Candva primeam newslettere despre radioactivitatea mediului in mod constant. Lucram in domeniu si eram direct interesata de aceste date. Stiam de cateva zonechfa_04_img0782.jpg cu potential radiologic ridicat, intrebam, ma interesam si mi se astampara setea de informatii cu sintagma „agentiile judetene si garda de mediu au luat deja o serie de masuri in aceasta privinta”. Nu ni se specifica insa ce masuri. Stiu totusi foarte bine ca a preveni este mult mai usor decat a combate o problema, iar in domeniul radioactivitatii este aproape imposibil sa suprimi o emisie radioactiva.
Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, institutiile de mediu au trebuit sa se alinieze la anumite standarde. Asa ca binenteles institutiile de stat au accesat fonduri internationale pentru a se alinia la un nivel echivalent agentiilor internationale de mediu, cel putin din punctul de vedere al echipamentelor. Nu se stie insa ca sunt institutii de importanta nationala care au in componenta lor peste 50% persoane cu studii medii, nepregatiti in caz de accidente majore de natura radioactiva, salariati care cu toate ca au terminat poate o facultate de profil, nu au habar cum sa foloseasca un aparat de gama spectrometrie (radiatia gama este o radiatie nucleara extrem de periculoasa). Avem aparatura, ne mandrim cu ea insa nu o folosim pentru ca manualele de utilizare sunt in limba engleza si respectivii functionari publici nu cunosc aceasta limba. Nu traducem aceste manuale pentru ca nu este bine ca un functionar debutant sa stie mai mult decat seful serviciului unde lucreaza. Probabil se cunoaste insa sistemul care din pacate este inca unul birocratic si de mentalitate comunista cu iz democratic. Urmam proceduri si pana sa ajungem la Dumnezeu ne mananca sfintii.
Am facut o paranteza la acest istoric pentru a putea face o comparatie cu situatia actuala sa vedem daca in acest moment s-au mai rezolvat din vechile bube. Bube pe care functionarii publici erau prea ocupati pentru a le da vreo importanta. Si asa am intrat pe site-uri de mediu pentru a ma informa daca s-a rezolvat problema haldelor de fosfogips de la Fertilchim Navodari, cele 52 de hectare cu batale de fosfogips din Valea Calugareasca sau cele care apartin de Sofert Bacau (unele dintre ele mediatizate deja); si nu numai astea, dar si haldele de steril din subteran cu o radioactivitate deloc neglijabila din Hunedoara, haldele de cenusa cu concentratii mari de radioizotopi naturali de la statiile Isalnita 1 si 2 (langa Bechet), haldele de steril – flotatii de minereu, halda de uraniu din prospectiile geologice din zona Baia Mare, haldele de steril si fosfogips care apartin Combinatului Chimic Targu Magurele, exploatarea de minereu de uraniu si aproximativ 35 de halde de steril cu continut de uraniu la Tulghes – Grinties, exploatarea de minereu de uraniu si aproximativ 5 halde de steril cu continut de uraniu la Bicazu Ardelean – Telec, ambele in judetul Neamt, Valea Crisului Alb – Mina Ranusa, depozitul Zelea Neagra, Valea Cretului si Valea Fanului – pe care sunt depozitate halde de steril cu uraniu; Valea Leucii – Galeriile 1, 2, 4, 7 – cu steril de la alte exploatari decat uraniu. Lista ar putea continua cu: Valea Muresului – Milova, Galeriile Milova 1 si 2, Milovita 4, Galeria 2 Cornic, Ciudanovita (6 halde) si Lisava (6 halde), Oravita – Ciudanovita, Ruschita – Vf. Bou, Mehadia, Jolotca, Valea Belcinei si Tulghes in judetul Harghita. Acestea sunt doar cateva din zonele cu probleme.
Toate acestea au in comun un fond modificat antropic, o radioactivitate modificata ca urmare a activitatii omului. Fie ca sunt exploatari miniere inchise necorespunzator, fie ca sunt in curs de dezafectare sau exploatate fara a se respecta niste masuri de minima siguranta pentru populatie, aceste regiuni sunt extrem de periculoase pentru persoanele care locuiesc acolo. Sa ne gandim la copilasii care isi gasesc teren de fotbal tocmai pe acele bataluri cu fosfogips emitatoare de Radiu 226 (un izotop radioactiv extrem de periculos) nestiind ca stau chiar in epicentrul focarelor radioactive, la animalele care se adapa din apele Gradistei. In Parcul National Gradistea Muncelului Cioclovina poate fi gasita o exploatare deschisa in care se afla inca zacamant de uraniu.
Toate acestea nu sunt normale si autoritatile au alte griji decat sa rezolve aceste situatii. Ce sa mai spunem despre reactorul nuclear dezafectat de pe platforma Magurele? Zona cu potential radioactiv ridicat, mult prea aproape de Bucuresti si despre care rapoartele sunt seci si lipsite de substrat parafrazand ca „rezultatele analizelor efectuate in cadrul programelor de supraveghere indica respectarea de catre unitati a limitelor de evacuare in mediu, impuse de legislatia in vigoare”. Nu exista insa o evaluare exacta a tuturor efectelor pe termen lung pe care emisiile radioactive le au asupra omului. Nu stim exact cat de afectata este vegetatia de la depuneri radioactive.
Oare in ce masura ne afecteaza tritiul, principalul element radioactiv emis de Centrala Nucleara de la Cernavoda?! Tritiul circula foarte rapid in mediu, este asimilat repede de oameni, mecanismele de schimb cu alti atomi de hidrogen sunt accelerate, se poate lega de molecule organice din corpul nostru in timpul formarii celulelor si al metabolismului celular. Radiatiile au efecte cancerigene, teratogene si mutagene iar aceste efecte apar chiar si in urma celor mai mici expuneri. Si din ce am vazut, de la an la an, nu se face nimic, se „monitorizeaza” si atat. Protectia mediului este plasata pe planuri secunde in prioritizarea cheltuielilor si activitatilor agentiilor guvernamentale. Aceste lucruri insa trebuie sa se schimbe. Iar noi cetatenii de rand trebuie sa luam atitudine. La Isalnita, la Cernavoda, in toate zonele unde sunt mine uranifere sau halde de steril cu emisii radioactive si nu numai. Dar mai ales la nivel central, acolo unde sunt factori decizionali sau la nivel de mentalitate a omului de rand.
Mediul inconjurator descrie cel mai bine gradul de civilizatie al societatii in care traim. Prin urmare, a face un bine naturii, inseamna a face un bine societatii si indivizilor ei. Sa traim in armonie cu natura – e oare asa de greu de realizat? Sa fim constienti de datoria noastra morala de a pastra un mediu curat si sanatos. Sa ajutam regiunile „bolnave” sa redevina ce au fost candva. Viitorul omenirii depinde de noi. Dar noua ne pasa?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here