Scrisoare deschisa adresata PRIMULUI MINISTRU AL ROMÂNIEI
Domnule Prim-Ministru,
Constatam cu ingrijorare ca in ultimele zile are loc in Romania o campanie agresiv concertata pentru sustinerea proiectului minier promovat de compania Gold Corporation la Rosia Montana (RMGC). Putem banui motivul aflat la originea insistentelor declaratii ale asa-zisului grup independent pentru monitorizarea patrimoniului de la Rosia Montana (GIPMPCRM) in favoarea demararii proiectului minier, prezentat ca solutie viabila pentru salvarea patrimoniului cultural de la Rosia Montana, dar si ca prilej de exprimare a pozitiei privilegiate detinute de RMGC in deciziile asupra destinului patrimoniului cultural romanesc: in pofida pretentiei de independenta, acest grup este finantat de compania RMGC, iar pozitia sa este expresia transparenta a acestei realitati. In consecinta, oameni de cultura importanti, dar – asa cum rezulta din declaratiile facute publice – defectuos sau deloc informati in problemele conservarii, protejarii monumentelor istorice si ale gestionarii complexe a peisajului cultural intorc spatele realitatii, calificand drept intentii de salvare a patrimoniului cultural propunerile proiectului RMGC.
In chip semnificativ, exact in aceste zile s-a produs si decizia luata intr-o sedinta tinuta in secret de catre Comisia Nationala de Arheologie (CNA), o decizie de natura sa puna in pericol soarta monumentelor istorice si arheologice si a peisajului cultural in ansamblul sau, prin actul administrativ al descarcarii de sarcina arheologica, care poate deschide calea spre scoaterea Masivului Carnic, cu cei 7 km de galerii romane, de sub protectia legii. Este inacceptabil ca aceasta decizie a fost conceputa si promovata intru totul in favoarea intereselor financiare ale RMGC si ale celor ce au fost pe diferite cai stimulati sa sustina in chip suspect, din chiar interiorul comunitatii stiintifice, campania anti-stiintifica de minimalizare a interesului istoric al Rosiei Montane si de reducere la minim a protectiei datorate patrimoniului istorico arheologic de valoare universala al acestui sit. Aceasta decizie, care pare a fi fost acceptata fara obiectii de catre ministrul Kelemen si a fost implementata deja formal sub semnatura unui functionar de rang judetean, se intemeiaza pe o dubla premiza falsa, si anume ca cercetarea arheologica a Masivului Carnic a fost incheiata si ca amenajarile miniere romane complexe din acest masiv – al caror caracter exceptional, de unicat pe plan european, a fost relevat de concluziile cercetarilor echipei de arheologie miniera care le-a studiat (Univ. Toulouse) – pot fi constient sacrificate prin exploatarea la zi a masivului.
Atragem atentia ca implementarea formala si practica a deciziei de descarcare arheologica a Masivului Carnic ignora hotararea definitiva si irevocabila prin care Curtea de Apel din Alba Iulia a anulat precedenta decizie de descarcare de sarcina arheologica (din anul 2004). Va fi oare nevoie de o noua actiune in justitie pentru ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National, precum si organul sau consultativ CNA, sa inteleaga ca misiunea lor este protejarea mostenirii culturale a Romaniei si nu sacrificarea acesteia?
Credibilitatea RMGC in materie de conservare si restaurare a monumentelor istorice este bine cunoscuta prin distrugerea prin demolare sau abandon dirijat a peste 150 de case din zona Rosia Montana, prin propunerile de distrugere extinsa a monumentelor de importanta exceptionala ca recompensa pentru o iluzorie bunastare economica de scurta durata. Procedeele de restaurare aplicate de RMGC si competenta autorilor acestora sunt corect reflectate in exemplul concret oferit prin asa-zisa restaurare a unei cladiri din centrul istoric al Rosiei Montane – careia, dincolo de cosmetizarea de fatada i s-a falsificat structura istorica – si in solutia hilara de salvare a galeriilor romane prin realizarea unor copii cu caracter muzeistic. Exersarea procedeului de trista amintire de a aduce adevarul in slujba minciunii este un apanaj banal al tipului de propaganda in favoarea intereselor economice ale unei companii de interes privat, dar este inacceptabila ca expresie a actiunilor Statului in problema protejarii mostenirii culturale a Romaniei. Este inacceptabil ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National sa intre in rezonanta cu un sistem de manipulare a opiniei publice care profita in exces de gravele probleme sociale existente la Rosia Montana si de lipsa cronica de informare a populatiei in privinta conditiilor necesare pentru o dezvoltare cu adevarat durabila. Este inacceptabil ca un ministru al Culturii si Patrimoniului National sa confunde distrugerea unui monument istoric cu salvarea acestuia. Este inacceptabil ca ministrul Culturii si Patrimoniului National, personal sau prin vocea functionarilor din subordine, sa dezinformeze opinia publica cu privire la consecintele introducerii Rosiei Montane pe lista tentativa a UNESCO, cand aceasta a avut recomandarea unor inalte foruri nationale si internationale, inclusiv Comisiile de Cultura reunite ale Parlamentului Romaniei, si sa se prefaca a nu sti care sunt consecintele abandonarii patrimoniului cultural de la Rosia Montana unei companii economice de interes privat, care promoveaza procedee de conservare si restaurare ce contravin principiilor si practicilor prevazute de conventiile internationale la care a aderat Statul Roman. Este inacceptabil ca populatia dramatic saracita a Rosiei Montane sa nu merite altceva din partea Statului Roman decat o incurajare cu false iluzii despre viitor.
