Sursa: The Ecologist
Sursa: The Ecologist

Autor: Marianne Brown
Sursa: The Ecologist
Traducere: Silviu Lungu

Restricționarea unor alimente nu-i va ajuta pe copii să învețe autocontrolul, îi explică lui MARIANNE BROWN autoarea de cărți despre parenting, Sarah Ockwell-Smith. Ei trebuie învățați în schimb cum să-și folosească instinctele și nu emoțiile.

Părinții nu realizează următorul lucru: cu cât impunem mai multe restricții când copilul este mic, cu atât mai probabil este ca acesta să o ia razna când va crește, fiindcă nu va ști cum să-și exercite autocontrolul.

Există câteva lucruri pe care Sarah Ockwell-Smith le respinge cu hotărâre. Unul dintre acestea este utilizarea stickerelor pentru recompensarea copiilor care “mănâncă tot.”

Altul este restricționarea consumului unor alimente în funcție de vârstă. Creșterea unor copii care să știe să mănânce, spune autoarea, nu înseamnă să-i încurajăm să termine tot din farfurie și nici să le impunem ce să mănânce. Înseamnă să-i educăm să-și asculte semnalele corpului.

Ockwell-Smith este un lider al parentingului blând, o abordare care-i încurajează pe părinți să urmeze instinctele copiilor în loc să le impună regimuri alimentare.

Ea este autoarea a nouă cărți, prima dintre acestea, BabyCalm: A Guide for Calmer Babies and Happier Parents, venită ca răspuns la popularitatea tot mai mare a metodelor de „sleep training” (educarea somnului), mai ales a metodei „cry-it-out”, promovată de Gina Ford, care îi învață pe părinți să-și lase copii să plângă pentru a-i învăța să se liniștească singuri și să doarmă întreaga noapte.

Ockwell afirmă că această metodă produce stres inutil și poate afecta relația copilului cu părinții și dezvoltarea acestuia.

Ea sugerează în schimb ca părinții să se lase conduși de copii și le permite părinților să-i hrănească sau să-i ia în brațe oricând este nevoie. Ultima sa carte, The Gentle Eating Book, aplică aceste principii în domeniul alimentației.

Hrănirea sănătoasă a copiilor este un subiect la modă în presa de astăzi. Conform datelor guvernului, în medie, copii consumă de trei ori mai mult zahăr decât se recomandă, iar aproximativ jumătate din cantitate provine din gustări nesănătoase și băuturi cu adaos de zahăr. Obezitatea juvenilă este în ascensiune, iar creșterea raportată a numărului de extracții dentare sub 18 ani este imputată alimentelor și băuturilor pe bază de zahăr.

Fără alimente „obraznice”

Deci, în aparență, ar avea sens să restrângem accesul la aceste alimente, iar acest lucru se realizează printr-o varietate de metode. O campanie publică, lansată de Public Health England în ianuarie anul acesta, recomandă ca părinții să le dea copiilor maximum două gustări de 100 de calorii pe zi. Școlile sunt sfătuite să nu servească mai mult de două porții de mâncare prăjită în ulei pe săptămână.

Recent, unele supermarketuri au interzis vânzarea de băuturi energizante cu conținut ridicat de cofeină către copiii sub 16 ani. Însă, după cum argumentează Ockwell-Smith, aceste măsuri sunt greșite și potențial dăunătoare.

„Părinții nu realizează următorul lucru: cu cât impunem mai multe restricții când copilul este mic, cu atât mai probabil este ca acesta să o ia razna când va crește, fiindcă nu va ști cum să-și exercite autocontrolul”, spune aceasta.

„Principiul pe care se bazează parentingul blând este să avem încredere în copil și să-i acordăm mai multă autonomie pentru a face lucrurile natural,” adaugă autoarea. „Dacă aplici metoda diversificării naturale și nu obligi copilul să mănânce piureuri cu lingurița, observi cât de ușor se controlează sugarii.”

O parte importantă a procesului de învățare a autocontrolului la copii este înțelegerea obiceiurilor de alimentație dintr-o perspectivă evoluționistă.

Ockwell-Smith afirmă că preferința pentru alimente dulci a copiilor mici este modul prin care natura îi protejează împotriva otrăvirii, pentru că alimentele toxice tind să fie amare. La fel, refuzul de a mânca alimente neobișnuite i-ar fi putut opri pe strămoșii noștri îndepărtați să consume lucruri necomestibile în timpul copilăriei. Din acest punct de vedere, copiii mofturoși la mâncare pot fi văzuți ca având un răspuns natural la mediu.

