Robert Turcescu si Ioan T. Morar, plimbati de Rosia Montana Gold Corporation in Noua Zeelanda, spun ca sunt in vacanta si nu vor sa comenteze implicatiile etice ale acceptarii unei astfel de invitatii. In prima zi dupa lungul drum parcurs pana in celalalt capat al lumii, ziaristii romani s-au bucurat de frumusetile Auklandului, cel mai mare oras al tarii.

jurnalisti
Lista ziaristilor care au pornit in cautarea aurului si a cianurilor neozeelandeze a fost completata ieri de alte cinci nume. Potrivit paginademedia.ro, pe lista „turistilor” s-au mai adaugat Sorin Freciu (presedintele Consiliului de Administratie al Realitatea-Catavencu), Rares Bogdan (director la „Ziua de Cluj”), Livia Dila (emisiunea „6! Vine presa”, de la B1 TV), Roxana Voloseniuc (redactor-sef „Elle”) si Corina Vintan (managing Partner Links Associates).

La acestia se adauga alte nume grele din presa, printre care Ioan T. Morar (scriitor si membru fondator al revistei „Academia Catavencu”), Vlad Macovei (redactor-sef „Evenimentul zilei”), Emil Hurezeanu (presedintele trustului Realitatea-Catavencu), Floriana Jucan (directorul revistei „Q Magazine”), jurnalistul Robert Turcescu si Dragos -Nedelcu (membru in Consiliul de Administratie in trustul Realitatea-Catavencu).

Ce spun codurile deontologice

Acceptarea, de catre jurnalisti, ca sejurul din Noua Zeelanda sa le fie finantat de catre RMGC intra in coliziune cu unele prevederi ale codurilor deontologice din domeniul mass-media. Astfel, Codul Clubului Roman de Presa spune:

„In exercitarea profesiei si in relatiile pe care le intretine cu autoritatile publice sau cu diverse societati comerciale, ziaristului ii sunt interzise intelegeri care ar putea afecta impartialitatea sau independenta sa. (…) Nu trebuie acceptate niciun fel de privilegii, tratamente speciale, cadouri sau favoruri care pot compromite integritatea ziaristului”.

De asemenea, Codul Deontologic Unic elaborat de Conventia Organizatiilor de Media precizeaza: „Jurnalistul nu va accepta cadouri in bani, in natura sau orice alte avantaje care ii sunt oferite pentru influentarea actului jurnalistic. Daca un jurnalist participa la deplasari in interes de serviciu la care a fost invitat, va face publica modalitatea de finantare a deplasarii. In exercitarea profesiei si in relatiile pe care le intretine cu autoritatile publice sau cu diverse persoane juridice de drept privat (societati comerciale, fundatii, asociatii, partide, etc), jurnalistului ii sunt interzise intelegeri care ar putea afecta impartialitatea sau independenta sa.

Ce spun „calatorii”

Jurnalisti care au acceptat invitatia companiei Rosia Montana Gold Corporation de a merge in Noua Zeelanda pentru zece zile. Alaturi de cei 11, au mai mers si Rares Bogdan (director „Ziua de Cluj”) si Corina Vintan, Managing Partner Links Associates.: de la stanga la dreapta: Doru Buscu, Floriana Jucan,Dragos Nedelcu, Ioan T. Morar si Livia Dila

Daca unii dintre jurnalisti se feresc sa spuna ca au plecat in vacanta pe banii Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), altii recunosc fara sa se sfiasca. „Da, sunt in Noua Zeelanda, este foarte frumos”, a marturisit Ioan T. Morar, care a precizat ca se afla in concediu. Intrebat de ce a acceptat invitatia RMGC, jurnalistul a raspuns: „Pentru ca e frumos, pentru ca mi s-a propus si pentru ca voiam sa vad daca este adevarat ca pericolul cianurilor este atat de mare cum se spune in Romania”.

„In Noua Zeelanda chiar se aplica acea tehnologie si vreau sa vad daca este adevarat ca oamenii fac baie in lac, daca e adevarat ca oamenii beau apa dupa ce a trecut prin baia de cianuri, vreau sa vad asta”, a mai declarat Morar. Cu toate acestea, a spus ca in prima zi a vizitei in Noua Zeelanda nu a ajuns la minele de aur, ci a vazut frumusetile Auklandului. Si Floriana Jucan a scris pe blogul sau ca a ajuns in orasul neozeelandez.

Contactat de „Adevarul”, Robert Turcescu a precizat in repetate randuri ca este in concediu, evitand sa spuna unde. „Detalii despre ce am facut in concediu si ce s-a intamplat ar putea afla cei interesati pe blogul personal in momentul in care ma voi intoarce in tara”, a mai spus jurnalistul.

