18 familii care locuiesc in trei sate din comuna valceana Rosiile risca sa-si vada casele inghitite de pamant. De aproape trei ani, terenul a inceput sa alunece, maturand gospodariile care i-au stat in cale.

VALCEA. Oamenii din zona povestesc ingroziti ca nu au mai avut niciodata probleme de acest gen. Nici unul nu-si poate explica in ce fel s-a ajuns la aceasta situatie. O vina s-ar putea sa o aiba cei care, dupa ce au fost improprietariti cu paduri, au inceput sa taie fara sa se mai gandeasca si la consecinte. Unii au facut avere din vanzarea lemnului, iar altii au ramas pe drumuri. Acum au de suferit oameni nevinovati, care pot sa-si vada agoniseala de o viata inghitita de valurile de pamant care, cu fiecare secunda care trece, avanseaza neincetat. In ajutorul satenilor batuti de soarta au venit autoritatile locale alaturi de cele judetene, formandu-se o comisie de evaluare a dezastrului. Comisia a facut cercetari la fata locului si s-a decis ca „locuintele nu prezinta siguranta in exploatare si, avand in vedere amploarea fenomenelor de alunecare de teren declansate in zona, se propune stramutarea acestora in locatiile prevazute de Planul de evacuare al comunei Rosiile”.

„Nu mai plec din casa mea, decat la cimitir”

Stefan Marinescu, primarul comunei Rosiile, a povestit ca, in cazul unui dezastru, are unde sa ii mute pe cei care risca sa ramana fara case. „In satul Pasarei, pe o suprafata de cinci hectare, exista alunecari de teren active care au afectat deja patru locuinte. Aceste case sunt vechi, se afla intr-o stare avansata de degradare si prezinta fisuri si crapaturi. Tot in aceeasi situatie se afla si trei gospodarii din satul Romanesti, precum si 11 case din comuna Cherasti”, precizeaza primarul comunei Rosiile. Majoritatea celor afectati de acest fenomen sunt persoane in varsta, care nu au la cine sa apeleze pentru ajutor si nici nu au unde sa plece din calea dezastrului. „Eu sunt prea batrana ca sa mai astept ceva de la viata asta amarata. Nu vreau decat sa pot sa mor linistita, pentru ca eu de aici nu mai plec in alta parte, decat in vale, la cimitir”, a spus cu amaraciune Alexandrina Stanciu, o batrana a carei locuinta este brazdata de crapaturi. Curtea mare, altadata plina de flori, a luat-o la vale, alunecand spre prapastie si nici casa nu mai are mult pana se va pravali cu totul. Batranei insa pare ca nu-i mai pasa de nimic. Nu-si doreste decat sa nu fie alungata din casa ei, acolo unde a muncit o viata. Sotul l-a pierdut de cativa ani, iar copiii sunt la casele lor. Nu vrea sa-i deranjeze…

A pierdut o casa, iar acum o va pierde
si pe a doua

Mai departe, alta batrana, alta poveste. „Ca sa nu mi se darame casa, am cautat si eu diferite solutii. Ce sa fac? Am pus stivele astea de lemne asa, ca niste propte, sa se sprijine casa pe ele… Am avut noroc ca nu a plouat mai mult, ca altfel nu mai era nimic aici. Mi-e frica numai sa nu vina un cutremur, pentru ca atunci s-a zis cu noi, ne scufundam imediat”, a spus cu patima in glas Ana Dimoiu. Femeia nu are la cine sa se duca. Baiatul ei are casa ceva mai in deal si se afla in aceeasi situatie ca si ea: risca sa ramana pe drumuri. Asa ca de ce sa-l mai necajeasca si pe el, cu povara ei… Mai departe, pe o ulita pustie, plina de un noroi lipicios, casele sunt construite la distante mari una de alta, aruncate pe o culme de deal, uitate parca de lume. Urmatoarea casa, altadata o gospodarie ingrijita, este acum ruina. A fost una dintre primele case afectate de alunecari si prima evacuata din acest catun. La o miscare brusca a pamantului, se va prabusi, asa cum s-a intamplat si cu alte gospodarii din zona. Proprietarii s-au mutat in alta casa, dar ghinionul pare sa ii urmareasca si acolo. „Nu mai stiu ce sa mai fac. Am ajuns la disperare. Mi-am pierdut intai casa, mi-a murit sotul, apoi mi-am ingropat si tatal. Am cumparat casa aceasta, acum aproape un an. A trebuit sa ma imprumut in banca, pentru ca nu aveam banii necesari. Acum risc sa o pierd si pe asta. In fiecare dimineata, cand ma trezesc, este un miros ingrozitor in casa, de mucegai, si simt cum se misca pamantul sub mine. De prima gospodarie s-a ales praful, iar acum… Nici nu am apucat sa achit imprumutul la banca. Nu stiu de ce m-o fi pedepsit Dumnezeu in halul acesta!”, a spus plangand Maria Pasarelu. Femeia era disperata. Dupa moartea sotului si a tatalui, a ramas sa o ingrijeasca pe mama ei, paralizata. Stau amandoua intr-o casa care in orice moment risca sa se prabuseasca peste ele. Si, din nefericire, mai sunt multi oameni in aceeasi situatie.

Sursa: Gazeta de Sud

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here