Aviara alunga turistii din Delta

    Proprietarii pensiunilor se tem ca vor ramane fara clienti de sarbatori, ca acum doi ani. Intre veselie si revolta. Aceasta era ieri atmosfera in randul localnicilor din comuna tulceana Murighiol.

    Unii faceau haz pe seama gripei aviare, sustinand ca asa ceva exista numai in imaginatia autoritatilor, in timp ce altii isi aduceau aminte de ceea ce s-a intamplat acum doi ani, in satul Sarnasuf, din aceeasi localitate, cand „povestea” aviarei a dus la uciderea a peste 10.000 de oratanii din gospodariile oamenilor, iar turismul local a fost pus la pamant.

    Am ajuns ieri-dimineata in comuna care se afla in sudul Deltei Dunarii, aproape de lacul Razim, la 35 de kilometri de Tulcea. Nici tipenie de om pe ulitele prafuite. Curtile dormitau. Doar ratele si gainile misunau prin curti, fara sa le doara „capul” de pericolul care le paste. In apropiere, pe lacul Murighiol, grupuri de rate domestice se „imprietenisera” fara restrictii cu stolurile de lisite care „patinau” pe luciul apei.

    Ajutoare de la nora

    Ajungem repede in centrul „problemei”, la gospodaria familiei Vorinca, unde au fost depistate, luni, pasarile moarte de „boala straina”, cum i-au zis localnicii. Liniste deplina si aici. Doar o panglica rosie e pusa de jur-imprejurul gardului casei mici, batranesti. „Parca ar fi un imens cadou cu panglica aia. Mai lipsea fundita”, aud o voce care trece agale pe langa noi.

    Casa familiei Vorinca e la doi pasi de primarie, in satul Murighiol, unul dintre cele sapte sate ale comunei care are putin peste 3.000 de suflete, majoritatea batrani. In fine, din casa cu pricina iese o femeie intre doua varste, care se declara deja obosita de „atatea declaratii date presei”. E nimeni alta decat Gabriela Vorinca. Nici ea nu stie exact daca are sau nu voie sa iasa din curtea sa, daca poate sa mearga la magazin,
    sa-si ia d-ale gurii pentru ea si sotul ei. Aproape de gardul de la strada se vad cotetele pustii, unde au trait pana luni peste 100 de gaini.

    „Pe toate mi le-au omorat”, dar femeia nu se plange. Ba, mai mult, are puterea sa-si laude comuna si ne invita sa venim aici la vara, sa vedem ce frumos e, cum renaste natura. „Pacat ca lumea a aflat de Murighiol doar la necaz.

    Sa afle si ce frumos e in locul acesta”, dupa care isi sterge picioarele pe covorul imbibat cu substante dezinfectante, asezat in curtea sa, in fata portii, isi ia galeata cu apa pe care o umpluse la fantana si pleaca in casa. Dar nu uita sa rada si sa spuna ca mai are mult de trait si ca nu se teme ca va muri din cauza aviarei. Pe urma se intoarce si face din nou haz de necaz. Auziti, in comuna Murighiol strazile nu au nume. „Eu am aflat de la posta ca strada mea e Principala”, asta era problema celor „asediati” in propria lor casa.

    Moartea gainilor e „traditie” locala

    Ajungem pe marginea lacului Murighiol. Cativa sateni priveau spre pasarile calatoare care isi faceau veacul in apropiere. Lebede, pelicani, lisite. Si nici macar nu se uitau la ele cu mania celui care crede ca acolo e „dusmanul”, cum imi explica Timofte Ivan, care zice ca nici cu doi ani in urma, cand a fost aviara din Sarnasuf, „n-a crapat nimeni”.

    La care un vecin de-al sau, Nicu Ivan, crede ca „s-a asezat nenorocirea pe capul nostru, ne facem de ras”. Om bine informat, stia ca prin sat misuna de cateva zile si ziaristi de la agentiile de presa internationale. „Ei, poftim cum suntem noi in ochii lumii acum.

    De unde aviara? Hai sa fim seriosi”, se incrunta barbatul, care imi povesteste ca in alti ani au murit toate orataniile din comuna, fie de pseudopesta, fie de holera pasarilor, „dar nimeni nu si-a mai pus atunci problema ca cine stie ce boala dezastruoasa a venit la noi”.

    In comparatie cu supararea sateanului, la birtul din centrul comunei, cu steag si stema la poarta, se facea haz de aviara, toti musteriii comandand „friptura aviara”, sau „bere la halba aviara”, ori „aviara pe paine”. Ce sa mai zici de veselia celor care se „tratau” cu o cinzeaca, „cel mai bun tratament, mai bun ca vaccinul”, striga cheflii.

    Turismul e la pamant

    Deloc fericiti sunt in momentul acesta proprietarii celor peste 30 de pensiuni din Murighiol, mai precis din satul Dunavatul de Jos, care e practic un sat turistic, mai ales ca te poti adaposti aici si la particularii care au tabla de cazare in poarta. Bate „vantul” acum prin toate locatiile de acest fel.

    Am ajuns la cel mai mare hotel din zona, „Egreta”, al carui director, Lorentiu Nineaca, isi pusese mainile in cap, gandindu-se ca se poate repeta scenariul din 2005, cand din cauza aviarei din zona nici picior de turist n-a mai fost in partea asta de tara. „Am avut atunci o pierdere de trei miliarde de lei, in conditiile in care fac incasari de 17 miliarde pe an”.

    Ca situatia nu e roz acum o dovedeste faptul ca, in ultimele zile, turistii care isi facusera rezervare in weekend aici si-au reziliat deja proiectul minivacantei. „Lumea nu mai sta sa asculte ca eu nu ma aprovizionez cu alimente din zona, ci numai de la depozite specializate. Se creeaza un val de emotie pe care cu greu poti sa-l calmezi”, aud de la interlocutorul meu. Mai mult, operatorul turistic nu mai e sigur acum nici daca va avea clienti la apropiatul Revelion, desi, in mod normal, are clienti din tara si din strainatate in cele 30 de camere ale hotelului sau.

    – Pacat ca lumea a aflat de Murighiol doar la necaz. Sa afle si ce frumos e in locul acesta.
    Gabriela Vorinca,
    localnica

    Asaltul salbaticiunilor

    Ca situatia e departe de a fi roz o dovedeste si aparitia mai multor echipe ale Garzii de Mediu in Delta Dunarii. Noi am vorbit cu unul dintre comisari, aflati in Murighiol, Cristian Maxim, care ne-a spus ca, incepand de ieri, 16 oameni, cu ambarcatiuni cu tot, au inceput monitorizarea pasarilor salbatice din acest areal, pentru a fi descoperite eventuale exemplare moarte, posibile victime ale aviarei. Mai mult de 325 de specii de pasari salbatice „inunda” in fiecare an Delta, unele plecand, altele sosind in acest loc, dupa cum e vremea, calda sau rece. Exact acum e timpul cand vin la noi garlitele, refugiindu-se din calea crivatului siberian, dar si mai multe feluri de rate.

    Sursa: Adevarul

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *