului Stiintific al Parcului National Calimani, iar licitatia pentru executarea lui a fost cistigata de firma germana Wittfeld. Peste patru ani, rana din Negoiu ar trebui sa aiba macar un pansament, haldele de steril vor fi fi acoperite cu pamint bun, iar iazul de decantare ar trebui sa fie stabilizat.
Volkmar Tippel, reprezentantul Wittfeld, spune ca firma va aduce in zona doar citiva specialisti, iar restul echipei va fi completat prin angajarea unor oameni din zona Calimanilor.
Sursa: Jurnalul National