„E un risc asumat”

Cristina Simion, director general Edipresse, compania care editeaza „Elle”, al carei redactor-sef este tot in Noua Zeelanda, a declarat ca invitatia nu presupune nicio obligatie editoriala din partea revistei. „In principiu, cred ca este un lucru bun ca Rosia Montana doreste ca liderii de opinie sa vada cu ochii lor care sunt implicatiile asupra comunitatii si asupra mediului pe care le are o exploatare aurifera, dar ar fi fost preferabil ca aceasta intentie sa fie facuta publica dinainte, eventual si cu lista invitatilor”, a declarat Cristina Simion.

Localitatea Rosia Montana (judetul Alba) a ajuns aproape depopulata dupa ce investitorii au achizitionat masiv casele localnicilor, spre a face loc exploatarii miniere Foto: Agerpres

Consultantul de investitii Bogdan Baltazar, unul dintre sustinatorii declarati ai proiectului minier, crede ca liderii de opinie isi asuma riscul de a-si pierde credibilitatea in urma participarii la deplasarea in Noua Zeelanda, dar ca acesta „este un risc asumat”. El spune ca daca un grup de lideri de opinie este dus la fata locului, sa vada cum e mina de aur din Noua Zeelanda, poate fi benefic pentru documentarea lor, chiar daca in tara acest lucru se interpreteaza negativ. „O sa vedem, cand se vor intoarce in tara, care vor fi reactiile lor”, a incheiat Baltazar.

„Ei isi cumpara linistea mediatica”

Mircea Toma, presedintele Agentiei de Monitorizare a Presei (MMA), spune ca desi nu exista o lege care sa interzica astfel de deplasari, exista totusi coduri deontologice. „Ziaristul care pleaca pe banii uneia dintre parti tinde sa fie favorabil partii respective pentru ca se simte obligat. Nu e obligatoriu sa se intample acest lucru, dar suspiciunea este foarte mare”, afirma Toma.

Acesta considera ca Rosia Montana este un subiect controversat si ca aceasta companie isi rezolva problemele, atat in zona politica si a administratiei locale, cat si in presa cu ajutorul banilor. „La ce fac ei reclama? La covrigi, la sucuri? Nu. Ei fac reclama doar ca sa aiba posibilitatea sa cumpere liniste din partea institutiilor de media”, a spus presedintele MMA. Mai multe publicatii, printre care si cele detinute de Adevarul Holding, au refuzat publicitatea de la RMGC.

Mircea Toma a parasit anul acesta „Academia Catavencu” acuzand cenzura din trustul Realitatea-Catavencu, mai ales in ceea ce priveste subiectele referitoare la proiectul Rosia Montana. Anul trecut, Toma a fost invitat de Rosia Montana, alaturi de un alt grup de ziaristi, in Noua Zeelanda, dar a refuzat. In schimb, fostul sau coleg de la „Academia Catavencu”, Liviu Mihaiu, a acceptat deplasarea.

Intrebat de ce a dat curs invitatiei, acesta a declarat: „Pentru ca in ipostaza mea de jurnalist si ecologist ma interesa istoricul acestei exploatari si modul de rezolvare a problemelor de mediu din jurul unei mine de aur din cea mai ecologista tara din lume”.

El sustine ca aceasta excursie nu i-a schimbat opinia critica fata de cazul Rosia Montana, fapt care poate fi confirmat de atitudinea publica a organizatiei „Salvati Dunarea si Delta” de dupa vizita in Noua Zeelanda. „Asa ca nu am ce sa regret, pentru ca nu ma poate influenta nicio companie cu o vizita de documentare intr-o tara straina”, a mai spus Mihaiu.

Actionariat

Conform site-ului companiei RMGC, in prezent, peste 80% din actiunile Gabriel Resources sunt detinute de investitori din SUA, printre care Newmont Mining, al doilea producator de aur din lume, cu 15%, Electrum Strategic Holdings LLC cu 18% si Paulson & CO cu 18%.

Cum a pierdut statul 14 procente

Proiectul Rosia Montana a inceput acum mai bine de 13 ani, „parintele” afacerii fiind considerat romano-australianul Frank Timis. In 1997, Minvest Deva s-a asociat cu firma canadiana Gabriel Resources fiind infiintata compania Eurogold Resources. Demersurile pentru aceasta asociere au fost intermediate de omul de afaceri Frank Timis, in calitate de reprezentant al Gabriel Resources.

Tot in 1997, statul roman a concesionat terenul pe care ar urma sa functioneze exploatarea de aur si argint, contra sumei de trei milioane de dolari.

