Tu opresti defrisarea!

„Confesiunile unui eco-r?zboinic" de Dave Foreman, cofondatorul mi?c?rii Earth First!
„Confesiunile unui eco-razboinic" de Dave Foreman, cofondatorul miscarii Earth First!
„Confesiunile unui eco-razboinic” de Dave Foreman, cofondatorul miscarii Earth First!

Confiscati-le drujbele, blocati-le peridocul, iesiti in calea lor, iesiti in strada! „Gandeste precum un munte”, scria Aldo Leopold, unul dintre fondatorii ecologiei profunde. Identificandu-te cu padurea salbaticia, devii parte a padurii. Ecocentrismul nu a prins prea mult in Romania contemporana, desi mostenirea pastorala face practic identitatea valaha.

Oengistii spun „Protejam padurea”, insa aceasta fraza se traduce in pur ecologism (environmentalism), cel mult in ecologie sociala, adica o abordare conservationista „din afara”. Inseamna ca mai salveaza vreo doi ursi, mai fac un fund raising pentru o ‘ecologizare’, se mai reunesc la vreo conferinta sa se planga de impotenta statului si sa ameninte cu vreun infringement de la Comisia Europeana pe care tot poporul il plateste. Un sef de servicii secrete se temea acum cateva luni de grupuri ecologiste radicale inchipuite. Pe mine ma frustreaza lipsa acestora. Ecologia radicala sau ecocentrismul sau, de ce nu?, ecologia profunda ar pune problema silvica altfel:

„Sunt parte a padurii si ma protejez pe mine insumi”.

Cand ne identificam complet cu locurile salbatice, atunci, lupta conservationista devine autoaparare. Iar autoapararea (legitima aparare) e un drept. E important de amintit ca aceasta autoaparare se face cu umilitate. Ecologistul (sau ecoaparatorul*) nu e o fiinta superioara care protejeaza ceva mai putin decat propria-i persoana, ci e un anticorp al padurii salbatice care actioneaza in absoluta legitima aparare.

„Daca un strain iti darama usa casei cu o secure, te ameninta pe tine si pe familia ta cu arme fatale, apoi incepe sa iti fure din casa tot ce doreste, el comite ceea ce este universal recunoscut  – in drept si in morala – ca o crima. In aceasta situatie, stapanul casei are atat dreptul cat si obligatia de a se apara, de a-si proteja familia si proprietatea cu toate mijloacele necesare. Acest drept si aceasta obligatie sunt universalmente recunoscute, justificate si chiar pretuite de catre toate comuntatile umane civilizate. Legitima aparare impotriva acestor atacuri este una dintre legile primare nu doar ale societatii umane, dar ale vietii insesi, nu doar ale vietii umane ci ale oricarei vieti.”**

Padurile Carpatilor, sau ce a mai ramas din ele, sunt victimele unui astfel de asalt violent. Si nu este o crima de natura economica (lipsa unei autorizatii, abuz in exploatarea lemnoasa etc.) ci o crima indreptata direct impotriva ta, a cetateanului roman.

Pentru multi dintre noi, poate pentru majoritatea romanilor, ariile salbatice sunt casa noastra, poate mult mai mult decat cartierul de betoane comuniste, mai mult decat shopping mall-ul ori mai mult decat abjectii denumite larg „dezvoltare” sau „independenta energetica” de catre lideri chinuiti de dedublarea personalitatii, capabili de plagieri grosolane, imbatati cu autoritarisme de amiral, umflati cu xenofobie gaunoasa, cu trufie religioasa si cu prostie infatuata.

Codrul e frate cu romanul, era o zicala devenita cliseu gol. Daca padurea si verdele Carpatilor este adevarata noastra casa si e amenintata cu invazia, jaful si distrugerea, atunci ai dreptul sa o aperi prin orice mijloace necesare. Desi starea de urgenta nu se arata atat de acuta precum asalturile impotriva Rosiei Montane, un numar de companii in cardasie cu liderii prost alesi sfarteca padurile, rad copacii. Armele lor sunt TAF-ul, peridocul, drujba sau altele, mai subtile, pasarea rapida a Ordonantelor prin Parlament. Legitima aparare impotriva acestor atacuri e o obligatie.

Iar cea mai serioasa declaratie politica din ultimii 15 ani (nu, nu e o exagerare) e a lui Eugen David, presedintele Alburnus Maior. „Vom lupta prin TOATE mijloacele posibile pentru a ne pastra si apara pamantul si libertatea. Membrii Guvernului si Parlamentului sunt din acest moment singurii raspunzatori pentru evolutia evenimentelor, orice va presupune asta!” 

* Dave Foreman, Confesiunile unui ecorazboinic (Confessions of an Eco-Warrior), Crown Publishers Inc., New York, 1991, 140

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *