HARTA VERDE – Ecologistii trag un semnal de alarma
pasarile din bucuresti

Dezvoltarea imobiliara haotica din Bucuresti a pus in pericol si pasarile orasului. Specialistii ornitologi avertizeaza ca, daca nu se vor lua masuri urgente, s-ar putea sa fie prea tirziu pentru multe specii de pasari. Nepasarea si inertia bucurestenilor contribuie si ele la aceasta situatie.

Prea grabiti pentru a se mai da jos din masini sau prea stresati pentru a mai merge pe jos sau cu bicicleta, multi bucuresteni nu au habar despre pasarile care populeaza orasul. Locuitorii Capitalei stiu de vrabii, de pitigoi, de ciori si poate de ciocanitori si mierle. Foarte multi vor fi surprinsi sa afle ca impartim orasul cu o multime de animale care au fost aici inaintea noastra si care incearca sa supravietuiasca, pentru ca aici a fost casa lor dintotdeauna, ajungind acum sa depinda in cea mai mare masura de deciziile pe care le luam.

MIGRATOARE SI RAPITOARE
. Citi dintre bucuresteni stiu ca orasul lor este mai bogat primavara si toamna in specii de pasari datorita migratoarelor care gasesc popasuri si „cazare” in oras. Se pot admira in aceste perioade gratioasele egrete (egreta mare si mica), mai putin elegantul si hraparetul stirc cenusiu, gisca de vara, rata pestrita, rata lingurar, inconfundabilul nagit. Prezenta acestor specii depinde mai ales de zonele umede ale orasului, de linistea din jurul lor, de cum ingrijim noi aceste zone. Multi dintre noi vor fi surprinsi ca nici rapitoarele nu lipsesc din oras: eretele de stuf, sorecarul incaltat, sorecarul comun, soimul calator, uliul cu picioare scurte, soimul rindunelelor etc., unele dintre ele fiind observate in trecere prin Bucuresti in timpul migratiei, altele cuibarind prin parcuri, la margine de oras sau chiar pe cladiri.

Vara, orasul adaposteste pasari despre care multi dintre noi nu stiu, dar ar putea afla diferite lucruri interesante despre comportamentul lor, amplasind hranitori care sa le atraga sau casute care sa le ofere un loc unde sa isi creasca puii. Parcurile si spatiile verzi adapostesc multe dintre pasarile cintatoare care ne atrag atentia prin culorile vii si cintecul lor mai ales in zori. Inca din luna februarie putem auzi glasul barbatusilor de mierla, care isi cauta „neveste” printre arbustii din aproape orice spatiu verde. Punind o bucata de slanina, seminte sau chiar o cutie cu iaurt la fereastra, multi bucuresteni vor fi surprinsi sa vada o multime de pasari care vin sa manince: pitigoiul mare (care de multe ori este alungat de pitigoiul albastru, desi acesta din urma este mai mic), sticleti, botgrosi, etc. Alte specii precum cinteza, florintele, codrosul de padure pot fi observate la hranitorile de prin parcuri sau alte spatii verzi. Plimbindu-ne in zorii zilei prin zonele verzi mai linistite si retrase putem auzi cintecul macaleandrului, care topaie de pe o creanga pe alta, expunindu-si pieptul rosu pentru a-si avertiza semenii ca el este stapin in acel loc.

ASCUNZISURI. Cei mai multi dintre noi recunosc ciocanitoarele (ciocanitoarea de gradini) dupa sunetul pe care il scot atunci cind lovesc cu ciocul scoarta copacului, dar putini stiu ca sint mai multe specii de ciocanitori care ne pot incinta privirea, precum ciocanitoarea pestrita mare, ciocanitoarea pestrita mica, ghionoaia sura, ciocanitoarea neagra. Obisnuiti cu faptul ca pasarile folosesc coroanele copacilor pentru a se adaposti, putini dintre noi observa prezenta discreta a cojoicei de padure, datorita coloritului asemanator cu al scoartei copacilor. Aceasta pasare mica poate fi observata in noptile mai reci in grupuri de 10-12 indivizi adunati la baza tufisurilor pentru a se incalzi. Interesant este jocul micului ticlean, care poate fi vazut adeseori coborind cu capul in jos pe trunchiul copacilor, cu spatele gri-albastru si un pic incovoiat de parca ar duce o povara si care dispare o data cu sunteul puternic, cu o tonalitate de fluierat melodios, uneori taraganat, alteori mai rapid. Adesea, bine ascuns la baza tufisurilor, ochiulboului este totusi tradat de sunetul sau sec, continuu: „Terr” sau „trrr” sau de strigatul de alarma puternic si metalic „tec-tec” sau de cintecul melodios, neasteptat de puternic pentru o pasare atit de mica.

Tot in aceasta perioada a anului pot fi vazute diferite specii de pasari in diferite zone umede ale orasului. Ochiul ne este incintat de inotul jucaus al corcodelului cu git negru, atit de mic si atit de dragalas incit te intrebi daca intr-adevar este real, sau de inotul linistit al lisitei, oarecum imperial datorita culorii albe a ciocului si partii anterioare a fruntii. Citi dintre noi au vazut vreodata minunatul dans nuptial al unei perechi de corcodel mare in timpul caruia practic este semnat un „contract de casatorie”. Un ochi mai ager si rabdator poate surprinde printre vegetatia acvatica sfioasa gainusa de balta sau cristelul de balta, prezenta celui din urma fiind tradata de strigatele ce pot fi auzite mai ales noaptea, unele dintre ele fiind explozive si ascutite: „Grui, grui, grui, gru…gru”. Nelipsite din aceste zone sint galagioasele chire de balta si chirighite cu obraz alb.
Seara, o ureche fina si mai putin superstitioasa poate auzi printre zgomotele mai estompate ale orasului cintecul specific al cucuvelei sau al strigei.

Iarna putem vedea una dintre cele mai elegante pasari – matasarul – sau cea mai mica pasare din Europa – auselul cu cap galben – sau alte specii precum cocosarul, cinteza de iarna, mugurarul, forfecuta, cineparul, toate in cautarea hranei printre copacii din parcuri sau adunate la hranitorile amplasate special pentru ele.

Putine parcuri

Spatiile verzi sint un element esential al habitatului uman, iar fascinanta viata care decurge in aceste spatii depinde in mare masura de noi, de deciziile pe care le luam, de modul in care ne implicam pentru a o intretine si intelege. Prezenta pasarilor si a altor animale, precum reptilele, mamiferele, insectele etc., este foarte importanta, reflectind inainte de toate starea de sanatate a mediului in care traim zi de zi, dar in acelasi timp reprezinta o incintare pentru sufletul si ochiul omului iubitor de frumos.

Sursa: Jurnalul National

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here