„ORGANIZARE” – In Parcul National nu fura nimeni. De capul lui..
Ne-am plimbat prin Parcul National Ceahlau fara sa platim taxa. Pentru ca nu am mers pe potecile turistilor, ci pe potecile hotilor. Hotii nu platesc taxa de intrare. Platesc comision. Noi am fost sa constatam prezenta hotilor. De comision sa se ocupe Politia si Parchetul.
Mergem prin inima Parcului National Ceahlau. Intram prin Durau, pe un drum auto forestier aproape impracticabil. Dupa nici un kilometru, in stinga si in dreapta drumului se aliniaza gramezi de copaci taiati, ce asteapta sa fie dusi spre gater. Din loc in loc, brese, crevase deschise in masa compacta de copaci, brazde trase de senilele buldozerului. „Priviti, spune ghidul nostru, un bun cunoscator al padurii, aici au sapat fara nici un drept, fara aprobare sau planificare silvica asa-numite drumuri forestiere. Pe aici sint coboriti bustenii. Nimeni nu poate sti citi copaci au fost taiati de pe fiecare din aceste drumuri, pentru ca buldozerul scoate si radacinile. Vreti sa aflati cit valoreaza lemnul din gramajoara asta scoasa la marginea drumului? Calculati: avem zece brazi, fiecare cam de opt metri cubi, asadar optzeci de metri cubi ori doua milioane, iata o suta saizeci de milioane numai gramajoara asta…”
MACEL. Calatoria seamana cu un slalom printre cadavre de brazi, pina cind, ajunsi in locul numit „La scaune”, perspectivele se deschid brusc. Nici un copac nu ne mai impiedica privirea. Sus se vede Ceahlaul, jos se vad buturugile. Mii de buturugi. Zeci de hectare de buturugi. Asta inseamna citeva mii de metri cubi de lemn, adica miliarde de lei beneficiu. Zona „La Scaune” face parte din aria de protectie speciala. Are si valoare arheologica, fiindca „La Scaune” s-au gasit vestigii din Paleolitic. „Vedeti undeva o pancarta care sa va spuna ceva despre asta?” ne intreaba ghidul. Am fost prin alte tari unde se descoperise vreun chistoc fumat de omul de Neandertal, panouri peste tot cu informatii, mulajul respectivului chistoc, aici nici macar nu ti se spune unde esti.
Daca vrem sa aflam ce s-a intimplat cu zecile de hectare de brad lipsa, o sa aflam de la administratia Rezervatiei ca au fost naprasnice doborituri de vint. Iar aria afectata trebuia urgent igienizata, drept pentru care s-a dispus valorificarea masei lemnoase. S-au grabit foarte mult sa valorifice beneficiarii lucrarii, intrucit au lasat in urma toate crengile, cracile si resturile care nu erau valabile pentru gater. Au luat grosul, asadar, dupa cum se poate vedea din fotografii. Desigur, lemnul a fost transportat cu stiinta administratiei Parcului, pentru ca doar pe un singur drum putea fi transportat, exact pe drumul pe care am venit noi si pe care nu am vazut nici un paznic, niciodata paznicii nu circula fara ordin expres pe drumul acela care nu trebuie deranjat.
FARA JENA. Normele spun ca in rezervatie lemnele se transporta cu animalele, pentru a fi afectat cit mai putin mediul. Aici au fost buldozerele. Toate semnele arata ca unica grija a administratiei Parcului National Ceahlau si a firmelor protejate de aceasta a fost sa faca bani in scurt timp, barbierind salbatic zeci de hectare de padure aflata intr-o zona putin umblata. Riscurile sa apara vreun control inopinat de la Bucuresti, Roxana „babana” de la mediu sau cine stie ce inspector inca nespaguit sint extrem de mici.
Dupa ce am vazut cu ochii mei jaful din locul numit „La Scaune”, i-am prezis administratorului Parcului, veterinarul Gheorghe Lalau, ca o sa mearga neintirziat la puscarie. Asta se va intimpla de indata ce stapinii judetului si marii negustori de lemn vor gasi un administrator mai slugarnic decit el. O sa-l tin minte si o sa-i trimit, cu prastia, chiftele cu ru-megus.
