Proiectul Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), obiectul unora dintre cele mai aprinse controverse ale ultimului deceniu, revine in forta pe scena publica. De altfel, presa straina a inceput iarasi sa critice proiectul de exploatatie miniera al companiei Gabriel Resources. Jurnalistii de la ziarul german Spiegel noteaza ca firma canadiana, profitand de criza financiara, a inceput o campanie publicitara puternica pentru a relua exploatarea zacamintelor aurifere cu ajutorul unei metode controversate, ce implica folosirea cianurilor. De fapt, timp de mai multi ani, proiectul a fost oprit in diverse faze de reprezentanti ai fostului guvern, adversari declarati ai exploatarii. RMGC se mobilizeaza acum, la doi ani si jumatate de la sfarsitul precedentei sale campanii publicitare, si promite crearea de locuri de munca, in conditiile actuale de criza, si protejarea de mediu, in regiunile de exploatare vizate.rosia montana

„Legenda spune ca regele din antichitate Midas, in lacomia sa nemarginita, si-a dorit ca tot ce atinge sa se prefaca in aur. Si dorinta i s-a implinit. Numai ca aurul i-a stat in gat, caci mancarea si bautura atinsa se transforma si ea in aur, iar hapsanul rege era sortit sa moara de foame. Adulat si blestemat, aurul planetei a devenit, de cand cu criza, din nou moneda forte. Trei sferturi din rezervele de aur ale Pamantului se afla in zone in care valoarea unui om e mai mica decat a lantului de aur de la gatul unui cocalar. 100 de tone de stanca mineraliera trebuie excavate, macinate si spalate cu cianuri, pentru colierul unei pitipoance”, citeaza HotNews.ro.

Cratere si cianuri
Filoanele importante, de suprafata, au fost demult golite. In lume exista inca mult aur, insa in firisoare infime, in stanca. Pentru a ajunge la minereu, se excaveaza la sute de metri in adanc. Munti intregi acoperiti cu paduri se transforma in noroi otravit, caci metodele clasice de extractie nu mai sunt eficiente la minereul de adancime. Vremea El Dorado-ului a trecut, marile concerne miniere au preluat monopolul extractiei, pe care au profesionalizat-o. Se lucreaza „gigantic” si se decanteaza cu cianuri. Ecologic, aceasta e o catastrofa.
Pretul aurului creste mereu, ajungand, de la 300 de dolari/uncia (31,1 grame) in anul 2000, la aproape 1.000 de dolari, in 2009. E firesc ca intreprinderile miniere sa se inmulteasca, e tot atat de firesc ca, in competitia de piata, sa nu supravietuiasca decat rechinii cei mari, cu fonduri importante pentru investitiile miniere, care dau rezultate doar peste ani, sau decenii.
Aceste consortii specializate in minerit sustin ca exploateaza filoanele de minereu pretios, prin aplicarea de tehnologii moderne si putin poluante, respectand normele ecologice. Ele amagesc guvernele si opinia publica, prin declaratii de bune si transparente intentii de ocupare a fortei de munca si protejare de mediu, in regiunile de exploatare vizate.
Cianurile insa nu iarta. Folosita in decantarea rocii mineraliere, dislocate in mii de tone, din peisaj, otrava rosie se scurge in iazuri slab securizate, se prelinge peste tot. Ea ramane, ca si deseurile atomice, un cosmar de decenii. Craterele de sapatura sunt imense, in Australia a ramas unul care „se vede chiar si din spatiul cosmic” (Spiegel).
Aceeasi prestigioasa publicatie germana se referea, intr-un studiu de anul trecut, la dezastrul ecologic produs de ruperea digului de la exploatarea miniera Aurul, din Romania, si deversarea reziduurilor cianurate in Tisa, acum cativa ani. „Pe 300 de kilometri, viata din rau a fost complet distrusa”, se spunea in articol.

Rosia ca Luna
Un comentator neamt pe wallstreet-online.de scria nervos „Afara cu snapanii astia globali din Romania, al carui motto e: Dupa mine, potopul. Daca nu-i opresc, o sa lase in urma lor un peisaj de Luna!”. Productia de aur devine interesanta din punct de vedere economic, doar atunci cand dintr-o tona de roca se extrage mai mult de 1 gram de aur. Mai demult, constructia unei mine de adancime costa cca 100 de milioane de dolari. Intre timp, s-a ajuns la peste un miliard, iar extractia propriu-zisa incepe dupa 7-9 ani. Firmele de dimensiuni mijlocii isi permit cu greu o astfel de aventura. Totusi, in Rusia si in China sunt privatizate mine mai mici, iar firmele straine aduc tehnologie de extractie moderna. In cei trei uriasi auriferi ai lumii, Australia, Africa si Anzii sud-americani, hegemonia extractiei aurului e demult in mana marilor concerne. Un astfel de concern „s-a chitit” si pe aurul, argintul si cuprul porfiric din Muntii Apuseni ai Romaniei. Dupa ce, in timpul vechiului guvern s-a stopat proiectul de exploatare, prin anularea certificatului de urbanism 78/2006 emis de CJ Alba pentru Rosia Montana Gold Corporation, acum firma revine cu sperante la un guvern nou si, poate, mai „prietenos”, lansand si o campanie mediatica „mamut”, pentru castigarea opiniei publice.

