HOTARIRE – Patronul carierei spune ca va continua sa exploateze marmura din parc „pina la moarte”
Undeva mai sus de satul Anies, pe un drum cu sleauri si pietre, dupa ce treci de panoul care anunta ca tot ce e in stinga si-n dreapta apartine Parcului National Muntii Rodnei, am gasit o mina de oameni „puscind” muntele. Legea interzice carierele pe teritoriul unui parc national, dar patronul a gasit o cale de a muta limitele parcului.
Cum venim dinspre Nasaud spre Rodna, lasam in urma Singiorz-Bai si Maieru, locul unde si-a scris Liviu Rebreanu romanul Ion, o luam pe un drum la stinga si ajungem in Anies. Chiar la intrare, doua table stau una linga alta si se bat cap in cap: una anunta ca ne aflam in apropierea Parcului National Muntii Rodnei (PNMR), pe alta scrie ca mai avem citiva kilometri pina la o exploatare de marmura. Trecem de sat si, in drum spre cariera, intilnim gatere unul linga altul, munti de busteni si scinduri, dar si ramasite lasate la voia intimplarii. Adica talazuri de rumegus, chiar linga albia riului. „Cind isi deschid firma, agentii economici trebuie sa specifice unde vor depozita gunoaiele. Aici, cind ploua, halda de rumegus porneste la vale si omoara pestele. Apa aceasta poluata este folosita si ca apa menajera, si de baut de sateni. In plus, rumegusul lasat la intimplare uriteste peisajul”, spune Ioan Muntean, seful pazei PNMR.
„ARDE MAAA…”. Mai departe, mai sus, dupa alte gatere, cind nu mai stiam daca am mers pe drumul cel bun catre cariera, ne intilnim cu un camion si soferul sau, care ne face semn sa oprim. „Vrem sa ajungem la cariera, sa vorbim cu seful.” „Bine, dar mergeti repede, ca acum pusca si cad pietre. Aveti grija, mergeti pe drum, n-o luati prin padure”, ne mai spune omul. Mai urcam citeva sute de metri, dam de o constructie neterminata de beton si vedem patru oameni care se agita in jurul unor blocuri de marmura. Seful, Ion Avram, era cocotat pe o cararuie, dar a coborit cit sa dam mina si sa ne prezentam, pentru ca avea treaba. Cei trei colegi ai sai ne-au indrumat spre „cabana”. „Ardeee, maaa…” „Ardeee…” Au mai urmat citeva clipe de tacere si apoi un tunet a zguduit muntele si fiecare celula a corpurilor noastre. Nimerisem exact la ora la care, o data pe zi, cei patru muncitori „pusca” muntele, desprinzind marmura rozalie din matca ei. „Din noiembrie pina in aprilie luam pauza, ca vine iarna si nu mai putem ajunge aici”, spune unul dintre oameni.
„AICI NU MAI E PARC”. Intrebam unde e parcul national, ca niste turisti indiferenti la crima comisa sub ochii nostri si dornici sa admiram peisajul. Unul dintre muncitori ne arata cu un semn vag in jur si ne explica: „Aici nu mai e parc, s-o scos de vreo doi-trei ani cariera din parc, c-o fost ceva probleme”. Altceva nu mai stie sa ne spuna si ne indica numele patronului sau, care trebuie sa aiba raspuns si la aceasta nedumerire: se poate modifica limita unui Parc National, dupa ce perimetrul a fost aprobat prin hotarire de guvern?
In Planul de management al Parcului se specifica: „Prin Decizia Consiliului Stiintific al Parcului National Muntii Rodnei, intrunit in data de 21 decembrie 2007, carierele Cormaia si Anies (aceasta din urma fiind cea la care ne referim – n.r.) au fost introduse in zona de dezvoltare durabila pentru o perioada de maximum trei ani din momentul aprobarii Planului de Management al Parcului, cu conditia limitarii lucrarilor la perimetrul de exploatare actual. Nu vor fi permise alte investitii decit strict cele care se refera la activitatile specifice exploatarilor de cariera”. Seful pazei parcului ne-a explicat insa ca aceasta cariera se afla in interiorul parcului si ca „limita Parcului nu poate fi schimbata de Consiliul Stiintific, deoarece este stabilita de un for superior, prin hotarire de guvern”. Tot de la Ioan Muntean am aflat ca planul de management nu a fost inca aprobat, desi a fost trimis de un an la Ministerul Mediului. „L-am terminat de elaborat de citiva ani, insa ni l-au trimis inapoi, pentru ca intre timp s-a schimbat legislatia. Legile spuneau clar ca nu e loc de intors in ceea ce priveste carierele din parcurile nationale, dar Ordonanta 57/2007 este mai permisiva”, spune Muntean.
