NOXE – Privatizarea Sidex nu a adus nimic nou
Galatenii inspira, in continuare, nonstop, noxe de furnal. Privatizarea combinatului siderurgic de la marginea orasului nu le-a adus nimic nou, nimic bun. Dimpotriva, parca, in ultimii ani, pe cosurile de evacuare ale colosului siderurgic iese si mai mult fum, si mai multe gaze, care de care mai otravitoare, pirjolind totul in jur. Autoritatile locale de mediu considera insa ca „totul este in regula”, ca, in general, „parametrii de poluare sint normali”.
Oricit ai incerca sa te feresti, sa ocolesti gigantul industrial din Dealul Smirdanului, Sidex Galati – numit mai nou „Arcelor Mittal Galati” -, nu ai nici o sansa. Indiferent din ce parte te apropii de municipul de pe Dunare, te intimpina un val de fum, de noxe de furnal, te cuprinde un gust dulceag de bioxid de sulf, iar daca prinzi „momentul sarjei” simti ca te sufoci. Constati cu regret ca nu s-a schimbat nimic in ultimii 20 de ani. Orasul este acoperit tot timpul de acelasi smog nenorocit. Privatizarea combinatului, in iulie 2001, vinzarea lui catre cel mai mare „siderurgist” pe plan mondial – grupul indian ISPAT Mittal -, nu le-a adus galatenilor nici o bucurie. Dimpotriva, locurile de munca la combinat sint din ce in ce mai putine (profitul trebuie sa creasca, nu?), accidentele de munca se tin lant, iar orasul este poluat in continuare cu celebrele „noxe siderurgice”.
SECRETUL LUI POLICHINELE. Cind am plecat din Bucuresti, am incercat sa aflam de la Agentia pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS, fosta AVAB, fosta FPS – vinzatorul legal al Sidexului catre firma ISPAT Mittal Steel, din India), care este stadiul investitiilor de mediu la care s-a angajat, prin contractul de privatizare, noul proprietar. De la Departamentul Postprivatizare ni s-a spus ca toate informatiile pe care le solicitam sint „confidentiale”, ele fiind cuprinse intr-o anexa „secreta” a contractului de vinzare- cumparare.
In fine, ajunsi la Galati, am incercat sa luam legatura cu purtatorul de cuvint al combinatului, Sidorian Dumitrescu, si cu directorul pentru probleme de mediu de la Arcelor Mittal, Vespasian Popescu, pentru a vedea cit s-a investit in acest scop, cum se deruleaza programul de retehnologizare, de ecologizare etc. si, in general, ce a facut noul proprietar sa diminueze, macar, daca nu sa elimine, poluarea Galatiului. Spre „ghinionul” nostru, amindoi lipseau din combinat, fiind „in drum spre Bruxelles”. „Pentru orice informatie legata de activitatea combinatului, de ce va intereseaza pe dumneavoastra, luati legatura cu firma mea de PR, Premium, din Bucuresti, care va va da pe e-mail toate datele”, ne-a spus la telefon dl Dumitrescu, pe un ton „secretos”. Fara comentarii.
