flowers2.jpgCeea ce vedem zilnic, devine obisnuinta si ajungem sa ignoram, asa cum facem cu bataile inimii.

Culorile florilor sunt un astfel de exemplu. Ne minunam de frumusetea petalelor florilor, pe campurile, poienile, sau in pietele oraselor, in florarii. Ne multumim sa spunem ca plantele isi coloreaza florile pentru a atrage insectele, in procesul de fecundare. Oare asa sa fie?

Prin anii 1986-1990 autorul acestui material avea sa traiasca una din cele mai interesante aventuri legate de cercetarea stiintifica a culorilor plantelor  in conditii de viata naturala. Rezultatele au fost atat de surprinzatoare, incat au facut obiectul mai multor prezentari stiintifice, materiale publicate, conferinte.

Preocuparile pentru culorile utilizate in pictura, m-au determinat sa incep un studiu legat de culorile florilor. Zilnic am recoltat din Parcul Dendrologic Hemeiusi, de langa Bacau, unde lucram in laboratorul de Protectia Padurii, cate un exemplar din fiecare specie de plante cu flori deschise. Acestea erau asezate pe masa de lucru in oranduirea spectrului electromagnetic solar, ROGVAIV. Experimentul a fost inceput in mijlocul verii, astfel ca ma bucuram sa observ aproape zilnic un interesant spectru floral. La jumatatea lunii septembrie au inceput insa problemele. Culorile calde erau cantitativ diminuate, procentul de plante violete avind o pondere neasteptat de mare. Mi-am dat seama ca ceva se intampla cu plantele cu flori deschise, ca acestea au culori nu pentru a atrage insectele. In acea toamna am fost complet derutat, faceam analize procentuale pe culori, subculori, ma pregateam pentru a intelege „Taina cea mare a culorilor florilor”. Peste iarna am incercat sa utilizez cartile marilor botanisti, culegand toate datele legate de culoarea speciilor de plante, perioada de inflorire, etc. Rezultatul a fost dezastruos. Multe din datele stiintifice contin erori, autorii confundand adesea violetul deschis cu rozul sau carmin violaceu cu carmin roscat! Aceste erori le-am gasit atat in manuale de facultate, cat si in poezia lui Bacovia „Mugur roz si pur”.

Ei bine, nicaieri in natura nu aveam sa intalnesc muguri roz, multi confundand culoarea violet deschis cu aceasta, chiar autori celebrii. Una din marile erori constatate a fost cea legata de culoarea rosie. Masuratorile de finete aratau ca ceea ce numim rosu, referitor la petale de flori, este de fapt vermion, adica o culoare apropiata de rosu, dar incapabila sa intre in rezonanta cu radiatiile rosii absorbite de catre cloroplaste. Astfel combinatia pigmentara vermion (oranj) nu va reflecta radiatiile rosii, de care planta are atata nevoie, cloroplastele absorbind majoritar aceste frecvente electromagnetice.

Asadar experimentele incepeau sa aiba rezultate interesante si sa demonstreze noi taine ale naturii.

Aveau sa treaca trei ani de masuratori si verificari, probele recoltate provenind din padurile judetelor: Bacau, Brasov, Constanta, Piatra Neamt, Suceava, Bucuresti.

Recoltam plante, cate un singur exemplar inflorit, de pe suprafete de proba standard, sau alese intimplator. Plantele prezinta in interiorul petalelor intre 1 si 3 pigmenti, acestia fiind in numar de 5, aproximativ, plantele avand combinatii cromatice intre acestia.

Graficele executate se refereau la procentul de pigment, nuanta, pe ROGVAIV. Urmaream in special legatura dintre pigmenti si spectrul electromagnetic solar.

Indiferent de pe ce suprafata de teren recoltam, obtineam aceleasi rezultate.

Indiferent de cat de mare era suprafata de pe care recoltam, obtineam aceleasi rezultate.

Indiferent de migratia plantelor in zonele de taietura din paduri, rezultatele erau aceleasi. Din masuratorile efectuate in poiene cu peste 80 plante diverse, inflorite si zona de taietura a arborilor, cca. 5 specii cu plante inflorite simultan, rezulta aceleasi date.

Indiferent de gradul de poluare al terenurilor, rezultatele erau aceleasi, fiind diminuate doar numeric plantele, nu si cromatic.

Singura diferentiere de masuratori era cea de anotimp. Vara culorile florilor atingand si vermionul, in timp ce toamna acestea dispareau… Asadar temperatura se pare a fi singura responsabila a modificarii spectrului culorilor florilor.

In aceste conditii nu are rost a mai presupune ca florile sunt colorate pentru a atrage insectele, cu atit mai mult, florile au aparut inaintea insectelor. Inflexibilitatea spectrului cromatic floral ne aminteste de codul genetic. Practic vorbim de un cod cromatic al plantelor verzi. Acest cod sustine ca toate plantele sunt in fapt un singur organism biologic. Asa cum noi suntem alcatuiti din celule, tot astfel si natura vie este un organism unitar, alcatuit din substructuri capabile sa absoarba si sa prelucreze cit mai mult din spectrul electromagnetic solar.

Iata procentele relative ale pigmentilor florilor in experimentele efectuate (spectru de vara,  apropiat de cel de toamna si primavara):

INDIGO  0%

ROSU CARMIN  sub 1%

ORANJ  1%

ROSU VERMION  1-2%

CARMIN VIOLACEU  2-3%

ALBASTRU  6-7%

GALBEN  11-12%

ALB  22-23%

VIOLET  34-36%

Necunoasterea acestor date, ne indeparteaza de un mod ecologic de a privi natura. Ea ne demonstreaza zilnic faptul ca noi suntem cateva din celulele ei, totul este sa nu o virusam prin tehnologia societatii pe care o concepem zi de zi.

Existenta unor procente pigmentare aproape fixe in grafice, ne spune clar ca florile plantelor nu sunt facute sa ne incante ochii, nu sunt nascute sa atraga insectele, ci fac obiectul adaptarii plantelor la consumul de energii, in cadrul spectrului electromagnetic emis de Soare, reflectat de Luna, stele, sau emis de Terra.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here