Dependența țărilor nordice de incinerare încinge dezbaterea despre energia regenerabilă

Autor: Janek Vahk
Traducere: Silviu Lungu

Dacă nu se includ măsuri de siguranță, legislația pentru Energie Regenerabilă promovată de unele state membre ar putea submina strategia UE pentru o economie circulară.

Alimentarea controversei

În acest moment, energia regenerabilă este un subiect fierbinte. Parlamentul și Consiliul Europei negociază noua directivă referitoare la energia regenerabilă, iar modelul  “energie din deșeuri” (waste-to-energy) stimulează dezbaterea.

Una dintre controversele principale provine din încercarea unor state nordice de a exclude de la aplicarea criteriilor de sustenabilitate deșeurile municipale utilizate la producerea energiei. Aceasta nu este o surpriză: în ultimii ani, unele țări membre ale UE au investit sistematic în instalațiile de incinerare și au neglijat investițiile în reciclare. Rezultatul este că aceste țări sunt acum blocate în contracte pe termen lung (40-50 de ani) cu uzine care au nevoie de un flux constant de deșeuri pentru a funcționa.

Multe dintre aceste țări, dar în special Suedia, importă cantități mari de deșeuri pentru a alimenta instalațiile pe care le dețin.

Pentru că reglementarea folosirii deșeurilor la producerea energiei le-ar putea afecta interesele economice, aceste țări au făcut presiuni asupra Consiliului să excludă incinerarea deșeurilor municipale din criteriile de sustenabilitate, precum și din criteriile referitoare la reducerea gazelor de seră.

Care pot fi consecințele? Dacă această versiune va fi adoptată, noua directivă referitoare la energia regenerabilă nu doar că va submina eforturile statelor membre de a merge către o economie circulară, dar va cauza în același timp și creșteri semnificative a emisiilor de gaze cu efect de seră. De exemplu, în cazul Danemarcei s-a descoperit acum câțiva ani că instalațiile sale de incinerare emiteau de două ori mai mult dioxid de carbon decât se estimase inițial, iar asta a dus la ratarea țintelor referitoare la gazele cu efect de seră stabilite prin Protocolul de la Kyoto.

Un combustibil ineficient

Problema dependenței excesive de sistemul waste-to-energy este că deșeurile sunt un combustibil extrem de ineficient, din cauza valorii calorice relativ scăzute. Deșeurile municipale solide sunt alcătuite în principal din resturi organice, precum deșeurile alimentare, hârtia și resturile vegetale care conțin cantități mari de apă (80%).

Asta înseamnă că incinerarea are nevoie de energie suplimentară pentru a procesa întâi deșeurile și a le face bune pentru combustie. Iar această energie provine din alte surse fosile care ar putea fi reciclate, precum plasticul sau cauciucurile.

Nu este deci o surpriză că incineratoarele sunt capabile să genereze doar o cantitate mică de energie netă sau chiar deloc. Studii recente au descoperit că, în timp ce  instalațiile de incinerare mai vechi generează electricitate cu un grad de eficiență foarte scăzut (19-27%), eficiența de conversie a noilor tehnologii de incinerare este chiar mai scăzută. În plus, deșeurile municipale mixte nu sunt și nu trebuie să fie considerate energie “regenerabilă” pentru că nu sunt compuse doar din materii organice. În realitate, mare parte din puterea calorică obținută prin incinerarea deșeurilor mixte provine din arderea materialelor bazate pe combustibilii fosili. Studiile arată că o instalație tipică de incinerare a deșeurilor emite mai mult CO2 pe megawatt oră decât centralele electrice pe gaz și decât centralele pe cărbune atunci când se iau în calcul emisiile biogene.

În afară de aceasta, deșeurile n-ar trebui deloc considerate energie regenerabilă, nici chiar partea organică, pentru că obiectivul ultim este reutilizarea așa cum este ea promovată de alte reglementări obligatorii ale UE precum Directiva cadru privind deșeurile. Această directivă, revizuită prin Strategia UE pentru o economie circulară, acordă prioritate reducerii, refolosirii și reciclării deșeurilor în defavoarea incinerării. Considerarea deșeurilor energie regenerabilă contravine obiectivelor ambițioase ale UE.

În plus, monitorizarea raportului între materiile biodegradabile și cele bazate pe combustibilii fosili este dificilă din punct de vedere logistic și tehnic. Din acest motiv, se prezumă de obicei că proporția de deșeuri organice reprezintă 40%-50% din totalul deșeurilor municipale mixte. De exemplu, Italia prevede într-un decret că 51% dintre deșeurile municipale solide sunt deșeuri organice. Însă, din cauza caracterului eterogen al deșeurilor și a diferențelor mari de la regiune la regiune și de la instalație la instalație, procentul real nu este nici constant nici sigur.

Avem nevoie de măsuri de siguranță

Departe de a fi o sursă eficientă de energie regenerabilă și o alternativă validă la plasarea în depozite a deșeurilor, incinerarea s-a dovedit a fi un proces scump și risipitor, care nu-și are locul într-o economie circulară. Unele state membre UE deja se confruntă cu consecințele unei investiri excesive în instalații de tip waste-to-energy și devine clar că sunt necesare măsuri de siguranță pentru a împiedica alte țări să comită aceeași greșeală.

Din fericire, Parlamentul European a propus mai multe amendamente care să modifice proiectul, cum ar fi introducerea criteriului de sustenabilitate pentru transformarea deșeurilor în energie, obligația ca statele membre să-și evalueze politicile pentru a se asigura că ierarhia deșeurilor este respectată atunci când deșeurile municipale sunt transformate în energie, precum și obligația operatorilor de a respecta criteriile referitoare la reducerea cu 70% a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Este important acum ca Parlamentul și Consiliul să nu cedeze la presiunile unor state membre de menținere a situației actuale. Modificarea Directivei pentru energia regenerabilă este o bună ocazie să alegem soluții care promovează cu adevărat (și nu subminează) dezvoltarea durabilă. O abordare în spiritul economiei circulare a deșeurilor și a managementului resurselor care să includă reducerea, reutilizarea, reciclarea și transformarea în compost este eficientă din punct de vedere al costurilor, dar și o metodă mai sigură de a genera locuri de muncă fără a afecta clima și mediul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *