Insectele, cei mai buni ecologisti

Antenele le ajuta pe furnici sa guste, sa miroasa si sa atinga, deci joaca rolul unor organe de simt. Cu ajutorul lor isi mentin echilibrul si directia. Dincolo de contributia la polenizare sau la igienizarea mediului, unele insecte ne arata cum sa traim.

Intepaturile, infectarea alimentelor, transmiterea microbilor, distrugerea textilelor si, de ce nu, acarofobia, iata doar cateva motive bune care ii determina pe oameni sa duca o lupta indarjita impotriva insectelor, cel mai adesea cu ajutorul „armelor” chimice, insecticidele. O foarte mica importanta este acordata insectelor, poate si din cauza dimensiunilor reduse. Putini stiu ca ele au adesea un rol in mentinerea echilibrului ecologic, prin contributia la polenizare ori prin consumarea cadavrelor.

Insectele sunt producatorii directi ai unor substante care ne sunt necesare, unele cu aport nutritiv ridicat si, de multe ori, terapeutic; mierea, laptisorul de matca sunt daruite de albine, iar matasea, de fluturele Bombix mori. Dar nu numai atat.

O aprofundare a sistemului lor de viata ne indica poate cel mai semnificativ serviciu pe care ni-l fac insectele: ele ilustreaza un model de comunicare ce poate fi aplicat si de societatea umana, dovedind ca, prin intelegere si comuniune, indivizi diferiti pot alcatui un sistem bine organizat, ce poate ajuta la mentinerea echilibrului planetei.
Furnicile, specializate pe domenii

Furnicile au devenit vedete si in lumea desenelor animate

Oamenii de stiinta considera ca insectele sociale reprezinta adevarate colonii. Ele pot forma o societate care functioneaza ca un intreg, ca un superorganism.

Dupa Edward O. Wilson, organismele sociale se caracterizeaza prin capacitatea indivizilor de aceeasi specie de a coopera cu scopul de a ingriji puii, de a lucra intr-o „diviziune productiva a muncii, cu indivizi mai mult sau mai putin sterili”, de a contribui la bunastarea coloniei, in ciuda diferentelor de varsta.Asa sunt furnicile, termitele, albinele si unele viespi.

Intr-un studiu dedicat comportamentului insectelor sociale, prof. Gheorghe Mustata observa ca, din momentul in care mai multi indivizi se asociaza pentru a trai impreuna, ei trebuie sa participe la realizarea programelor intregului, adica la buna functionare a societatii. Diviziunea muncii impune o diferentiere morfofunctionala a indivizilor. Daca sarcinile lucratoarelor sunt diferite, atunci si dimensiunile lor sunt diferite, chiar daca fac parte din aceeasi familie.

La specia Formicoxenus nitidulus, alaturi de mascul, femela si semifemela (semilucratoare), exista patru categorii de lucratoare, cu dimensiuni ce variaza intre 1,5 si 3 mm. Daca este nevoie de rezervoare vii pentru hrana, atunci, o parte din lucratoare vor indeplini aceasta functie. Ele vor fi nevoite sa aiba un abdomen enorm. Apare insa fenomenul de polietism. Lucratoarele indeplinesc munci succesive in functie de varsta, iar specializarea pe o anumita directie capata aspectul unei profesiuni. Fara profesionisti, societatea nu poate functiona normal. Astfel, toate necesitatile coloniei sunt acoperite.
Comunicarea chimica, prin feromoni

Cum se ajunge aici? Legatura dintre indivizii unei colonii se poate realiza printr-o multitudine de semnale, dintre care cele mai evidente sunt cele chimice, tactile si vizuale. Nu este exclus ca feromonii, ca substante chimice de comunicare intre indivizii aceleiasi specii, sa fi fost primele semnale utilizate de structurile vii. Feromonii trebuie sa fi circulat intre celulele ancestrale ale procariotelor (n.r. – grup de organisme primitive – virusi, bacterii – unicelulare, cu structura simpla). Din momentul in care au inceput sa se formeze organisme pluricelulare, hormonii au luat locul feromonilor in stabilirea legaturilor intercelulare.

Odata cu aparitia primelor formatiuni fotosensibile, paleta comunicarilor a inceput sa devina mult mai larga. Receptorii auditivi au deschis noi posibilitati de comunicare, infinit mai subtile si mai bogate. Aparitia unui nou sistem de semnalizare nu duce insa la excluderea celorlalte. Niciun sistem de comunicare biosemiotic nu este perimat. Astfel, comunicarea chimica in structurile vii este universala.

Mai mult decat atat, comunicarea chimica opereaza si intre specii diferite, mai ales intre acelea care realizeaza o convietuire simbiotica.

O specie poate emite o multitudine de feromoni, deoarece prezinta numeroase tipuri de glande. Unele mamifere au pana la sapte modalitati de sinteza si emitere de feromoni, iar albinele si furnicile pot avea peste 10 glande exocrine care emit feromoni cu rol in organizarea sociala. Astfel, o albina are glande hipofaringeale, labiale, genale, glanda Nanasov, Kaschevnikov etc. Functiile acestor glande sunt diferite: de curatire a fagurilor, de dizolvare, de digestie, de construire a fagurelui, de hranire a larvelor, de ingrijire a reginei, de control al coloniei.
Parola antenelor incrucisate

Comunicarea chimica este completata de cea tactila. Comunicarea tactila este adesea esentiala pentru formele coloniale. Furnicile comunica cu mare usurinta intre ele prin atingerea antenelor. „Parola antenelor incrucisate” devine extrem de eficienta in relatiile dintre indivizi in diferite situatii: orientare, adunare, semnalizare a hranei, semnalizarea unui pericol, cercetare, hranire, conciliere, relatii intre parinti-pui etc.

Comunicarea vizuala functioneaza, desigur, numai in conditii de lumina. Ochii unor insecte pot fi insa atat de perfectionati intr-o anumita directie, incat orientarea se poate face in functie de soare sau de stele. Unele furnici pot vedea stelele chiar si ziua.
Furnicile sauba desfrunzesc doi copaci pe noapte

J. Belt si F. Muller au studiat, in anul 1999, comportamentul furnicilor sud-americane sauba sau furnicile cu umbreluta. In anumite zone, se pot intalni coloane de 30-40 m de furnici, carand bucati de frunze catre musuroi. In cadrul acestor uriase familii de furnici exista o diviziune a muncii foarte bine pusa la punct. Unele furnici, „taietoarele”, se urca in arbori si taie frunzele de la petiol.

Frunzele cazute sunt preluate de „croitorese”, care decupeaza diferite portiuni sub forma de cercuri sau semicercuri. Totul este valorificat. Bucatile croite sunt luate de „caratoare” si duse la cuib. O coloana de sauba poate defolia intr-o noapte 2-3 copaci. In musuroi, frunzele sunt preluate de alte lucratoare, numite „tocatoare”. Ele maruntesc frunzele, le amesteca cu saliva si le pun pe fundul unor camere speciale din subterana.

Sursa: Adevarul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *