Pe rauri, lacuri sau la tarmul marii, orice om cu undita pescuieste cand are chef, in ciuda legii care solicita o autorizatie

Pescuitul ilegal a devenit o ocupatie oarecare, cu specificul si rutina ei, fiind pentru multi locuitori ai zonelor cu „potential” piscicol singura sursa de existenta. Degradarea starii ecologice a lacurilor si reducerea populatiei piscicole sunt cuvinte fara sens pentru oamenii aflati in cautarea castigului financiar.

Judetul Constanta este un veritabil paradis pescaresc. Are iesire la mare pe mai bine de 100 km de tarm si inca 50 de ochiuri de apa dulce. Aici se practica pescuitul „angro”, o adevarata „vanatoare” de peste, dincolo de limitele legii.

In satele din jurul lacurilor din nordul judetului se pescuieste de nevoie. Sau cel putin asa declara cei prinsi cu… pestele-n sac. Braconajul este pentru multi un mod de a trai. De pe urma comercializarii capturilor piscicole ei obtin veniturile strict necesare traiului de pe o zi pe alta. Politistii de frontiera fac aproape zilnic descinderi in zonele din jurul lacului Sinoe. Unii sunt prinsi, dar scapa cu o mica „amenda”, altii scapa pur si simplu.

Masinile capturate se declara furate

Cand ziua se toarna pe luciul baltii, pescarii clandestini isi strang plasele si trag captura spre mal. Se aduna saci intregi de caras, biban, cateva bucati de somn si, mai rar, anghila.

Pestii se mai zbat in sacii de plastic cand sunt indesati in portbagajele masinilor ori sunt aruncati in carutele cu care sunt transportati catre locul de intalnire cu intermediarii ori spre pietele de peste de la oras. Nu de putine ori s-a intamplat ca, atunci cand politistii le dau de urma, braconierii sa se arunce in apa, ascunzandu-se in stuful de pe margine ori sa-si abandoneze masinile. Apoi declara ca le-au fost furate.

Potrivit legii, pescuitul „sportiv” permite prinderea a maximum cinci kilograme de peste. In cazul braconierilor se vorbeste de zeci de kilograme, si uneori chiar de sute. Asa se face ca, numai in primele doua luni ale acestui an, potrivit unei statistici a Directiei Politiei de Frontiera Constanta, care are competente teritoriale pe raza a patru judete (Constanta, Tulcea, Braila si Ialomita), au fost inregistrate 4,8 tone de peste confiscate rezultate din 46 de cazuri de braconaj, in care au fost identificati 77 de autori.

Din arsenalul de prada al braconierilor, plasele monofilament sunt cele mai des folosite. Acestea sunt niste perdele de plasa a caror lungime poate atinge si 50 de metri, cu ochiuri foarte mici, care retin pana si puietul piscicol de dimensiuni reduse.

Din acest punct de vedere, folosirea plaselor monofilament s-a dovedit a fi infailibila pentru pescari, dar reprezinta o reala amenintare pentru fondul piscicol al lacurilor. Ele sunt dispuse de regula in zonele inguste, pe canale ori in apropierea malurilor.

Razia politiei nu mai sperie pe nimeni

In satele de pescari din nordul judetului sunt multe familii in care barbatii au ajuns pe mana politistilor pentru braconaj. Din vorba-n vorba cu oamenii locului am aflat ca si fiul unui primar din zona a fost prins la pescuit cu… portbagajul. Unii dintre sateni au avut de-a face cu legea chiar de doua sau mai multe ori, fiind sanctionati cu amenzi penale de zeci de milioane de lei, in functie de natura prejudiciului.

Sunt cazuri in care, pana sa achite prima amenda, au mai primit inca una, si tot asa. Legea atat poate! Pestele e confiscat si trimis spre comercializare unor societati de profil, iar uneltele de pescuit, inclusiv plasele si barcile, le sunt retinute.

Cu toate acestea, replica organelor politienesti nu are darul de a-i descuraja. Mijloacele precare de trai ii scot pe balta, cu noaptea in cap, chiar de a doua zi. Navoadele improvizate sau imprumutate de la prieteni aduc la mal alte sute de kilograme de peste pentru recuperarea pagubei.

Icre la portbagaj

Pe filiera afacerii clandestine isi gasesc locul si o multime de intermediari, care preiau marfa la un pret modic si o revand la pretul pietei, in locuri mai mult sau mai putin autorizate. Nicolae Sandea si Gligor Panfilie au fost prinsi de politisti transportand fara documente legale peste 160 de kg de peste indesat in portbagajul unei Dacii.

Si Viorel Boc, din Bucuresti, a fost prins in „plasa” politistilor de frontiera transportand 45 kg de icre de stiuca si 25 kg de stiuca (in perioada de prohibitie). Numai din valorificarea icrelor ar fi obtinut peste 55 milioane de lei. Acestea sunt cele mai „proaspete” cazuri, dar numarul braconierilor este de peste 20 de persoane pe luna…

Calcanul romanesc, de trei ori mai scump in Turcia

Daca pe luciurile de apa dulce braconajul este practicat de pescarii autohtoni, pe mare, politistii au de-a face cu pescari „de import” veniti in cautarea calcanului. Pentru piata din Turcia, calcanul este o afacere profitabila, pretul kilogramului de peste fiind de trei ori mai mare decat la noi. Asa se explica numeroasele escapade ale unor ambarcatiuni turcesti si bulgaresti in apele teritoriale romane, fara a avea documente legale de transport si avize ale Agentiei Nationale de Piscicultura.

Sunt ani in care autoritatile din cadrul Ministerului Agriculturii impun perioade de prohibitie pentru cate 12 luni, dar tot se pescuieste ilegal calcan, fapt confirmat de statisticile si masuratorile efectuate de specialisti care atesta o reducere a populatiei de calcan din Marea Neagra. Turcii sunt prinsi, amendati si scapa a doua zi, ca si braconierii romani.

Devenit un fenomen de masa , braconajul piscicol e un navod in plasa caruia au intrat de-a valma pesti si pescari intr-o poveste mereu actuala, in care pestele mai mare il mananca pe cel mic.

Braconajul piscicol a inregistrat o crestere ingrijoratoare, devenind un fenomen social. El e favorizat de conditiile precare de viata ale multora dintre locuitorii satelor, care gasesc in pescuitul ilegal un mod de viata.

Sursa: Universul Padurii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here