Cum a ajuns Ocna Mures un morman de fier si betoane

0
600

Statiunea Ocna Mures, din judetul Alba, a murit odata cu singurul combinat din oras. Oamenii, putini cati au ramas, mai spera insa intr-o minune. Strazile Ocnei Muresului sunt pustii. Rar vezi un om pe strada. Copii, nici atat. Magazine ferecate, cladiri in ruina, un combinat ruginit si molozul fostelor saline. structura abandonului

De peste o suta de ani, pe strazile oraselului Ocna Mures tipau necontenit maruntaiele de fier ale combinatului de producere a sodei. De trei luni, aici e o liniste de mormant. Pe strazile prafuite si pustii e atata tacere incat, daca iti incordezi urechea, poti auzi mustele grase bazaind in aer.

In urechile batranei Ioana Muresan(73 de ani) inca mai tiuie zgomotele fabricii. „Mi s-a parut ca suna -Soda-. Nici azi nu suna?”. Asa s-a obisnuit ea de-o viata: sa stea pe bancuta din fata casei si sa asculte galagia fabricii. Atunci cand combinatul se oprea din tipat, stia ca urma sa se insire prin fata portii ei grupuri lungi de muncitori.

Asa s-au scurs pana acum toate dupa-amiezile ei de pensionara. Acum, de sub baticul negru, nu mai vede picior de muncitor. „Era o paine de mancat acolo la fabrica. Ce sa faca tineretul acuma?”. Tanti Ioana a lucrat o viata la incarcat soda in saci. A crescut cinci copii de pe urma fabricii. Iar cei cinci copii ai sai ii hraneau, la randul lor, pe cei 18 nepoti ai batranei. Tot din salariile de la fabrica.

Structura abandonului

Viata familiei Muresan si a altor 16.000 de localnici din Ocna Mures depinde de un morman de fier si betoane. La atat se rezuma Combinatul de Producere a Sodei. In curtea fabricii umbreste aiurea pamantul o hardughie inalta, un bloc-turn. Din locurile de unde, odinioara, sticleau geamurile celor zece etaje, atarna batute de vant cabluri, tevi si celofan.

In spate, dincolo de vagoanele ce scoteau odata marfa din fabrica, zace acum o scara de beton ce nu duce nicarieri. E rupta la jumatate si suspendata in aer.

Datorii cat alta fabrica

Din 2004, de cand a fost cumparat de indienii de la HCL Upson, Combinatul de Producere a Sodei din Ocna Mures a reusit perfomanta sa adune datorii la gaz de 15 milioane de dolari. Adica aproape aceeasi suma cu care fusese achizitionata de la fratii Marius si Emil Cristescu, detinatorii grupului de firme Bega. La inceputul anului, Romgaz le-a inchis robinetul, iar fabrica a paralizat.

Pana la redeschiderea fabricii mare consumatoare de gaz, actualii angajati ard si ei gazul lor. Isi omoara timpul in zecile de crasme unde troneaza „pacanelele”. Scopul final a devenit alinierea pe un monitor a trei simboluri identice, inainte ca masinaria sa le inghita tot salariul sau tot ajutorul de somaj. La butoanele „pacanelelor” e Fanel. 25 de ani. Sapte ani in fabrica. Trei luni in somaj tehnic. Sta cocosat asupra aparatului si loveste cu sete in butoane. Paca-paca.

„Dracu’ ne ia daca nu dau drumul la fabrica!”. Paca-paca. „Sat devenim. Si noi – sateni. Sau ne ducem in Spania”. Paca-paca. „Pai Nutu Cresan deja pleaca. Si-a pus casa in vanzare”.

Informatia de ultima ora vine de la Ioan Chircea, medic veterinar. Sade la o masa in fata unui bilet loto. „N-o fi dracu’ asa de negru daca devenim sat. Mai bine o duc taranii decat noi. Ai o curte, cresti acolo o gainusa, poate chiar si doua”. El a prins cresterea si „descresterea” industriei din Ocna Mures. Omului ii ia ceva timp, pret de un pahar de rachiu, sa enumere toate fabricile si fabricutele care au decedat. Dintre toate care au fost, Consiliul Local a reusit sa salveze doar una. E vorba de fosta Intreprindere de Gospodarire Oraseneasca. Inainte de 1989 producea tevi de beton. Acum se ocupa de curatarea cimitirului.

„Am cerut o reesalonare”

Moartea combinatului a atras dupa sine, ca intr-un veritabil efect tip domino, si alte firme care depindeau de activitatea combinatului. Cea mai mare societate care a adaugat sare pe rana a fost tocmai salina din oras. „Combinatul era principalul nostru client. Cam 40% din banii pe care ii incasam proveneau din vanzarea saramurii catre fabrica de soda. Din cei 108 angajati a trebuit sa bagam in somaj tehnic jumatate din ei”, spune directorul de la Salina Ocna Mures, Sorin Cristea.

De la dezastrul economic produs de inchiderea portilor de la „Soda”, edilul localitatii, unul din ultimii doi primari PNTCD din tara, s-a tot chinuit sa reporneasca industria. „Am scris pana si la Ambasada Indiei din Romania. Le-am zis, ca daca indienii de la noi nu vor reporni combinatul, toti investitorii indieni din tara isi vor pierde credibilitatea”, zice primarul Augustin Dragut.