Permisiunea de a-și urma instinctele înseamnă să-i lăsăm pe copii să învețe să recunoască foamea și să acționeze pe baza semnalelor care o anunță, scrie Ockwell-Smith.

Asta înseamnă să mănânce atunci când simt foamea, nu de dragul mâncatului și să înțeleagă de ce le e foame. Autoarea sugerează că masa nu trebuie asociată cu emoția. În acest scop, trebuie să evităm să personificăm alimentele sau să le descriem ca „obraznice” sau „cuminți.” Sfatul său se extinde chiar și la utilizarea alimentelor ca termeni de alint, de exemplu „dulceață”, „bombonică“, „gogoșică“.

„Dacă îți strigi copilul ‘dulceață’, el va asocia în subconștient mâncarea cu un sentiment de bine”, spune Ockwell-Smith. Când mâncarea devine un element emoțional, ea nu mai este consumată conștient și riscă să fie folosită ca suport emoțional.

Când luăm mâncarea prea în serios

Cel mai semnificativ aspect cu care intră în conflict această abordare este ideea de stat la masă împreună și de a ne bucura de acest moment.

„Este un obicei important, dar nu ia în considerare dacă copilului îi este foame sau nu”, adaugă Ockwell-Smith. „Să zicem că e ora 4 PM și copilului îi este foame, dar cina este abia la ora 6 PM.”

„Este mai bine să-i servim cina la 4 decât să-i facem să aștepte pentru că altfel obținem beneficiile sociale ale mesei în comun, dar ei nu vor învăța nimic despre foame.”

O mare parte din sfaturile lui Ockwell-Smith provin din introspecție. Ea spune că încă se luptă cu sentimentul de vină atunci când nu termină tot din farfurie și îi vine greu să-și controleze alimentația.

„Știu de unde provin problemele mele de alimentație, scrie ea în The Gentle Eating Book, dar ele sunt atât de greu de depășit. Din acest motiv, chiar înainte de a te gândi cum să încurajezi mâncatul conștient la copiii tăi, trebuie să începi cu tine însuți”, continuă autoarea.

Problemele merg de la mâncatul în exces, compulsiv, la ortorexie – obsesie maladivă cu privire la alimentația sănătoasă.

„Lucrez cu mulți părinți care sunt preocupați de alimentele naturale și ecologice și aș spune că mare parte din atitudinea lor față de alimentație este nesănătoasă din punct de vedere psihologic, din cauza grijilor pe care și le fac: mâncarea să fie organică, să nu aibă zahăr rafinat, să nu aibă cereale procesate. Trebuie păstrat un echilibru,” spune Ockwell-Smith.

„Interzicerea alimentelor care conțin aceste lucruri nu vor ajuta la creșterea unui copil cu obiceiuri alimentare sănătoase. Cel mai probabil aceștia vor dezvolta ortorexie sau se vor revolta când se fac mari și vor mânca fast-food.”

E greu să nu iei în serios alimentația, iar părinții se simt adesea judecați pentru apetitul copiilor lor, spune Ockwell-Smith. Ea folosește exemplul primului ei copil care, în primul an de viață, înfuleca cu entuziasm tot ce i se punea în față.

„Mă simțeam ca o mamă bună, dar lucrurile s-au schimbat rapid. Cam după două luni de la prima sa zi de naștere, fiul meu care mânca bine nu mai mânca aproape deloc. Mâncărurile pe până atunci le devora rămâneau neatinse și erau întâmpinate cu lacrimi și grimase.

Rezultatul a fost o lovitură dată încrederii în sine. „Simțeam că am eșuat complet. În fiecare zi simțeam că-mi dezamăgesc copilul, că nu reușesc să-l hrănesc cu substanțele nutritive de care avea nevoie pentru a crește mare și sănătos.

Răspunsul, a descoperit autoarea, era să stea calm. „M-am educat singură cu privire la alimentația din copilăria timpurie. Odată ce i-am înțeles procesul de hrănire, sau mai degrabă lipsa lui, am putut să mă relaxez, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am făcut.

În final, învățarea relaxării este o parte integrantă a creșterii unui copil cu un apetit „sănătos”, spune Ockwell-Smith.

„Pentru a putea avea încredere în copil, trebuie să ai încredere în tine însuți, iar noi am fost învățați de mici că nu suntem de încredere. Trebuie să anulăm multe lucruri din propria noastră educație. Dacă eu nu am auto-control, cum aș putea să-mi învăț copii să-l aibă? Cu toate astea, ei au această calitate.”

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here