OFICIAL, GALATENII RESPIRA AER CURAT. La Agentia Regionala pentru Protectia Mediului (ARPM) din Galati, totul este in ordine, investitiile de mediu ale combinatului sint „in grafic”, cum s-ar spune, situatia este complet „roz”. „Autorizatia integrata de mediu pe care le-am dat-o anul trecut este valabila pina in 2014 si, pina acum, nu avem informatii ca agentul economic in cauza nu si-ar fi respectat obligatiile asumate”, ne-a spus, zimbind ca la dentist, doamna Carmen Elena Sandu, director executiv al ARPM Galati. Asa o fi, numai ca, chiar si in biroul doamnei director, se simtea mirosul de sulf, de aer greu, de alea, alea…
GARDA, IN CONTROL. Tocmai in aceste zile, Garda de Mediu Galati desfasoara un control la combinatul siderurgic. Unul periodic. „Practic, noi supraveghem, permanent, derularea activitatii productive, modul in care se respecta conditiile de mediu pe intreaga platforma siderurgica, dar si in imprejurimi”, ne-a declarat seful Garzii de Mediu Galati, comisarul-sef Daniel Tudorache. Ca reprezentantii garzii isi fac datoria, dar, totodata, si faptul ca Galatiul este poluat nonstop cu noxe de furnal o demonstreaza numarul mare de amenzi pe care Garda de Mediu le aplica celor de la Arcelor Mittal Galati. Astfel, numai in perioada ianuarie – iunie 2008, „in domeniul metalurgiei si siderurgiei” din Galati (adica, la Sidex – n.r ) au fost aplicate 11 amenzi, in valoare de circa 3 miliarde de lei vechi. „In conditiile in care constatam ca avertismentele si amenzile pe care le aplicam celor care se fac vinovati de nerespectarea legii nu au nici un efect, putem dispune suspendarea activitatii pina la intrarea in normalitate”, spune comisarul-sef Daniel Tudorache. Practic, deocamdata, combinatul functioneaza in baza autorizatiei integrate de mediu eliberata de ARPM Galati, in care sint prevazute toate investitiile obligatorii de mediu, pina in 2014, in valoare de circa 400 de milioane de euro. Pina in prezent, au fot executate lucrari in valoare de doar 40 de milioane de euro (Constatare: in opt ani s-a investit zece la suta din suma totala, urmind ca in urmatorii sase ani sa se investeasca restul de 90 la suta! Asa o fi proiectul!). „Cea mai poluanta sectie, in momentul de fata, este uzina cocsochimica, unde instalatiile de desulfurare si de purificare sint fie colmatate, fie corodate, astfel incit gazul nu se mai raceste suficient, ceea ce face ca bateriile de cocsificare sa nu mai functioneze la parametri normali”, ne-a declarat dl Tudorache.
Pe de alta parte, potrivit unei hotariri de guvern (HG nr 349 – n.r), halda de zgura trebuie inchisa si ecologizata, iar in 2009 ea trebuie scoasa din uz si construita alta halda, la parametrii europeni. „Timp de cinci ani, incepind cu 2009, Arcelor Mittal trebuie sa rezolve aceasta problema, plecind de la valorificarea sterilului din vechea halda, apoi achizitionarea terenurilor necesare si amejarea unei noi halde, ecologice, pentru depozitarea zgurei”, ne spune dl Tudorache. Desigur, noi nu punem la indoiala bunele intentii, atit ale autoritatilor de mediu din Galati, cit si pe cele ale proprietarului Sidex. Deocamdata insa noi constatam: la Galati nu s-a schimbat mai nimic, orasul este in continuare poluat de combinatul siderurgic. Punct.
Birocratie crasa
Domnul inginer Mihai Turcu, directorul executiv al Agentiei pentru Protectia Mediului – Galati, ne-a confirmat ceea ce noi am semnalat in nenumarate rinduri, si anume ca in domeniul protectiei mediului in Romania exista o gramada de institutii, toate bine intesate cu functionari – cei mai multi foarte bine platiti, dar fara nici o pregatire in domeniu -, cu fel de fel de sefi si de comisari care se calca in picioare intr-o veselie. Pai, exista asa: Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, Garda de Mediu si Ministerul Mediului, toate la Bucuresti. Apoi, in fiecare municipiu resedinta de judet exista cite o Agentie de Protectie a Mediului si o Garda de Mediu. Pe urma, la doua, trei judete functioneaza cite o Agentie Regionala de Protectie a Mediului. „Dom”le, eu, ca agentie locala de mediu, stabilesc ce trebuie sa respecte agentul economic in acest domeniu, il prind ca nu respecta, da” n-am ce-i face, ca autorizatia i-o da si i-o ridica agentia regionala, iar de amendat il amendeaza Garda de mediu, daca-l amendeaza… iar eu vorbesc singur”, ne-a marturisit cun naduf dl Mihai Turcu. Intru totul de acord!
Sursa: Jurnalul National
