Materialele pentru constructii si mediul

0
85
1. Aglomerare de blocuri zgarie-nori din beton (Manhattan, New York ). 2. Casa sapata in lut in apropierea desertului la .
1. Aglomerare de blocuri zgarie-nori din beton (Manhattan, New York ). 2. Casa sapata in lut in apropierea desertului la .

Cresterea demografica si a necesitatilor de locuire, volumul actual al constructiilor de locuinte care reprezinta si cea mai importanta parghie de crestere economica, toate acestea ne fac sa ne punem intrebari asupra impactului cu mediul si chiar a vietilor noastre.  In acest scop ne-am adresat unui foarte bun cunoscator al materialelor pentru constructii, ing. Claudiu Georgescu, presedintele Asociatiei Producatorilor de Materiale pentru Constructii din Romania.

Cum a aparut notiunea de casa si, legat de aceasta, de confort?

Functionala in anumite conditii de mediu-presiune, temperatura, umiditate, specia umana s-a dezvoltat in arealurile ce ofereau aceste conditii pana in momentul in care evolutia demografica a determinat o crestere masiva a numarului de indivizi. Extinderea speciei continuand la scara planetara a determinat intalnirea a cu totul alte conditii de mediu si implicit a necesitatii de protectie. De aici mai departe, in timp, urmeaza crearea mediilor artificiale de locuit si am putea spune  chiar si aparitia notiunii de confort in sensul in care mediul artificial corespunde „parametrilor optimiº ai speciei. Confortul include in definirea sa si notiuni estetice sau utilitare, acestea fiind cele care dau „valoare adaugataº si fac diferenta intre o vizuina si o locuinta.

Care a fost evolutia materialelor pentru constructii?

Necesitatea a reprezentat primul factor ce a determinat aparitia locuintelor. In baza acestuia a inceput evolutia materialelor pentru constructii asa cum le stim astazi si asa cum sunt foarte bine definite chiar si in legea care guverneaza existenta si utilizarea lor – „materiale care sunt inglobate intr-o constructie pe toata durata de viata a acesteia” – Directiva 89/106 CE.

Pana sa se ajunga la o asemenea definitie au fost necesari insa mai mult de 10.000 ani de observatii, incercari, chiar si esecuri, pentru a se construi aceste medii artificiale de viata. Abilitatea de construire a clasificat materialele pentru constructii intai in functie de resursele locale si apoi de necesitatile sociale, aceasta clasificare tinand totusi cont de parametrii de rezistenta a materialelor. De la stuful Nilului, la caramizile uscate in soare ale Babilonului si de la „igloo-ul” eschimos, care este o capodopera din punctul de vedere al folosirii proprietatilor unui material – apa inghetata, la Turnurile Petronas din Malaezia, nimic din ceea ce constituie un posibil material de constructie nu a fost dat uitarii, ci a fost incercat si utilizat pana cand  si-a demonstrat limitele.

Care sunt cele mai utilizate materiale naturale

pentru constructii?

Se pare

totusi ca dintre materialele naturale, tinand seama de arealurile climatice si de densitatea populatiei cel mai utilizat este lemnul, material care prin proprietatile fizico-mecanice – izolator bun, rezistenta mecanica acceptabila pentru constructii medii si stabilitate in timp pe durata unei generatii (sa nu uitam ca durata de viata a unei generatii nu depasea in secolul al XVII 40 de ani) a fost utilizat pe intreaga planeta. Daca mai avem in vedere si faptul ca este o resursa regenerabila, ne putem explica foartesimplu de ce civilizatiile preindustriale sau unele civilizatii industriale dezvoltate (America de Nord) au folosit si continua sa foloseasca acest material intr-o larga proportie, mai ales pentru constructia de locuinte. Insa utilizarea generalizata a lemnului este stopata de inamicul etern, focul.

