Risipa pe care pescuitul oceanic o produce prin prinderea involuntara a unui numar imens de vietuitoare acvatice, considerate gunoi, este un fenomen grav, fata de care nu se aplica mijloace eficiente de combatere. Multe dintre practicile pescaresti, barbare prin nepasare si cruzime, agraveaza riscul disparitiei multor vietuitoare, victime adiacente ale pescuitului industrial.
Date recente arata ca, in ultimii 20 de ani, cele mai mari broaste testoase din Pacific, precum testoasele fara carapace, care ating sute de kilograme greutate, si-au redus numarul cu 50%, ca urmare a prinderii lor, frecvente, in plasele navelor de pescuit. Dramatica este si situatia micilor cetacee si a delfinilor, care mor, in fiecare an, intr-un ritm de, cel putin, un exemplar la fiecare doua minute, victime ale pescuitului industrial. Iar dintre pestii mari, rechinii se situeaza pe primul loc, in fiecare an, in Pacific fiind prinsi de-a lungul liniilor de pescuit peste 3,3 milioane de rechini.
Si pasarile de mare, printre care pescarusii si pinguinii, mor, cu sutele de mii, inecate printre ochiurile plaselor de pescuit sau otravite cu pestii stricati, pe care pescarii ii arunca din navele lor.
Nu scapa acestei risipe nici coralii care dispar ca urmare a pescuitului la mari adancimi. In special, coralii din apele reci, cum sunt cei de pe coasta sudica a Australiei, au disparut aproape in intregime, abia 10% daca mai pot fi gasiti in aceasta zona.
Cea mai mare cantitate de reziduuri vii ale pescuitului oceanic este alcatuita insa din pestii mici, crabi, molusce, meduze, viermi maritimi. In Marea Nordului, traulerele se debaraseaza de peste 150.000 tone de nevertebrate si pesti mici, anual. Efectul acestor practici este unul dintre cele mai traumatizante asupra echilibrului ecologic al apelor maritime.
Sursa: Adevarul
