Ploestenii adevarati stiu despre ce vorbesc.Batranii isi aduc aminte cu nostalgie de vremurile cand acest parau ce tranziteaza urbea lui Nenea Iancu si a lui Nichita avea unda limpede si adapostea chiar si pesti care le puneau la incercare maiestria de pescari. Tinerii stiu toate acestea insa doar din auzite,din povestirile parintilor, pentru ca in „epoca de aur „a lui Ceasca, pe Dambu nu mai puteai sa pescuiesti decat gunoaiele „daruite”din belsug atat de intreprinderile comuniste care au gasit in existenta acestui parau divina rezolvare a problemei evacuarii deseurilor lor industriale cat si de populatia traitoare pe malurile sale care nu a stat, bineinteles, cu mainile-n san. Urmand exemplul mastodontilor industriali, „cadoriseau”la randul lor bietul paraias cu dejectiile personale adunate de prin gospodarii
In era „democratiei” actuale nimic nu s-a schimbat in bine pentru bietul curs de apa. Au murit in mare majoritate, de „inanitie”, doar mastodontii industriali de pe malurile sale iar „lesurile” lor ruginite se oglindesc acum in apa cenusie si vascoasa. A ramas doar romanasul nostru neaos sa duca mai departe”traditia” distrugatoare. Acum traieste liber, nu-i asa? Cine ar mai indrazni sa-i ceara socoteala,cand varsa galeata cu laturi in garla, ca doar pentru asta a iesit la Revolutie cu pieptul in bataia pustilor!Ca sa nu-i mai ceara nimeni, niciodata socoteala! Ploiestenii adevarati stiu despre ce vorbesc.Si ofteza cand viitura Dambului se razbuna pe ei si le intra in case si in beciuri sau le ia pe sus putinul avut de prin curti. Deh,se mai rascoala si el,saracul,obosit sa mai astepte vremuri mai bune. Jegos si duhnind a petrol si a mal,Dambu curge acompaniat doar de corul batjocoritor al broastelor de pe maluri, spre Marea cea Mare,unde spera sa-si regaseasca limpezimea de altadata