ACTIVITATI „TRADITIONALE”. In Planul de management mai citim ca in zonele de dezvoltare durabila se pot desfasura activitati de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, „daca reprezinta o activitate traditionala”. Seful pazei exclama: „Daca si asta mai e activitate traditionala!”, apoi ne arata ca dinamitarea, si de-ar fi o data pe luna, nu zilnic, si tot ar face sa dispara orice fauna dimprejur. „Animalelor nu le place zgomotul. Explozia polueaza fonic, dar duce si la o poluare a peisajului. Intr-un Parc National trebuie sa conservi biodiversitatea, nu sa distrugi.”
Pavel Singeorzan, patronul firmei Valsecmar, recunoaste ca se afla pe teritoriul Parcului National, dar spune ca atunci cind a concesionat cariera aceasta nu era in parc: „Lucrez acolo din 2003-2004, iar prin 2006 au venit si mi-au spus ca au bagat cariera in parc. Este inadmisibil sa faci un parc din birou. Eu am bagat un milion jumatate de euro in aceasta exploatare si nu puteam sa renunt. Am fost la domnul ministru Korodi si mi s-a promis ca se vor face modificari ale limitelor parcului. Deocamdata sint prins in planul lor de management cu aceasta activitate, care este traditionala, mina fiind deschisa din 1971. Cariera nu are impact asupra animalelor. Nu vad cum sa nu se rezolve problema pentru un agent economic”.
Legea
Ordonanta 57 din 2007 spune, in articolul 22: „In zonele de dezvoltare durabila se pot desfasura urmatoarele activitati, cu respectarea prevederilor din planurile de management: a) activitati de vinatoare, in zonele de dezvoltare durabila din parcurile naturale; b) activitati traditionale de cultivare a terenurilor agricole si de crestere a animalelor; c) activitati de pescuit sportiv, industrial si piscicultura; d) activitati de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, daca aceasta posibilitate este prevazuta in planul de management al parcului si daca reprezinta o activitate traditionala”. Articolul 28 precizeaza: „Sint interzise activitatile din perimetrele ariilor naturale protejate sau din vecinatatea acestora care pot sa genereze un impact negativ semnificativ asupra speciilor salbatice si habitatelor naturale pentru care au fost desemnate, in lipsa actelor de reglementare specifice”.
Atractii
Parcul National Muntii Rodnei se afla in nordul Carpatilor Orientali; cele mai inalte altitudini sint atinse in Virful Pietrosu – 2.303 metri si Virful Ineu – 2.279 de metri. Din intregul lant carpatic, Muntii Rodnei pastreaza cel mai bine urmele ghetarilor cuaternari. Relieful glaciar este bine reprezentat pe versantul nordic, unde exista importante circuri glaciare: Pietrosu, Buhaiescu, Negoiescu. Lacurile sint elemente caracteristice ale acestor munti; cele mai cunoscute sint: Iezer, Lala Mare, Lala Mica, Stiol. In parc se gasesc si specii endemice ale florei, cum ar fi Silene nivalis (Opaitul Muntilor Rodnei), Festuca versicolor ssp. dominii, Minuartia verna ssp. oxypetala etc. Alte endemite carpatine intilnite si in Muntii Rodnei sint: Centaurea carpatica ssp. carpatica, Centaurea pinnatifida. In 2008 au fost numarate 117 exemplare de capra neagra, fata de 34 de exemplare in 2004, spune seful pazei parcului.
Sursa: Jurnalul National
