Autor: Matteo Ballanti
Traducere: Silviu Lungu
Emisiile produse de o fabrică de ciment pun în pericol mediul și sănătatea cetățenilor, iar comunitatea locală se luptă să se facă auzită
O fabrică controversată
Chiar la marginea orașului Italian Matera, în apropiere de o zonă naturală protejată de Comisia Europeană printr-un program de promovare a biodiversității, se află fabrica de ciment Italcementi. În funcțiune de mai bine de 40 de ani, fabrica constituie un pericol serios în regiune din punctul de vedere al poluării aerului și al sănătății publice.
În ultimii zece ani, ca o consecință a crizei globale din 2008, fabrica a găsit o metodă periculoasă de a-și crește profiturile: arderea unor materiale mai ieftine. Din acel moment, Italcementi a scăzut cantitatea de metan folosită în procesul de producție al cimentului în favoarea cocsului petrolier, a plasticului și a altor substanțe poluatoare. Din 2010 Italcementi a cerut permisiunea regiunii Basilicata să crească cantitatea de combustibil derivat din deșeuri urbane solide de la 12.000 de tone pe an la 60.000 de tone.
O comunitate locală care se luptă să se facă auzită
Comunitățile locale și asociațiile precum Legambiente, WWF Matera și Comitato no Inceneritore (Comitetul Fără Incinerare), care erau deja conștiente de riscurile pe care le implică emisiile, nu au rămas indiferente în fața acestei solicitări. Aceștia și-au intensificat acțiunile prin numeroase campanii și inițiative de informare a populației cu privire la acest pericol. În timp ce încercau să crească consensul între cetățeni, au reușit să adune semnături pentru introducerea a numeroase petiții municipale. Totuși, aceste petiții nu au fost niciodată examinate de municipalitatea din Matera. Fără să ia în seamă îngrijorările miilor de cetățeni, regiunea a acordat în noiembrie 2017 fabricii de ciment autorizația de a crește cu 48.0000 de tone pe an cantitatea de deșeuri considerate nereciclabile și nepericuloase care să fie utilizate la producerea cimentului. Chiar dacă decizia respectă limita de emisii pe care le poate emana o fabrică de ciment (legea permite fabricilor de ciment să ardă de trei ori mai mult decât o instalație de incinerare “clasică”), aceasta nu ia în considerare temerile referitoare la sănătatea cetățenilor și la indicatorii de mediu cumulativi după 40 de ani de funcționare a fabricii, toate astea într-o zonă care ar trebui protejată.
Acțiuni în justiție
După această înfrângere, asociațiile locale și-au unit forțele și au pus laolaltă idei despre cum să se facă auziți de oficialități. Prin inițiativa “Grazie Non Fumi” (Mulțumim, dar nu vrem fum) ei au adunat fondurile necesare finanțării unei acțiuni în justiție în fața tribunalului administrativ regional din Basilicata iar rezultatele se vor afla în luna mai 2018. Procesul interesează și municipalitățile vecine, ca Santeramo și Montescaglioso, îngrijorate de sănătatea cetățenilor lor și de indiferența orașului Matera.
O plângere a fost de asemenea prezentată procurorului Provinciei Matera de către consilierii regionali Gianni Leggieri și Gianni Perrino. Piernicola Pedicini, membru al Parlamentului European a adus cazul în atenția Comisiei Europene cu argumentul că toți combustibilii derivați din deșeuri solide municipale ar trebui reglementați de legislația europeană referitoare la înregistrarea, evaluarea și autorizarea/interzicerea eventuală a produselor chimice. Legislația europeană nu poate continua să ignore fapte care sunt dăunătoare cetățenilor la nivel local, în special în cazurile în care municipalitățile relevante nu acționează conform cu cerințele cetățenilor.
O problemă de emisii
Faptele demonstrează că ceea ce s-a introdus până în acest moment de către proprietarii fabricii de ciment și de către producătorii de deșeuri solide urbane ca soluție eficientă la acumularea acestor deșeuri devine extrem de nesănătos și incredibil de costisitor. Folosirea în fabricile de ciment a combustibililor rezultați din deșeuri solide municipale crește emisiile de metale grele periculoase pentru sănătatea umană. Din cauza naturii lor ne-biodegradabile, metalele grele pot ajunge în lanțul trofic și se pot acumula în țesuturile biologice, provocând boli cronice. Cele mai probabile victime ale acestui tip de poluare sunt copiii, pentru că ei petrec mai mult timp în aer liber și aparatul lor respirator este încă în formare. Impactul deja uriaș pe care aceste emisii îl au este mult mai îngrijorător în Matera, unde operațiunea aprobată de administrație va crește emisiile cu 400% și va afecta o suprafață de 15.000 de hectare. Și pentru că nu era destul de rău, asta se întâmplă într-o regiune de interes cultural, turistic și gastronomic care conține zone cu ferme și agricultură specializată.
Scepticismul municipalității și lipsa protecției din partea legislației europene sunt și mai greu de justificat când deja au apărut cazuri care arată pericolele pentru sănătate și mediu provocate de emisiile de la fabricile de ciment.
O chestiune de politici
Când vorbim despre arderea deșeurilor în incineratoare și fabrici de ciment, simpla respectare a limitelor emisiilor din UE nu este deajuns, pentru că variabilele ce țin de sănătate au fost prea puțin luate în considerare în decizia impunerii de restricții.
Sunt necesare politici noi, prospective la nivel național și european, pentru a depăși practica incinerării și pentru a promova alternative mai sustenabile. Este datoria factorilor de decizie să se asigure că ierarhia deșeurilor stabilită de Uniunea Europeană este respectată, ca pilon principal al politicii UE referitoare la deșeuri și să pună bazele unei strategii Zero Deșeuri care răspunde preocupărilor cetățenilor și pune pe primul loc sănătatea și mediul.