de Oriana Irimia
În spatele unor nume lungi și greu de pronunțat se ascunde un pericol grav pentru sănătatea oamenilor, îndeosebi fiind expuși lucrătorii din domeniul mobilei, pompierii, dar și copiii mici și femeile însărcinate: substanțele ignifugante. Aceste substanțe sunt deosebit de toxice, unele fiind chiar clasificate în „duzina murdară” a POP-urilor. Sunt, așadar, deosebit de periculoase pentru sănătate și rămân în mediu o perioadă foarte lungă de timp, de ordinul zecilor de ani.
Au fost considerate „un rău necesar” în anii 1930-1980, când se fuma în mai toate spațiile închise, în timp ce plasticul era considerat cel mai revoluționar și mai trendy material pentru îmbrăcăminte, accesorii și pentru mobilă. Fumatul și tapițeria din burete nu fac casă bună. Așa că o serie de reglementări și acte legislative au impus obligativitatea tratării cu substanțe ignifuge a tapițeriilor, inclusiv a celor din vehicule. În prezent se ignifughează chimic numeroase bunuri, inclusiv mobilă tapițată, saltele, textile – perdele, draperii, fețe de masă, izolația clădirilor, aparatura electrică și electronică – televizoare, computere, telefoane etc.
Astfel, saltelele de burete, mobila de PAL și altele au devenit surse permanente de COV (compuși organici volatili), înregistrându-se, și din acest motiv, concentrații periculoase de substanțe cancerigene în aerul din apartamentele „moderne”.
Ignifugarea chimică este toxică, de la producție până la eliminare
Utilizarea de substanțe de ignifugare toxice, dar și manipularea produselor astfel tratate, prezintă riscuri pentru muncitori în timpul producției, vânzării și eliminării la finalul ciclului de viață. Aceste substanțe sunt toxice și pentru consumatori, deoarece spuma și buretele degajează gaze și particule în aer, și praf pe suprafețe. Astfel, cei mai expuși sunt tocmai persoanele cu sănătatea precară, copiii de vârstă mică și bebelușii, care petrec foarte mult timp în interior. În special, copiii de vârstă mică riscând să înghită astfel de contaminanți, dat fiind că petrec mult timp pe jos și bagă în gură obiecte. Contaminarea se face prin lapte matern, alimentație, respirație, ingestie și contact cu pielea.
Există o literatură științifică abundentă care atestă faptul că substanțele ignifugante sunt toxice, inclusiv teste efectuate în laborator, pe animale și pe oameni. De exemplu, deși PBDE-urile (o clasă de substanțe ignifugantebromurate) au fost treptat eliminate, ele sunt încă prezente în produse aflate în uz și în prezent. PBDE-urile au fost legate de tulburări endocrine, neurotoxicitate, defecte de dezvoltare, de comportament și de învățare, efecte asupra reproducerii și cancer. PBDE-urile au fost înlocuite de alte substanțe ignifugante bromurate(BFR), inclusiv un compus cu o structură uimitor de similară cu cele interzise – DBDPE. Din păcate, au fost introduse substanțe organofosforate (OPFR-uri), unele substanțe clorinate (de ex. TCPP2 , TDCPP, TCEP), altele nu (de ex. TPhP, TBOEP, TEP, TBP), în ciuda faptului că nu există certitudini cu privință la siguranța lor pentru sănătate și mediu.
Efectele neurotoxice, comportamentale și de dezvoltare ale BFR și OPFR sunt documentate în numeroase studii [2].
❖Efectele negative asupra sistemului endocrin includ efecte asupra: hormonilor sexuali și tiroidieni, metabolismului carbohidraților și lipidelor, duc la risc de diabet, adipogeneză, obezitate, reproducere și distanța ano-genitală[3]. Anumite OPFR-uri sunt suspectate a fi carcinogenice[4]. TDCIPP este inclus pe lista carcinogenilor cunoscuți de către US Consumer Product Safety Commission [5]. În UE, restricțiile asupra TDCIPP și TCPP au fost impuse datorită îngrijorărilor toxicologilor cu privire la potențialul lor carcinogen [6]. Concentrațiile medii de TCPP în toate micromediile din UK le-au depășit pe cele raportate în alte părți din lume [7].
❖Tetrabromobisfenolul A (TBBPA), o substanță ignifugantă folosită pe scară largă, a generat tumori uterine la șobolani [8]. Studiile au demonstrat, de asemenea, efecte dăunătoare pentru ADN [9].
❖Cardiotoxicitatea și anomaliile cardiace au fost raportate în diferite studii in vitro și in vivo, unul dintre ele făcând chiar apel la „mai multă atenție la riscul pe care îl ridică expunerea OPFR a femeii însărcinate față de sănătatea fătului” [10].
❖Hepatoxicitatea a fost raportată atât pentru BFR și OPRS, incluzând inflamație, apoptoză, schimbări în metabolismul hepatic și exprimarea genelor, precum și posibilitatea instalării carcinomului hepatocelular[11].
❖Alte studii, mai puține, au raportat efecte asupra auzului, deteriorarea celulelor corneei, efecte alergice, imune și renale [12].
Substanțele ignifugante omoară mai mulți oameni decât focul
Ignifugarea chimică este o soluție învechită, periculoasă și ineficientă împotriva incendiilor, care nu a redus frecvența incendiilor, ci le-a făcut mai toxice. Fumul gros, înecăcios și negru degajat , în cazul unui incendiu, de obiectele ignifugate chimic este și foarte toxic. În cazul unui incendiu, ocupanții se asfixiază cu vaporii otrăvitori și nici nu găsesc ieșirea din locul respectiv. De asemenea, pompierii nu pot intra în condiții de relativă siguranță pentru a salva oamenii și bunurile din incendiu.