Atragem atentia asupra contradictiei fundamentale intre concluziile Comisiei Prezidentiale pentru patrimoniul construit, siturile istorice si naturale (Comisia) – infiintata prin Decizia Presedintelui Romaniei in 18 aprilie 2008 – si modul in care Guvernul Romaniei prin vocea Ministerului Culturii si Patrimoniului National isi manifesta prezenta in legatura cu salvarea patrimoniului cultural de la Rosia Montana. In primul Raport elaborat (Patrimoniul construit si natural al Romaniei in pericol. Masuri prioritare de protectie), fata de care Presedintele Romaniei si-a manifestat public totala adeziune cu prilejul lansarii din 16 septembrie 2008, ca si in Raportul final editat de curand de Institutul Cultural Roman, Comisia constata ca situatia Rosiei Montane exemplifica in cel mai inalt grad posibilitatea de atingere a securitatii nationale prin distrugerea patrimoniului subteran si suprateran (istoric si natural), in numele unei investitii economice prezentate ca unica varianta pentru o dezvoltare durabila.
Atragem atentia Guvernului Romaniei ca actuala criza economica si cu atat mai putin interesele economice ale unei companii de interes privat nu pot fi facute responsabile pentru slabiciunea Statului Roman in a proteja destinul mostenirii culturale a Romaniei.
In numele datoriei pe care fiecare tara o are fata de generatiile viitoare, solicitam Guvernului Romaniei sa-si reconsidere pozitia fata de un Patrimoniu pe care are misiunea de a-l apara si nu de a-l abandona, sa dea un semnal concret ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National considera, intr-adevar, o prioritate a activitatii sale «cucerirea patrimoniului cultural» si sa refuze primul pas spre distrugerea finala a Rosiei Montane – avizul de descarcare arheologica a muntelui Carnic, care contine cele mai extinse si importante galerii romane.
dr. Monica Margineanu Carstoiu, CsI – Institutul de Arheologie „Vasile Parvan” al Academiei Romane, presedinte al Asociatiei „Arhitectura. Restaurare. Arheologie”
prof. dr. Mircea Babes, CsI – Institutul de Arheologie „Vasile Parvan” al Academiei Romane, presedinte al Asociatiei „Vasile Parvan”
prof. dr. Ioan Piso, presedinte al Fundatiei Culturale „Rosia Montana”
prof. dr. Andrei Pippidi, Universitatea din Bucuresti, fost presedinte al Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice
prof. dr. Aurelian Triscu, fost presedinte al Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice
prof. Serban Cantacuzino, membru al Societatii Anticarilor si al Institutului Regal al Arhitectilor din Marea Britanie
prof. dr. Dan Mohanu, Universitatea Nationala de Arte Bucuresti
conf. dr Sergiu Nistor, Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, presedinte al ICOMOS Romania
dr. Maria Alexandrescu Vianu, CsI – Institutul de Arheologie „Vasile Parvan” al Academiei Romane
Maria Berza, expert in politici culturale
dr. Radu Harhoiu, CsI Institutul de Arheologie „Vasile Parvan” al Academiei Romane
Serban Tiganas, presedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania
Serban Sturdza, vice-presedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania, vice-presedinte al Pro Patrimonio
conf. dr. Horia Ciugudean
drd. Virgil Apostol, Muzeul National de Istorie a Romaniei, secretar al Asociatiei „Arhitectura. Restaurare. Arheologie”
dr. Stefan Balici, Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, vice-presedinte al Asociatiei „Arhitectura. Restaurare. Arheologie”