Cu ajutorul ghidului nostru am inteles citeva dintre retetele locului. Sa zicem ca se raporteaza o doboritura de vint. Consiliul Stiintific aproba sa se faca igienizarea. Dar dupa igienizare trebuie scos si niscaiva lemn gaterabil, sa iasa si un profit gras. Incep lucrarile si, dupa citeva saptamini de exploatare, patronul firmei agreate ii telefoneaza factorului de decizie si-l anunta ca „treaba e gata”. Lalau se autosesizeaza cu eroism, se inroseste ca un rac fiert, trimite agentii, care dau cu sapca de pamint, striga „sariti, hotii!”, e adusa Garda de Mediu, care da o severa amenda de 80 de milioane de lei exploatatorului nemilos al padurii, pentru distrugerea biodiversitatii, o amenda mai ieftina chiar decit gramada de lemne pe care stau cocotat acum, cind va povestesc potlogaria asta. Se face circ, din care infamul patron iese cu profit de miliarde si contravaloarea a sapte busteni amenda, iar administratorul cel puscariabil mai latra vreo saptamina prin presa, dupa care usurel se astimpara si sughita satul, scarpinindu-se satisfacut in portofel.
O mica potlogarie ambalata ca o mare coincidenta
Pe culmea Ceahlaului au aparut niste balustrade. Li se zice „miini curente”. Sint amplasate fara autorizatie si ascund urmatoarea smecherie care ne-a fost semnalata de subalternii unui personaj sinistru numit „Labau spagofilul”. Cica respectivele balustrade, niste birne batute in cuie, sint comandate unei firme care procura lemnul, il urca pe munte si le instaleaza. Devizul contine materie prima, manopera, tot tacimul. Pe de alta parte, niste cioate de molizi subtiri cit mina par a se potrivi de minune cu birnele instalate empiric de angajati ai Administratiei Parcului. Aceasta coincidenta o poate stabili doar un control financiar incrucisat la firma furnizoare si la Administratie.
„Necunoscuti”
Jneapanul este sufletul muntelui, care mentine echilibrul pinzei freatice. Este interzis sa rupi pina si o crenguta de jneapan. Un singur arbust matur retine in sol 300 de litri de apa din atmosfera. Dupa ce administratorul Lalau a dispus taierea unor jnepeni, pe motiv ca incurca drumul turistilor pe platoul Ceahlaului, a fost sesizat Inspectoratul Regional de Regim Silvic si Vinatoare si a iesit cu scandal. Cioatele de jnepeni taiati au fost vazute de toata lumea. Administratorul a inceput sa se vaite, sa tune si sa fulgere impotriva „autorilor necunoscuti” care au macelarit jnepenii, sa ameninte ca ii va prinde si ii va deferi justitiei. Pesemne ca ii cauta si acum…
Prigonirea
„Salbaticiunile se imputineaza in Ceahlau, ne explica Adi, masterand al Universitatii -Alexandru Ioan Cuza-, care studiaza de ani buni fauna din rezervatie. Muntele e relativ izolat, inconjurat de asezari umane, de lacul de acumulare, Valea Bicazului, Lacul Rosu. Singurul culoar de circulatie a animalelor era acesta, spre Hasmas. In 2004, cind pe munte au inceput sa forfoteasca elicopterele Armatei si ale Politiei, ca sa le faca popilor schitul de pe platou, exemplare de capra neagra, alungate de zgomot, au fost depistate hat departe, dincolo de lac, la Grinties. Acum, cind se exploateaza si pe acest unic traseu, animalele coboara spre Hasmas si, speriate de TAF-uri si tractoare, renunta sa se mai intoarca pe munte.” Acum, pe brina vestica mai e un singur ciopor mare, de opt exemplare: „Se nascuse un ied, si vreme de doi ani i-am studiat evolutia, locul in ciopor, ma apropiam chiar la zece metri de ciopor sa fac studii etologice. Pina intr-o zi, cind cei de la WWF care venisera cu tabara de copii m-au chemat sa mi-l arate asa cum l-au gasit, braconat: avusese nevoie cineva de coarnele lui. I-am spus administratorului, doctorului -Stiitucine-, care ne-a sfatuit sa pastram tacerea, ca precis a fost o inscenare, sa nu anuntam, ca aducem deservicii Parcului”. Ce nu a spus Adi, dar stim noi, e ca braconierii nu sint sateni din zona muntelui. De regula, sint politisti sau procurori, dintre cei care trag in gazda, la chiolhanuri, pe la sfintiile lor popii sau pe la Tarita.
Sursa: Jurnalul National
