"Let's Do It România!" ia startul în 12 mai!

LECTIA DE ECOLOGIE. Pentru Bianca Calugaru, proaspat studenta, voluntariatul este un mod de viata. I-a intrat atat de mult in sange incat a devenit a doua casa. Si asta datorita intalnirii cu Tasuleasa Social.voluntariat

De-a lungul saptamanii, la facultate, munceste din greu pentru a avea weekendul liber. Vineri seara ia un tren de noapte catre Bistrita. Sambata dimineata, un autobuz, apoi parcurge trei kilometri pe jos pana la campusul Tasuleasa Social (organizatie care deruleaza proiecte de ecologie si sociale), unde o asteapta cealalta familie.

Este voluntar al organizatiei de doi ani. Dar timpul acesta la ea nu se masoara in ore sau minute, ci in experiente care au schimbat-o si au infrumusetat-o ca om.

„Voluntariatul in Romania este mic. Sunt atat de multi care vor sa faca. Ma uit la colegii mei de facultate, unii sunt asa de entuziasti, dar nu exista oameni care sa ii indrume spre un voluntariat serios, de care sa te si bucuri”, spune ea. Poarta ochelari de miopie, pe care ii tot scoate si-i pune de-a lungul discutiei noastre. Ma priveste sigura pe ea. „La urma urmei faci voluntariat ca sa te bucuri”. Din pacate, subliniaza printr-o ridicare de spranceana, in Romania exista prea putine institutii unde sa te poti duce ca voluntar si sa iti fie folosit potentialul.

Prima oara a ajuns la Tasu (cum ii place ei sa alinte locul si echipa) cand era eleva de liceu. A fost recrutata, alaturi de o colega, si a participat la un training, unde a invatat sa fie lider de echipa pentru a coordona un proiect de curatenie in orasul ei natal, Piatra-Neamt.

Prima experienta care a uimit-o a fost ca la cursurile de la Tasu a invatat comunicare. „In scoala invatam limba romana, invatam psihologie, insa nu le legam pe cele doua de nicio culoare”. Odata cu ea, 131 de tineri au fost formati ca lideri care sa duca mai departe mesajul Tasu.

Dupa training a revenit la scoala, si-a mobilizat colegii, au format echipe si au plecat prin liceele din oras sa castige adepti care sa participe apoi la actiunea de ecologizare din oras.

N-a fost simplu. Dar rezultatul a fost mult peste asteptari: din Piatra-Neamt s-au strans 10 tone de deseuri, iar la actiune au participat cateva sute de oameni. Efectul a fost ca de atunci se pastreaza curatenia.

Ce-a castigat din voluntariat

Nu bani, spune Bianca amuzata, explicand ca au fost oameni care au intrebat-o daca e platita. Ci, prieteni, cunostinte si abilitati noi si o perspectiva diferita asupra vietii, dar si valori in concordanta cu ale ei.

A mai invatat cum sa gestioneze dialogul cu autoritatile, pentru proiectul din Piatra-Neamt trebuind sa lucreze alaturi de Garda de Mediu. Recunoaste ca a avut emotii inainte de a-i aborda pe inspectorii de mediu, mai ales ca era presata si de timp pentru ca in scurt timp urma sa plece la facultate. De asemenea, a convins firma de salubritate din oras sa-i ajute cu 2.100 de lei, cu care sa acopere costurile pliantelor si a prezentarilor prin cele 10 licee si trei scoli generale de unde a recrutat voluntari.

Iar cu pliantele ramase echipa a mers la oameni, explicandu-le de ce sa colecteze selectiv gunoiul, mai ales ca exista infrastructura necesara, iar firma de salubritate pusese la dispozitia locuitorilor orasului inclusiv cate trei cosuri de gunoi colorate. Cei mai receptivi au fost copiii, spune Bianca. „Ne intalneam cu ei pe strada si ne spuneau ca si parintii lor au inceput sa colecteze selectiv. Iti crestea inima de bucurie”.

Partea distractiva a voluntariatului

„Noi muncim cu drag, cei care facem voluntariat. Sa strangi gunoi este foarte distractiv, esti in grup mare, mai schimbi o vorba, mai faci o poanta, la final locul este curat si revii cu drag la el”, spune studenta, care este si bursiera.

Cel mai mult iubeste sa planteze copaci. „Vii si vezi ca in urma ta s-a nascut o viata practic, unde era sterp, acum e verde”, iar bataturile pe care le faci in palme te umplu de bucurie interioara. „Nu ai cum sa nu fii fericit dupa o zi de plantat cand ai plantat o parcela si vii dupa o vreme si copaceii sunt tot acolo”.

„Eu m-am dus la Tasu si m-am schimbat. Stiu ca suna a cliseu, dar lucrurile nu s-au intamplat peste noapte, ci treptat. De cate ori ma duceam acolo vedeam aceleasi standarde si aceeasi calitate morala a oamenilor si regaseam acelasi spirit de grup”, Bianca Calugaru, voluntar Tasuleasa Social

Si cand trece prea mult timp si nu ajunge la Tasu o apuca dorul de locuri, de oameni, de painea facuta in casa, de natura, de ceea ce ea numeste a doua ei casa. Asa ca nu mai sta pe ganduri si sare in tren la final de saptamana, cu riscul de a-si supara parintii, pe care ii viziteaza mai rar. Dar si de casa i se face dor, de dealurile verzi care inconjoara Piatra-Neamt si la care tanjeste de cand a venit in „jungla de piatra” din Bucuresti.

„Voluntariatul nu e prea bine promovat din cauza parintilor care sunt sceptici si a scolii care nu vede cu ochi buni astfel de actiuni. Si atunci, daca nu gasesti pe cineva care sa fie un model pentru tine este greu foarte greu sa faci voluntariat”.

„Pe colegii meu ii capteaza televizorul, viata de club. Practic nu castigi nimic din ele, sunt pierdere de timp. Cred ca trebuie sa gusti cate un pic din toate ca sa stii cum sa alegi”.

„Imbratisarea Tasu este o imbratisare cum nu o gasesti nicaieri pe globul acesta. E atata caldura si dragoste cum numai imbratisarea mamei are”.

Sursa: Evenimentul Zilei

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here