În prezent, majoritatea deceselor și rănirilor de pe urma incendiilor se datorează inhalării de fum toxic, nu focului propriu-zis, iar substanțele ignifugante fac ca produsul tratat să ia foc mai greu, dar producând mai multe pagube pentru sănătate, inclusiv pierderi de vieți omenești.
Dinozaurul chimizării nu poate supraviețui în era economiei circulare
Prevenirea incendiilor este fundamentală, atât acasă cât și la locul de muncă, dar acest lucru se poate face în moduri mai puțin periculoase. Există numeroase alternative la ignifugarea chimică, mai puțin dăunătoare pentru sănătate și mediu. Implementarea lor se lovește însă de bariere de reglementare, de standarde învechite bazate pe teste făcute cu aruncătorul de flăcări acum o sută de ani. Teste moderne, făcute în condiții care simulează mai fidel situațiile din viața reală, trag un semnal de alarmă. Producătorii de mobilă și de automobile au acordat atenție acestui semnal, cu atât mai mult cu cât argumentele împotriva utilizării ignifugării chimice sunt tot mai covârșitoare: standardele pentru siguranța la locul de muncă, asigurările pentru boli profesionale plătite de angajator, obligația de a produce obiecte care să dureze cât mai mult și care să nu prezinte riscuri la eliminare, nici pentru sănătate nici pentru mediu.
Unii producători au început să menționeze pe etichetele produselor prezența substanțelor periculoase iar obligațiile de reciclare impuse de UE generează o piață tot mai puternică de materii prime secundare, a căror nocivitate pentru sănătate și mediu se vrea cât mai redusă. Criteriile minime de Achiziții Publice verzi pentru autoritățile publice sunt, de asemenea, un instrument util pentru eliminarea toxinelor din aerul ambiant. Utilizarea ignifugării chimice devine, astfel, incompatibilă cu obiectivele de circularitate. Pe de o parte substanțele toxice folosite sunt incompatibile cu principiile ecodesignului , și anume eliminarea substanțelor nocive din ciclul de producție încă din faza de proiectare. Pe de altă parte, prezența acestor substanțe este preocupantă și în etapele ulterioare de existență a produselor, în timpul utilizării și eliminării. Odată adăugate, aceste substanțe sunt aproape imposibil de separat din majoritatea materialelor, procesul de separare, acolo unde există tehnologia necesară, fiind foarte ineficient, consumatori de timp și energie.
Există soluții netoxice pentru prevenirea și combaterea incendiilor: Alianța pentru Mobila fără ignifugare menționează câteva în comunicatul său:
❖Soluții fundamentate în design pentru mobilă și clădiri: materiale și structurale
❖Detectoare de fum și aspersoare automate pentru clădiri, planuri de evacuare și ieșiri de incendiu.
❖Testarea regulată a instalațiilor electrice și de gaz
❖Folosirea de sisteme pentru stingerea de la sine pentru țigări și lumânări, de ex.
❖O mai bună educație pentru prevenirea incendiilor (inclusiv educație comportamentală cu privire la fumat).
În acest context, este nevoie de acțiune la nivelul întregii Uniuni Europene, pentru a limita utilizarea de substanțe toxice în procesele de ignifugare, pentru a promova și stimula ecodesignul și implementarea economiei circulare.
Comunicatul oficial al Alianței poate fi consultat aici https://zerowasteeurope.eu/library/unwanted-toxic-flame-retardants-preventing-circularity-and-increasing-fire-toxicity/
Alte resurse:https://safefurniture.eu/
Referințe bibliografice citate în articol:
[1]. Dodson 2012, Dishaw 2014, Drage 2019, Yanagisawa 2019, Luan 2019, Li J 2020, Ji F 2020
[2]. Hutter 2013, Jarema 2015, Behl 2015, Wang Q 2015, Ryan 2016, Tao 2016, Sun 2016, Liu Y 2017, Slotkin 2017, Baldwin 2017, Lipscomb 2017, Rock 2018, Wang X 2019, Zhang 2019, Castorina 2019, Doherty 2019, Rock 2019, Gillera 2019, Liu F 2020, Hanas 2019, Yan H 2019, Li R 2020, Zhong 2020, Peng 2020
[3]. Behl 2015, Wang Q 2015, Ma 2015, Tao 2016, Shang 2016, Du 2016, Krivoshiev 2016, Kwon 2016, Kademoglou 2017, Liu 2017, Tung 2017, Carrignan 2017, Messerlin 2018, Wang D 2018 & 2019, Yan 2018, Chappell 2018, Chen X 2018, Zeng 2018, Kollitz 2018, Chen T 2019, Doherty 2019, Li 2019, Huang 2019, Liu 2019, Marteinson 2019, Wang S 2019, Wang X 2019, Guigueno 2019, Ongono 2019, Hao 2019, Luo 2020, Xie 2020
[4]. Veen& Boer 2012, Wei 2015
[5]. US Consumer Product SafetyCommission (Ma 2019)
[6]. Kademoglou 2017
[7]. Brommer 2016
[8]. Dunnick 2015
[9]. An 2016, Bukowski 2019, Yuan 2019
[10]. Mcgee 2013, Gerlach, 2014, Du 2015, Haggard 2017, Sirenko 2017, Mitchell 2018, Alzualde 2018
[11]. Chignell 2008, Springer 2012, Sun RB 2014, Du 2016, Zhang W 2016, Liu C 2016, Pereira 2017, Ren 2017, Zhou 2017, Alzualde 2018, Al-Salem 2019, Phillips 2019, Sun Y 2020
[12]. Park 2016, Xiang 2017, Araki 2014 & 2018, AitBamai 2019, Wang X 2018 & 2019, Elliott 1982, Fukowa 1987 andKang 2019
