Zeci de mii de broaste de trestie de zahar – Bufo marinus – originare din America Centrala si de Sud, au fost eliberate in Australia in anii „30 pentru a tine sub control un gandac care devasta culturile de trestie de zahar, alta specie importata.
Broastele au migrat incet din campurile de trestie din Queensland spre New Sourh Wales si Teritoriile de Nord, ajungand in Darwin, punctul cel mai nordic al continentuui, in urma cu cateva sezoane ploioase. Broastele de trestie sunt toxice in toate etapele de dezvoltare, de la mormoloc la adult. Ele ucid toate animalele care se intampla sa le manance: pasari, reptile sau mamifere carnivore.
Ele reprezinta doar una dintre presiunile asupra speciilor mici si din ce in ce mai periclitate ale Australiei – celelalte fiind ierbivorele mari importate, incendiile devastatoare din sezonul trecut si pisicile salbaticite.
Se estimeaza a fi intre 4 si 12 milioane de pisici salbaticite in Australia, progenituri ale fostelor pisici domestice. Numai in Kimberly, o regiune din nord-vestul tarii aproximativ de marimea Californiei, ucid 300 milioane de mamifere mici pe an , in special mici marsupiale nocturne.
Urmarea este un colaps al populatiilor respective. Cercetatorii care supravegheaza mamiferele native din nordul continentului, cunoscut ca o oaza de biodiversitate, au constatat ca le este practic imposibil sa captureze exemplarele necesare . In timpul unui studiu a fost nevoie de aproape 1.000 de capcane nocturne pentru a captura 3 mamifere.
Nivelul atins de acesta criza este partial determinat de ecologia speciala si extrem de vulnerabila a Australiei. A fost dintotdeauna o tara cu putini pradatori, fara lincsi, fara nevastuici, astfel incat efectul avut de pisicile salbaticite este cu atat mai devastator. Si, desi exista multe reptile veninoase, aparitia unui alt amfibian toxic – unul aparent atat de comestibil ca broasca de trestie- a dezechilibrat complet balanta naturala. Unele pasarile, corbii in special, au invatat cum sa rastoarne broastele si sa le manance abdomenul evitand glandele otravitoare aflate aproape de cap. Dar nimic nu le opreste cu adevarat pe broaste.
Si nimic nu le opreste pe pisici. Cu o singura exceptie, cainii nativi australieni – dingo. Iar ei sunt la randul lor in pericol. Deoarece cainii dingo ataca ocazional oi, posesorii de turme au incercat sa-i extermine folosind momeli otravite – practica cunoscuta sub numele de „intepenirea cainilor”.
Asociatia care se ocupa de conservare vietii salbatice (Australian Wildlife Conservancy) a achizitionat cateva proprietati importante din punct de vedere al biodiversitatii, in zone diferite ale continentului si acolo a interzis uciderea cainilor dingo. Studiile preliminare efectuate au aratat ca in prezenta cainilor numarul populatiei de pisici a scazut vertiginos. Nu este clar daca cainii ucid pisicile sau doar le alunga din teritoriu. Dar rezultatul este o refacere a numarului de mamifere si reptile mici.
Acest rezultat este similar celui observat in Yellowstone la reintroducerea lupilor, la jumatatea anii „90. Lupii au ucis majoritatea pradatorilor intermediari, in special coioti, ceea ce adus la o crestere a numarului mamiferelor mici, inclusiv harciogi, hamsteri si veverite de vizuina.
Ceea ce face problematica acest colaps al populatiilor native in Australia este faptul ca majoritatea speciiilor care dispar – marsupiale mancate de pisici – sunt putin vizibile chiar si cand numarul este mare. Absenta lor trece neobservata si este greu sa creezi un sentiment public.
Si, din cauza broastelor de trestie, chiar si specii mai mari dau semne de imputinare. Nu cu mult timp in urma, la o calatorie pe autostrada Anherm spre est plecand din Darwin, intalneai pitoni incalzindu-se pe asfalt. Acum ei sunt o priveliste rara.
In sensul cel mai profund, peisajul nord-australian isi pierde cu rapiditate coeziunea biologica. Ea nu poate fi refacuta pana cand aceste creaturi importate nu vor fi eliminate, indiferent cat de dura ar parea o campanie de starpire a pisicilor salbaticite. Ceea ce Australia nu trebuie sa faca este introducerea unui alt animal de prada si producerea neintentionata a altor consecinte dezastruoase.
Pana cand pisicile si broastele de trestie nu vor disparea nu exista sansa reala de revenire la normal.Singura veste buna este obisnuita veste buna: natura se reface repede daca i se ofera ocazia. Dar nu exista revenire cand specii intregi de reptile, marsupiale sau pasari au disparut definitiv.