Asul din maneca
Exploatarea de la Rosia Montana si imprejurimi, in Muntii Apuseni, vizata de compania canadiana Gabriel Resources, prin Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) in parteneriat actionar cu statul roman, este un proiect cu miza mare. Gabriel Resources a cheltuit sute de milioane de dolari in incercarea de implementare a proiectului. Strategia canadienilor, care in 1999 au primit licente de exploatare si o majoritate de actionariat (80%) in firma care deruleaza proiectul, a fost si este convingerea tuturor factorilor implicati ca proiectul este unul bun, asigura cateva sute de locuri de munca, nu afecteaza mediul si aduce tuturor profit. Pozitia RMGC fata de actionari si investitorii sai este clara: banii investiti trebuie recuperati si inmultiti. Zacamantul de la Rosia promite peste 300 de tone de aur si 1.600 de tone de argint. Cuprul porfiric descoperit in zona, se foloseste in constructia de calculatoare si e un posibil as in maneca, al afacerii miniere din Muntii Apuseni.
Sa se impiedice uriasul de peste ocean, de „un ciot”? In 2008, ciotul a fost reinnoirea unui certificat de urbanism, contestat in instanta de ONG-ul Alburnus Maior. Au mai contribuit „incapatanarea ecologica” a Ministerului de Mediu din fostul guvern si o sustinuta opozitie practicata la nivel de organizatii non-guvernamentale, presa romana si straina, personalitati internationale si romanesti. Chiar si Uniunii Europene ii trebuie, pentru agrearea unui proiect atat de controversat in ce priveste impactul de mediu, argumente-beton.

Ce facem cu guvernul?
Intr-unul din Rapoartele sale trimestriale, Gabriel Resources Ltd. isi evalua performantele si isi detalia pierderile legate de dezvoltarea proiectului de exploatare de la Rosia Montana, Bucium si Baisoara, propunand noi strategii. „Al treilea trimestru a fost unul greu pentru noi”, a spus Alan R. Hill, presedinte si CEO al RMGC in noiembrie 2007. „Pe cand se prefigura completarea raportului Comitetului de Evaluare Tehnica in problema analizei de impact asupra mediului / EIA de la Rosia Montana, ministerul roman al Mediului a suspendat in mod arbitrar acest proces de analiza, invocand argumente total lipsite de baza legala”. Hill spune, in Raport: „Compania va folosi toate mijloacele la dispozitie”, pentru a contracara actiunea arbitrara a ministerului.
„Alegerile parlamentare sunt programate pentru toamna anului 2008; oricum, daca actuala coalitie va cadea, alegerile ar putea fi anticipate, partidele de opozitie neputand cadea de acord asupra unui nou guvern. Apare ca foarte probabil, ca este necesara o schimbare in guvern, pentru a se reporni procesul de acceptare”, se mai mentioneaza in raportul Gabriel Resources, din 6 noiembrie 2007.
Guvernul s-a schimbat, atacul RMGC a reinceput, in forta. La nivel mediatic, s-a spus. Dar mai exista si alte nivele de persuasiune.

Anihilare prin imobiliare
Companiile transnationale, marile concerne cu interese de profit, nu ezita sa intervina prin lobby la nivel politic si de stat. O altfel de interventie este cea „prin invaluire”, prin anihilarea opozitiei institutiilor si societatii civile din zona de disputa. RMGC a facut masive achizitii imobiliare in arealul vizat de proiectul minier. Astfel, s-a incercat stramutarea oponentilor si obtinerea de simpatii din partea autoritatilor locale, vizavi de investitori. Constructia de 100 de noi locuinte in Alba Iulia, pentru locuitorii din Rosia Montana, a inceput in octombrie 2007 si urma sa fie definitivata in 18 luni. O alta stramutare a populatiei din aria miniera se prefigura la Piatra Alba, „catre care s-a definitivat calea de acces si unde se va construi un nou sat”. Gabriel Resources raporteaza ca „pe langa proprietatile private necesare, Compania trebuie sa achizitioneze proprietati (aprox. 35% din zona) ale institutiilor, inclusiv administratii locale din Rosia Montana si Abrud, precum si unele biserici si companii miniere de stat. Procesul de achizitionare de proprietati publice este in derulare”. La 31 octombrie 2007, Compania avea in proprietate cca 73% din locuintele aflate in zona industriala, in cea protejata si limitrofa. Odata cu realizarea negocierilor pentru proprietatile institutionale, proprietatea urma sa atinga cca 80% in cadrul celor trei zone ale proiectului, „demonstrand puternicul sprijin local pentru proiect”.

Patru munti sau vale seaca?
Pentru ca o firma canadiana sa umple rezervele de aur de peste ocean, trebuie sa dispara milenii de istorie si patru munti din inima Romaniei. Trebuie, oare? Pentru localnicii saraciti si lipsiti de perspective, oferta unei despagubiri, a unei locuinte, sau a unui ipotetic loc de munca, poate fi atractiva. Insa zona de minerit din Apuseni adaposteste istoria cea veche a Romaniei, flora si fauna care pulseaza de viata. Rosia Montana nu e o pampa, pe care s-o transformi intr-un „peisaj lunar”.

Sursa: Gardianul

2 COMENTARII

  1. Sa dea Domnul sa fie impiedicati cei de la Gold Corporation , in toate demersurile lor.Cred ca ii intereseaza si alte zacaminte, altele decat aur si argint.Pana cand vor fura stabii tot ce poate fi potential de exploatat in tara asta?sau vor sa fim ca cei din Congo, ‘vinovati’ doar ca sunt posesorii fericiti ai zacamintelor de coltan.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here