In 1999, Eurogold Resources si-a mutat sediul la Rosia Montana, compania schimbandu-si denumirea in Rosia Montana Gold Corporation, avand ca principali actionari societatile Gabriel Resources (65%) si Minvest Deva (33,8%). In acelasi an, printr-o majorare de capital, participatia regiei de stat a fost diminuata la 19,3%.

Motivul: Minivest nu a dispus de suma necesara pentru a participa la majorarea de capital. In 2006, RMGC a depus la Ministerul Mediului un raport privind impactul exploatarii. Documentul a fost revizuit in 2007 si retrimis ministerului. Cateva luni mai tarziu, ministrul Mediului de atunci, Atilla Korodi, a suspendat pe termen nelimitat procedurile de avizare. Tot in 2007, certificatul de urbanism al RMGC a fost anulat in instanta.

A doua majorare de capital

In 2009, administratorii Rosia Montana Gold Corporation au decis o noua majorare de capital, prin emisiunea de noi actiuni. Valoarea totala era de 595 de milioane de lei, din care Minvest Deva ar fi trebuit sa plateasca 115 milioane de lei pentru a-si mentine cele 19,3 procente din afacere.

Cum compania de stat nu a avut aceasta suma, Gabriel Resources a imprumutat Minvest Deva cu 115 milioane de lei, urmand ca banii sa fie recuperati dupa ce afacerea va incepe sa functioneze.

Proceduri reluate

Anul trecut, proiectul Rosia Montana a fost inclus in programul de guvernare al PDL, iar in iunie 2010 ministrul Padurilor si Mediului, Laszlo Borbely, a anuntat ca va fi reluata procedura de autorizare pentru investitia RMGC.

Comentariu: De ce n-am ajuns in Noua Zeelanda

Petre Barbu
senior-editor

Mor de ciuda ca n-am fost si eu ales de Rosia Montana Gold Corporation sa merg in grupul „formatorilor de opinie” in Noua Zeelanda! (Neam de neamul meu n-a ajuns acolo si, „alta Rosie” nu va duce vreun neam de Barbu tocmai la capatul lumii!). Scriu de 20 de ani in presa asta si scriu degeaba. Nimeni, chiar nimeni, nu m-a plimbat pe banii sai prin lume. Stau ca un loser aici si scriu, scarta-scarta pe hartie, degeaba! Si stiu de ce am ajuns in halul asta: pentru ca sunt un ratat.

Adica unul care n-are talent, care n-are gura mare, care n-a pupat in c… vreun sef, care n-a tinut talk-show-uri TV, care nu s-a invartit, care n-a laudat pe cine trebuie ca sa obtina o marire de leafa si nici macar cartea lui Grigore Cartianu n-am laudat-o! De vreme ce sufar atat de tare pe seama celor 20 de ziaristi dusi la capatul lumii, de ce mai stau in presa asta? De ce? Pentru ca nu stiu sa fac altceva decat asta: sa scriu. Asa cum ma taie capul. Asta am facut, am scris 20 de ani. Dupa mintea mea. Fara sa-mi dicteze nimeni si fara sa iau bani in plic. Am scris ca loserul, scrie-mi-as numele pe mormant!

Imi bag unghiile in gat ca n-am mers si eu in Noua Zeelanda! Cand m-as fi intors, nu mi-ar fi pasat de invidia colegilor de presa, da-i in ma-sa de prosti! Sa fiarba pe bloguri! Nu mi-ar fi pasat de publicul care mi-ar fi urmarit argumentele la TV: „Eu cred in proiectul Rosia Montana!” Si publicul sa moara prost! Da, vine o varsta in viata unui loser cand incepe sa creada in Diavol si in aurul sau. Asta pentru ca toti „formatorii nostri de opinie” sustin zi de zi ca vad numai Ingeri si ca sunt de partea Binelui. Poftim, eu m-as fi facut frate cu Dracu’ numai sa ajung in Noua Zeelanda!

Ma prapadesc de inima rea ca n-am mers si eu cu domnul Emil Hurezeanu. Domnu’ Hurezeanu, va astept la Otopeni! Cumpar tot ce aduceti: lantisoare de aur, inele, ciunga, spray-uri Fa, Kent, nu uitati de Kent!, blugi prespalati si sampoane bulgaresti! Praduiesc tot ce aduceti, domnu’ Hurezeanu!

„Da, vine o varsta in viata unui loser cand incepe sa creada in Diavol si in aurul sau. (…) Ma prapadesc de inima rea ca n-am mers si eu cu domnul Emil Hurezeanu.”

Sursa: Adevarul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here