Politica de mediu in Romania in context european. Incotro?

Politica de mediu în România în context european. Încotro?
Politica de mediu in Romania in context european. Incotro?
Politica de mediu in Romania in context european. Incotro?

Mai are sanse politica de mediu la nivel european? Majoritatea statelor Uniunii Europene raman atasate ei, desi criza economica face ca analizele cost-beneficiu sa fie tot mai frecvente. Intr-o perioada in care fiecare slujba conteaza, guvernele nu sunt confortabile in a lua masuri care sa duca la concedieri in industrii, fie ele si poluante. Totodata, lobby-ului verde, intalnit atat la Bruxelles, cat si in statele membre, i se opun puternic periodic lobby-uri precum cel auto (cel german fiind notabil).

De partea cealalta, industriile verzi sau cu potential verde, precum cele privind energia regenerabila, sunt inca mai putin competitive din punct de vedere al pretului si asta le diminueaza din atractivitate. Ideea ca si ele creaza slujbe ajuta, dar nu justifica de multe ori in ochii factorilor de decizie, compensarea, raportat la zeci si sute de mii de oameni (in functie de tara) angajati in sectorul energetic „traditional”, asta atunci cand industriile se pun cap in cap ca interese.

Apropo de factori decizionali, si de planul politic, ajuta faptul ca exista partide verzi in mai multe state europene, ele putand conditiona sprijinul lor parlamentar sau guvernamental de sustinere a unor politici mai favorabile mediului inconjurator. Tendinta macro insa este spre reindustrializarea Europei pentru a face fata cu bine presiunii competitive globale. In perioada de prosperitate, era „cool” sa fii verde, politica imbratisata, cel putin formal, de partidele de la dreapta la stanga, insa nevoile crizei au schimbat situatia si nevoia de verde a ajuns una „superioara”, cele de creare de slujbe si de restartare a economiei fiind unele primare.

Pe de alta parte, cauza verde nu trebuie sa deznadajduiasca, caci timpul actioneaza in favoarea sa: tehnologiile verzi se ieftinesc, iar nevoile de mediu sunt din ce in ce mai presante, atat in Europa cat si in lume: exemplul Shanghai-ului, oras care ajunge periodic la stiri prin poluarea sa, nu trebuie neglijat. In plus, accidente precum cel de la Fukushima franeaza dezvoltarea energiilor concurente precum cea nucleara. Cauza „un mediu mai sanatos pentru copiii nostri” nu poate avea contestare morala.

Cert este ca Uniunea Europeana va incerca sa isi indeplineasca sarcinile autoimpuse la Consiliul European din 2007 cand s-a angajat unilateral la 20% reducere a emisiilor, si posibil la 30% daca si alte state dezvoltate isi vor asuma tinte comparabile.

Romania are si ea de indeplinit aceste tinte, pornind de la o “dezindustrializare”, bucata cu bucata, in anii 90, pana la nevoile repunerii economiei pe baze industriale sustenabile in prezent. La ce ne putem astepta in Romania prin prisma dezbaterilor de exploatare a resurselor, reindustrializare, constructii de autostrazi? Ne putem astepta la controverse, la divergente puternice de opinie, dar la o victorie, intr-un final, a taberei care vizeaza exploatarea resurselor si industrializarea: daca romanii vor alege intre slujbe si un mediu sanatos, dar cu mai putine oportunitati, e putin probabil ca o majoritate sa aleaga mediul. Asta nu inseamna insa ca Romania nu va respecta standardele europene in domeniu, dimpotriva. Important de mentionat e totodata ca cei care vor reusi sa concilieze nevoile de mediu cu dezvoltarea economica vor castiga capital politic si social. Ramane de vazut daca vor avea intelepciunea sa faca asta.

Dan LUCA este Doctor in Relatii Internationale si Studii Europene, fondator in 2003 al Clubului “Romania-UE” Bruxelles. Este autorul a 3 carti despre Romania afacerilor europene, Bruxelles-ul european si dilemele comunicarii. Este profesor la universitati din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucuresti si Cluj.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *