Autor: Mariel Vilella
Traducere: Silviu Lungu
În timp ce Uniunea Europeană se îndreaptă către țelul ambițios al unei economii circulare prin creșterea țintelor referitoare la reutilizarea, reciclarea și prevenirea producerii de deșeuri, dar și prin succesele susținute de dovezi clare pe care le au numeroase orașe pe drumul către zero deșeuri, Veolia, o companie europeană, preferă să exporte tehnologie de incinerare a deșeurilor în Mexic, spre disperarea comunităților locale.
Prima instalație de transformare a deșeurilor în energie din America Latină
Veolia, prin filiala sa Proactiva Medio Ambiente México S.A., a semnat recent contractul pentru proiectarea, construirea și exploatarea primei instalații de transformare prin incinerare a deșeurilor în energie din America Latină. Se estimează că ridicarea instalației va începe în 2017 și va dura 3 ani. Începerea exploatării este programată pentru 2020.
Conform planurilor disponibile, capacitatea instalației va fi de două ori mai mare decât cea a celei mai mari uzine din Franța, unde Veolia își are sediul principal. Aceasta va prelucra aproximativ 1,6 milioane de tone de deșeuri menajere pe an, o treime din cantitatea totală de deșeuri produsă de oraș, și va produce 965.000 de MWh de electricitate pe an, care vor fi utilizați de metroul subteran din Mexico City. Operațiunea se va desfășura pe parcursul a 30 de ani și va însemna pentru Veolia un venit total estimat de 886 milioane de Euro.
Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIA) a fost prezentată recent iar procesul de consultare și de verificare tehnică abia a început. Expertul în tratarea deșeurilor, Dr Raúl Montenegro, a remarcat faptul că datele prezentate sunt mai degrabă îndoielnice: „Documentul are o serie de neajunsuri: în primul rând, include multe materiale preluate din surse bibliografice secundare, adesea citate inadecvat sau fără să fie deloc citate; în al doilea rând, informațiile din surse primare provin de la firma de consultanță, iar în al treilea rând, documentul conține o matrice finală de evaluare care nu reflectă totalitatea informațiilor. ”
Deșeurile nu vor dispărea
Procesul de incinerare a deșeurilor produce cantități semnificative de cenușă și zgură care sunt extrem de toxice. În cazul Mexico City, cenușa toxică va fi trimisă la depozitele ecologice de deșeuri din apropiere (RS Veolia Tlalnepantla aflat la 40 de km depărtare și RS Veolia Tulantepec, la 123 de km) precum și la un centru de tratare a deșeurilor și la un centru de depozitare finală. toate operate de Veolia RIMSA în Mina, Leon.
EIA nu analizează și nu evaluează managementul și transportul acestei cenuși, în ciuda faptului că sunt cantități foarte mari. S-a calculat că intrările zilnice de 4.500 de tone de deșeuri menajere vor produce 1.070 de tone de cenușă pe zi, însumând 350.000 de tone pe an care vor trebui depozitate.
Groapa de gunoi Bordo Poniente de lângă Mexico City, înainte să fie închisă – Juan Felipe Rubio – (CC BY-NC 2.0)
Un oraș care are nevoie de soluții durabile
Mexico City are de mult timp nevoie de o soluție sustenabilă pentru sistemul local de management al deșeurilor. Până în 2012, deșeurile urbane erau depozitate la groapa de gunoi Bordo Poniente, aflată în uz din 1985. Aceasta se întindea pe o suprafață de 600 de hectare și primea zilnic 12.600 de tone de deșeuri. 70 de milioane de tone de deșeuri sunt îngropate în subteran, ceea ce cauzează probleme serioase cu poluarea apei și a aerului.
Când municipalitatea a decis în 2012 să închidă cea mai mare groapă de gunoi din Mexic, nu a existat nicio strategie cuprinzătoare de colectare, eliminare și procesare a deșeurilor urbane, omisiune care a avut consecințe grave pentru mediu și sănătate și a cauzat orașului o criză majoră a deșeurilor. În plus, închiderea Bordo Poniente a alimentat un conflict între administrațiile națională, municipală și statală, care nu au reușit să se pună de acord cu privire la un sistem durabil, ne-toxic și eficient din punct de vedere al utilizării resurselor.
În acest moment, populația locală este divizată între cei care cred că în acest context presant nu există alternativă la acceptarea instalațiilor de incinerare și cei care susțin implementarea graduală și sistematică a măsurilor de colectare separată “din-ușă-în-ușă” a deșeurilor , de separare la sursă, de reducere a deșeurilor biodegradabile și problematice, pentru a permite orașului să urmeze calea spre zero deșeuri.
Militanți împotriva incineratorului Veolia din Hertfordshire – Mark – (CC-BY-SA)
Exemple pozitive din Europa
Veolia este cunoscută în Europa ca fiind cauza multor lupte anti-incinerare locale, mai ales în Marea Britanie. Trebuie menționat cazul Sheffield, unde consiliul local a decis să rezilieze un contract cu Veolia cu 19 ani înainte de termen din cauza costurilor mari. Compania a mai fost contestată și de comunitățile locale din Hertfordshire, lângă Londra, unde instalarea incineratorului pe care Veolia îl avea în plan a fost respinsă în 2015 de guvern. În ciuda interdicției, compania a solicitat iarăși autorizarea într-o zonă apropiată, pentru o altă instalație de incinerare care din nou este contestată de comunitatea locală.
Aceste exemple ne arată o dată în plus că instalațiile de eliminare a deșeurilor nu sunt bine primite de cetățeni. Aceștia preferă în general investițiile în soluții pe termen lung, care să respecte mediul, sănătatea publică și resursele publice, așa cum este cazul proiectelor “Zero Waste” din Europa.
America Latină poate învăța multe din aceste exemple: ele ne arată oportunitatea fantastică pe care o oferă renunțarea la metodele de eliminare a deșeurilor în favoarea strategiei zero deșeuri. Intrarea agresivă a incinerării ca opțiune pentru managementul deșeurilor din orașele Americii Latine amenință potențialul de modificare a obiceiurilor de consum, sporirea recuperării materialelor și recunoașterea și includerea lucrătorilor informali din reciclare în sistemele formale din orașe. Și, în cele din urmă, subminează planul de a implica cetățenii în rezolvarea acestei probleme.