In anul 1990, in comuna Agigea, prin eforturile mai multor persoane de bine, au fost puse bazele unei pasuni atat de necesare locuitorilor care cresc animale. Dupa 18 ani, pasunea inca exista, dar in niste conditii care ar trebui sa ingrijoreze profund si sa determine Garda de Mediu, Agentia pentru Protectia Mediului, dar si alte organisme ecologiste, sa se implice.
In apropierea pasunii a fost infiintata si o groapa de gunoi – unde, spune gura targului, pe sub mormanele de gunoi, au fost ingropate si cantitati apreciabile de slam (curatat de pe nave). Ca lucrurile stau sau nu asa, e mult de scormonit in documente si in memoria celor implicati, plus – se impune un control temeinic al celor de la Mediu. Si, ca tabloul dezastrului ecologic sa fie complet, o vizita facuta in cursul zilei de ieri ne-a aratat ca gunoiul, care initial avea un anumit perimetru de depozitare langa pasune, s-a tot extins. S-a extins atat de mult, incat risca sa „inghita” verdeata pasunii si a celorlalte terenuri arabile din jur.
Comuna Agigea isi duce deseurile la groapa de gunoi din Costinesti. Dar, pana la expirarea termenului de gratie impus de UE in ceea ce priveste desfiintarea gropilor de gunoi provizorii, la Agigea deseurile inca se depoziteaza in apropierea pasunii comunale. Perimetrul, desi initial bine determinat, acum s-a extins peste toata pasunea – cat vezi cu ochii numai plastice, pungi, PET-uri, adica acele deseuri care ingrijoreaza Occidentul. Mizeria care sufoca inclusiv culturile care se doresc a fi ecologice (rapita si asa mai departe) a depasit de mult chiar si limita firului de apa. Gunoaiele, ciugulite pe ici-pe colo de pasari (!), incep sa ia calea apelor, iar parcurgand traseul, am constatat, tot ieri, ca ele ajung langa curtile oamenilor, pe sub podetele si asa nedecolmatate. La prima ploaie serioasa, este clar: vor exista din nou gospodarii inundate, mizerie si, evident, noroi. Exista si o parte „buna” a situatiei: ca la orice inundatie, se primesc bani pe latura de ajutor social. Ca, vorba aia, nici un guvern si nici un consiliu judetean nu poate fi atat de insensibil la suferinta unor oameni! Dar, de ce sa nu previi, daca se poate? In cazul comunei Agigea… „nu se poate”. Nu doar ca nu se poate, dar inconstienta lasa poluarea sa-si faca de cap, distrugand un bun al comunei, folosit de locuitori pentru a-si creste animalele – pasunea, si punand in pericol firul de apa (care se scurge in canal, apoi ia calea marii) care incepe sa „musteasca” deja a deseuri.
Sursa: Replica Online
