LACOMIE – Din taierea abuziva a copacilor de pe Ceahlau se cistiga bani multi si repede
Pe DN 15, intre Piatra-Neamt si Toplita, trebuie sa conduci cu grija. La fiecare curba iti iese in fata cite un camion supraincarcat cu busteni sau cu cherestea. Si spre Bucuresti si Constanta, in jos, si spre Ardeal si de acolo mai departe, spre granita, in sus. Padurea se scurge pe sosea in calupuri de cite 20 de metri cubi, pe patru roti. Fara numar.
Daca parasesti soseaua principala si te aventurezi prin satele din muntii Ceahlau, Calimani, Hasmas, Stinisoara, Giurgeu, vezi la citeva case cite un gater. Din sate, urci pe drumurile forestiere, printr-un defileu sapat intre muntii de rumegus. E o minune sa vezi un om cu miinile in buzunar. Doar la volanul camioanelor cu lemne sau la dirlogii cailor care trag carutele cu lemne. Cine nu cara lemne le taie. Aceasta e viata de pe valea Bistritei, a Bistricioarei si a Bicazului, de pe malurile lacului Izvorul Muntelui. Toata lumea fura. Sa fim bine intelesi: furt inseamna si daca exploatezi ca neomul propria padure, taind mai mult decit iti permite legea.
UNITI IN HOTIE. In Romania nu au ramas prea multe de furat. Padure inca mai este. Cit o mai fi. Marii afaceristi de genul lui Culita Tarata, Verestoy Attila sau Omar Hayssam au scos averi cosmice de pe urma exploatarii padurilor. Alaturi de ei, prospera fiecare primar, sef de post sau popa din satele aflate in zona: Durau, Hangu, Tulghes, Grinties si cite altele. Impreuna cu acestia, fiecare localnic jumuleste din padure cit apuca. Aceasta e explicatia faptului ca nu moare nimeni de foame de-a stinga si de-a dreapta Carpatilor. Comunitatile locale sint unite in hotie. In complicitate. Strainii nu sint bineveniti. Turistii sint priviti cu suspiciune. Orice masina necunoscuta e petrecuta de priviri tematoare, orice carutas are telefon mobil prin care e anuntat de pericolul unui control. Ziaristii sau inspectorii silvici si de mediu sint principalii dusmani. Cei care nu au fost cumparati. Adica foarte putini. Secretul padurenilor din aceste comunitati sta intr-o algebra simpla: un metru cub de lemn se vinde la gater cu 150-180 de lei. Intr-o caruta intra cam un metru jumate-doi de lemn, deci un transport aduce un cistig de circa 300 de lei. Pentru ca duminica si in sarbatorile cu cruce rosie e pacat sa furi lemne si mai sint si zile nefavorabile, cind ploua de rupe sau apare vreun control in padure, sa presupunem ca sateanul vinde lunar 10 carute de lemne, care ii aduc 3.000 de lei de familie. Acesta e asadar venitul minim al unui amarit de taran cu caruta, nu al unui proprietar de tractor, TAF sau gater. Ce sursa alternativa de venit ar putea sa-l indeparteze pe taran de furtisag? Sa facem o comparatie.
AURUL VERDE – AFACERE COMODA. O vaca produce, sa zicem, zece litri de lapte pe zi. Litrul de lapte se vinde la producator cu 0,7 lei, deci productia vacii este de 7 lei pe zi. Intr-o luna, asadar, vaca nu ii aduce proprietarului profitul unei singure carute cu lemn furat. Iar vaca trebuie hranita si ingrijita, si vara, si iarna, pe cind lemnul trebuie doar taiat si coborit devale.
O pensiune agroturistica este aducatoare de profit. Dar ea trebuie intii infiintata, ai nevoie de capital initial sau de un proiect bine facut, pentru finantare externa. Apoi, trebuie sa te ingrijesti de oaspeti tot timpul, sa iti faci reclama, sa le gatesti si sa stai in picioarele lor tot timpul. Nu multi sint capabili de acest sacrificiu, nu multi au inteligenta si priceperea de a face turism. E mult mai comod sa furi copacul, sa il tai si sa-ti petreci restul timpului bind trascau, pe prispa.
COMPLICITATE. Iata de ce proiectele guvernamentale, promisiunile politicienilor si programele autoritatilor locale de stopare a furturilor de lemn sint niste glume proaste. Adevarul e ca nimeni nu le poate asigura locuitorilor din satele de hoti de lemn venituri curate, din munca cinstita. De aceea, in recenta campanie electorala, multi candidati nu au promis alegatorilor retea de canalizare, apa curenta sau alimentare cu gaz, ci protectie in fata legii. Multi primari au fost alesi pentru ca au promis sa inchida ochii la jefuit padurile. Si au primit sprijin politic ca sa agreeze firmele de exploatare a lemnului agreate la rindul lor de partid.
Asa se explica faptul ca masacrarea padurilor este singura realitate care impaca interesele locale cu interesele politice: satele se hranesc din furt, iar partidele se hranesc din banii negri scursi din traficul cu lemn.
Sursa: Jurnalul National