Edilul a mers pana in Parlament cu situatia amara a localitatii. Asa a ajuns cazul la Comisia pentru Industrii si Servicii de la Camera Deputatilor. „Din pacate, s-a ajuns la sacrificarea unui oras intreg. Inexistenta unui program de sustinere a exportului a dus la moartea societatii”, a constatat deputatul Iulian Iancu, presedintele comisiei.

Potrivit lui Ioan Bogdan, directorul general al combinatului, firma indiana promite sa faca o noua investitie pentru a reporni hardughia consumatoare de cateva zeci de milioane de dolari pana acum. „Am cerut o reesalonare a datoriilor pentru a putea redeschide combinatul. Nu cred ca stiti dumneavoastra mai bine decat stiu eu ca viata intregului oras depinde de noi. Sunt nascut in Ocna Mures si aici am lucrat o viata intreaga”, ofteaza directorul.

Dusul rece al falimentului

Inainte de 1989, strazile din Ocna Mures erau pline de turisti. Ospatarii de la Restaurantul Unu faceau febra musculara de la turnat beri in halbe sau de la intors micii pe gratar. Ce ii aducea pe atatia oameni din toate colturile tarii in micul oras din judetul Alba? Pana la mijlocul anilor „90 aici functionau Baile Sarate. Unii le lauda si acum pentru efectul lor terapeutic. Astazi, in locul unde erau odinioara strandul si salile de impachetare cu namol, troneaza un buldozer. Tocmai terminase de demolat ultimul stalp al Bailor Sarate. Cel care a cumparat cladirea in 2001 s-a gandit ca e nevoie de un al doilea super market in oras. Teoretic, ii va face concurenta primului magazin de acest fel, care e in aceste zile mai mult gol.

Decaderea unui combinat de soda

De peste un veac de functionare, nimeni nu reusise sa opreasca motoarele combinatului de producere a sodei din Ocna Mures. Uzina a prins ambele razboaie mondiale. Desi cadeau bombe pe langa ea, fabrica functiona la capacitate maxima. Dupa 1990, alt fel de „bombardament” a inceput sa o rapuna. De data aceasta, alt soi de tunuri i-au facut felul. Unii le zic „tunuri imobiliare”. Altii spun ca cea care a bubuit fabrica a fost doar criza economica.

„Mari hotii erau acolo!

Cert este ca istoria de dupa 1990 a combinatului arata ca o condamnare la moarte. In 1998, mai multe societati cu datorii la stat sunt trecute la Ministerul de Finante. Printre acestea se numara si Combinatul Soda din Ocna Mures. De aici a fost cumparata in 2001 de catre fratii Cristescu, cei care detin lantul de firme Bega. Au cumparat fabrica cu o suma derizorie. Potrivit viceprimarului din localitate, Aron Marin, pretul de cumparare a fost de 800 de mii de dolari.

Au urmat primele masuri dupa privatizare: disponibilizarile masive. Din 1.700 de angajati, cat avea societatea la cumparare, au ajuns sa lucreze aici mai putin de 800 de oameni. Ioan Rece, in varsta de 60 de ani, a lucrat ca inginer 25 de ani la „Soda”. Isi aduce aminte ca imediat ce firma a fost preluata de la stat, o parte dintre sectii au fost inchise si au inceput sa dispara tevile de cupru. Erau duse la fier vechi.

Si Vasile Ungureanu a fost muncitor la „Soda”, timp de un deceniu. A fost unul dintre cei nevoiti sa plece in primul val. „Cand am plecat, deja sectia unde lucram era rasa ca-n palma. Tulai Doamne, mari hotii se petreceau p-acolo!”.

In replica, actualul director general de la Combinat zice ca intr-adevar s-a vandut fier vechi din fabrica, dar doar cel care devenise inutil. „In 1997 s-a inchis o instalatie pentru ca avea 80 de ani de utilizare, iar procedeul pe care il folosea era unul perimat. Era normal sa taiem aceasta instalatie si sa o vindem la fier vechi pentru ca nu mai folosea la nimic”, sustine directorul general Ioan Bogdan.

Scurta istorie

Prima atestare documentara a localitatii Ocna Mures dateaza din anul 1203. Localitatea se dezvolta abia la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand incepe exploatarea sarii, sub administratie austriaca. Ocna Mures a fost declarat oras in anul 1956 si are in subordine cinci localitati.

Ce-au fost si ce-au ajuns

Combinatul Soda. Din 2.700 de angajati, in 1989, mai lucreaza 850. Productia este oprita.
Salina Ocna Mures. Din 1.000 de angajati, in 1989, mai lucreaza 108. Jumatate dintre ei sunt in somaj tehnic.
Intreprinderea de Fermentare a Tutunului. In 1989 lucrau aici 500 de oameni. Acum este inchisa.
Intreprinderea de Gospodarire Oraseneasca. Producea prefabricate din beton, tubulaturi de toate felurile. Avea 300 de angajati in 1989. A fost preluata de Consiliul Local si i s-a schimbat obiectul de activitate. Acum e folosita pentru prestari servicii in folosul Consiliului.
Intreprinderea Prestarea. Producea incaltaminte si jucarii care ajungeau pana in Suedia, la magazinele Ikea. Lucrau aproximativ 300 de oameni. Acum este inchisa.

Prefabricate Razboieni. 200 de angajati in 1989. Producea diferite confectii metalice. Acum este inchisa.

Sursa: Adevarul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.