Mici fibre de plastic au fost găsite în stomacul unui pește care trăiește la mare adâncime într-o zonă îndepărtată din sudul Oceanului Atlantic. Cel mai probabil, fibrele provin din apele uzate ale mașinii de spălat, de la obiecte sanitare sau șervețele umede care au fost aruncate în toalete.
O expediție de explorare a Muzeului de Istorie Naturală din Londra, care a avut loc în 2019, a eșantionat, recoltat și studiat conținutul stomacal al unor viețuitorare marine din adâncul oceanului din jurul Tristan da Cunha, cel mai îndepărtat grup de insule locuite din lume. Aceste insule vulcanice se înalță din Oceanul Atlantic de Sud, departe de orice alt teritoriu locuit. Eșantionarea și cercetarea au făcut parte din programul Blue Belt, un studiu maritim privind teritoriile britanice de peste ocean finanțat de guvernul Regatului Unit.
Alex McGoran, cercetător la muzeu și doctorand la Universitatea Regală Holloway din Londra, a studiat conținutul din stomacul a 32 dintre peștii recoltați în cursul expediției.
Microplasticele din mediu sunt ușor ingerate de către pești, dar până acum nu s-a știut prea multe despre contactul dintre viețuitoarelor de mare adâncime din ocean și plastic. Fibrele sintetice și semisintetice, inclusiv poliesterul și vâscoza, sunt printre cele mai des întâlnite tipuri de plastic găsit. Vâscoza este un material semisintetic care a fost tratat chimic și modificat, pentru a fi folosit în îmbrăcăminte, ca mătase artificială, sau în articole sanitare, precum absorbantele și șervețelele umede.
La o examinare în detaliu, cercetătorul a constatat că până și prada din interiorul peștelui mâncase fibre de plastic. Ceea ce sugerează că este posibil ca plasticul să fie trecut prin lanțul trofic. Acest nou studiu va oferi o perspectivă valoroasă asupra impactului potențial al materialelor plastice asupra unui ecosistem despre care se știe că ar fi „scufundat” în microplastic.
Cum ajunge plasticul înăuntrul unui pește?
O modalitate prin care peștii ajung să ingurgiteze plastic este să creadă că e mâncare.
Cercetătorii consideră că între 10 și 30% dintre peștii din oricare eșantion ar fi contaminați cu microplastice. Ingerarea microplasticelor poate fi un pericol pentru pești, deoarece substanțele chimice periculoase conținute în plastic pot fi absorbite de către aceștia, ceea ce le poate afecta sănătatea, nivelul de energie și capacitatea de a se reproduce. Plasticele pot, de asemenea, să poarte bacterii dintr-un mediu în altul, răspândind patogeni printre noile organisme-gazdă lipsite de apărare.
Alex McGoran spune că, în cazul vâscozei, nu se știe încă dacă reprezintă un material în care să rămână concentrate substanțe chimice periculoase. De fapt, impactul real al acestui tip de fibre asupra mediului nu este, deocamdată, cunoscut.
Pentru a studia conținutul stomacului unui pește, se îndepărtează cu atenție stomacul și se dizolvă toată materia organică din interior. Apoi se trece conținutul stomacului printr-un filtru, pentru a reține fibrele de plastic. Aceste fibre sunt studiate sub microscop, pentru a identifica tipul de plastic.
De unde provine acest plastic?
Plasticul găsit în acești pești ar putea proveni de la groapa de gunoi de pe Sf. Elena, de la echipamente de pescuit și frânghii sau de la mașinile de spălat de pe insulă. Mașinile de spălat eliberează, în medie, între 700.000 și 6 milioane de fibre la o spălare. Stațiile de tratare a apelor uzate pot împiedica aceste să fie eliberate, însă fibrele vor ajunge oricum în ocean din nămolul de la stațiile de epurare, care este folosit ca fertilizator. Din fericire, introducerea unor filtre îmbunătățite la mașinile de spălat și în stațiile de epurare poate reduce această sursă de plastic din oceane.
Alex McGoran spune că, odată ce plasticele ajung în ocean, pot parcurge distanțe lungi. Ar fi de așteptat ca plasticul cu densitate ridicată să se scufunde și să se acumuleze ca sediment pe fundul oceanului, dar curenții și ingerarea de către pești și alte animale pot aduce plasticul cu densitate scăzută în adâncime și să ridice obiectele din plastic cu densitate mare.
James Maclaine este curator principal la Muzeul Peștilor și a participat la expediția de explorare în aceste insule. În cadrul programului Blue Belt, au fost eșantionați, studiați și măsurați cât mai mult posibil dintre peștii din jurul insulelor Tristan și Sf. Elena.
Autor: Beth Askham
Traducere și adaptare: Gabriela Barbur