Cel de-al doilea material folosit este piatra.Utilizarea acesteia pe o scara mai mica se datoreste in principal arealului de extractie, dificultatilor de extractie mai ales pentru mineralele cu foarte bune proprietati mecanice – bazalt, andezit, si volumelor de transport. Folosirea pietrei in conditii mai dificile de amplasament sau de marime a incintelor ne determina sa luam in considerare un alt factor care impreuna cu factorul necesitate constituie binomul creativ al oricarei constructii de incinte, si anume cel al repre-zentativitatii.

Care a fost urmatoarea faza a materialelor de constructii?

Dupa epuizarea incercarilor de folosire a materialelor naturale s-a trecut la cele artificiale, dar care au ca trasaturi comune rezistente mecanice foarte bune, stabilitatea a proprietatilor pe perioade indelungate, reciclabilitatea, dar si un consum energetic la producere destul de ridicat. Putem enumera cu usurinta in aceasta categorie: caramida, betonul (cu accent pe consumul energetic al componentei ciment), sticla si chiar profilele metalice. Caramida arsa este o imbunatatire tehnologica a caramizii uscate la soare, contactul cu umiditatea  determinand instabilitatea acesteia. Primele constructii de caramida sunt in Valea Indusului, cu vechimi estimate la peste 7.000 de ani . Usurinta modelarii materialului crud in forme geometrice variate – plane subtiri sau circulare, a determinat folosirea lutului pe scara larga, restrictiile fiind pana la urma impuse de resursele energetice si de distantele de tran sport, iar mai recent de volumul de manopera inglobat la punerea in opera

.

Cum ati caracteriza materialele moderne

, folosite in prezent pentru constructia locuintelor si care considerati ca vor fi urmarile folosirii acestora pe scara larga?

Betonul  a parut a fi materialul ideal si universal pentru orice constructie, putand fi utilizat de pe fundul marilor pana  in varful muntilor, de la constructia de caiace, la realizarea de monumente de arta  sau chiar la nave de transport. Il putem defini fara reticente materialul epocii industriale.  Folosirea lui pe scara masiva a determinat mutatii in arealurile naturale si se pot vedea munti taiati pentru exploatarea calcarului din care se fabrica cimentul si modificari ale albiilor de rauri acolo unde se exploateaza agregatele. Nimeni nu a dat la inceput importanta acestor schimbari de mediu, dar cantitatile de ordinul a milioane de tone extrase si transportate au determinat schimbari in ecosisteme, schimbari pe care le percepem si le realizam si le analizam cu atentie de-abia in ultimii 30 de ani.Daca mai punem la socoteala alaturi de consumurile energetice si cantitatile masive de bioxid de carbon emanate firesc in procesul de fabricare a cimentului vom vedea ca  folosirea fara limite a acestui produs

este unul din factorii de dezechilibru climatic.

Tendinta actuala de reducere

a consumurilor si folosirea unor lianti care contin din ce in ce mai multe substante chimice reduce atat consumul energetic cat si emisiile de CO2, dar creeaza o noua dependenta de resursele de petrol. Este de prevazut utilizarea betonului in viitor numai acolo unde este necesar datorita cerintelor speciale, tendinta de utilizare in constructia de locuinte urmand sa scada. Mai trebuie semnalat si rolul negativ al betonului in mediul urban, mai ales in conditiile megapolisurilor, unde datorita proprietatilor sale de acumulator de caldura are un rol major in modificarea microclimatului generand schimbari climatice locale ale parametrilor naturali – temperatura, umiditate etc, iar implicatiile lor asupra sistemului „om” nu au fost relevate decit partial prin bolile „citadine” specifice. Asistam cu totii, chiar si intr-un oras mic precum Bucurestiul la diferente microclimatice uneori spectaculare, ploi violente si vant intr-o parte a orasului si vreme buna in cealalta parte. De asemenea, mai tebuie luat in considerare si rolul deseurilor din beton provenite din demolari, fiindca in afara ocuparii unor spatii suplimentare cu deseurile inainte de prelucrare, nu se pot face betoane noi cu material integral reciclat din motive de retete si parametri ai produsului nou.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here