Propuneri noi pentru productia ecologica si etichetarea productiei ecologice autohtone
Propuneri noi pentru productia ecologica si etichetarea productiei ecologice autohtone

Eco etichetarea - de la producatori preocupati la consumatori informati
Eco etichetarea - de la producatori preocupati la consumatori informati

Australian Certified Organic, Built Green, Cleaner and Greener Certification, EcoLogo, Flower Label Program sau Hong Kong Green Label sunt doar cateva dintre cele 351 de eco etichete, prezente in 25 de sectoare industriale in 213 tari.

La sfarsitul anilor 80, odata cu cererea in crestere pentru produse care sa provoace cat mai putin rau mediului, au aparut eco etichetele, indicand cat de bine se adapteaza un produs mediului. Iar pentru ca dezvoltarea produselor prietenoase mediului reprezinta un instrument cheie pentru trecerea catre modele de productie si consum durabile, numarul de eco etichete existente la nivel global a inregistrat o crestere considerabila, ajungandu-se ca si guvernele si companiile private sa se implice in acest sector.

Definitia etichetei ecologice este aceea de simbol grafic si / sau text descriptiv aplicat pe produs sau ambalaj, intr-o brosura sau alt document informativ care insoteste produsul si care ofera informatiile necesare cu privire la criteriile ecologice ale produselor oferite pe piata.

Eco etichetarea este fundamental diferita de orice alt fel de certificare, in primul rand pentru ca aceasta intentioneaza sa recompenseze performanta de mediu. Eco etichetele se bazeaza pe stabilirea ciclului de viata al unui produs, informand consumatorul despre impactul pe care un produs il are asupra mediului in diferitele sale etape de productie, distributie, utilizare si debarasare.

Exista doua tipuri de eco etichetari: cele sponsorizate si cele aparute exclusiv din initiative apartinand intreprinzatorilor privati, adica voluntare. Eco etichetarea voluntara se imparte la randul sau in eco etichetarea in cadrul careia criteriile sunt impuse de o a treia parte si alta care se bazeaza pe propria declaratie a producatorilor.

In timp ce unele eco etichete se aplica la nivel regional, altele sunt folosite la nivelul unui singur stat, iar unele sunt mai stricte decat altele.

Certificarea verde – Eco eticheta

Primul astfel de program a fost Ingerul Albastru al Germaniei, initiat in 1978. In prezent, 4.000 de produse ce fac parte din 80 de categorii au dreptul sa poarte aceasta eticheta in Germania si in alte state.

Lebada nordica, sistemul scandinav de etichetare eco exista din 1989 si este in prezent valabil pentru 44 de categorii de produse si exista 1.100 de produse astfel etichetate. In Canada, o serie de eco etichete au fost dezvoltate si sunt utilizate si in prezent, insa cel mai popular este EcoLogo, cu peste 1.750 de produse.

Consumatorii sunt din ce in ce mai receptivi la impactul produselor asupra mediului, iar eco etichetarea este o modalitate eficienta de a-i sprijini in alegerea produselor compatibile cu obiectivele de mediu. Raspunsul la intrebarea referitoare la cat de mult conteaza produsele eco etichetate pentru consumatori este dat chiar de un studiu canadian care nu numai ca a relevat faptul ca unul din cinci canadieni cumpara produse etichetate ci potrivit cercetarii, doi din trei canadieni au incredere in EcoLogo. La nivel european procentul creste, patru din cinci consumatori declarandu-se interesati in a cumpara produse ecologice, daca acestea sunt certificate in mod corespunzator.

Principalul beneficiu al etichetarii ecologice, privit din perspectiva producatorilor este reprezentat de cresterea increderii si fidelitatii consumatorilor.

Avantajele eco etichetei:

contribuie la consolidarea pozitiei firmei in fata clientilor;

imbunatateste imaginea companiei;

promoveaza eficienta economica;

stimuleaza dezvoltarea pietei;

incurajeaza imbunatatirea continua;

promoveaza certificarea.

Floarea si frunza, simboluri comunitare a produselor eco

In cadrul strategiei europene ce promoveaza productia si consumul durabil, in 1992 Comisia Europeana a creat Floarea Europeana, schema unica de certificare pentru a ajuta consumatorii sa distinga produsele si serviciile verzi. Eticheta ecologica europeana este reprezentata de o floare cu petale sub forma de stelute si vizeaza 24 grupe de produse din diferite sectoare de activitate. Pe langa produse de curatare, produse din hartie, produse pentru casa, electrice si electrocasnice, eticheta ecologica este acordata si pentru doua activitati din domeniul serviciilor si anume serviciilor de cazare turistica si serviciilor de camping.

Singurele produse pentru care nu se acorda eticheta ecologica comunitara sunt alimentele, bauturile si produsele medicale.

In afara statelor membre ale Uniunii Europene, floarea mai poate fi gasita si in Norvegia, Liechtenstein si Islanda. Din 1992 de cand s-a inceput acordarea de etichete ecologice, numarul de companii care au cerut si primit etichetarea a crescut in fiecare an, ajungandu-se ca la inceputul anului 2010, mai mult de 1.000 de companii sa aiba eticheta ecologica pentru produsele si serviciile lor. Cresterea a fost cu atat mai spectaculoasa cu cat in 2002, majoritatea statelor membre de la acea vreme aveau fiecare mai putin de 3 produse eco etichetate.

Atunci, ca si acum, topul era condus de Italia, Franta, Germania si Danemarca, primele doua dintre acestea numarand in 2009 mai mult de jumatate din totalul licentelor de etichete ecologice acordate la nivelul UE.

Eticheta ecologica europeana:

este credibila, fiind bazata pe studii stiintifice;

are un caracter selectiv;

este fiabila, fiind acordata de autoritati in domeniu;

are un caracter dinamic si evolutiv;

este vizibila, acoperind o gama larga de produse;

are un caracter voluntar.

In ceea ce priveste produsele alimentare ecologice, incepand cu 1 iulie 2010 Comisia Europeana a introdus Euro Frunza, eticheta ecologica adresata alimentelor ecologice preambalate produse in orice stat membru al UE. Simbolul grafic al acestei noi etichete porneste de la ideea statelor membre reprezentate in forma de steluta.

Eticheta ecologica in Romania

In prezent, in Romania exista doar 5 firme autohtone care au reusit sa obtina eticheta ecologica pentru propriile produse si anume compania de textile Argesana Pitesti, producatorul de saltele Bioflex din Sibiu, hotelul Saturn din statiunea Saturn, Maguay – companie romaneasca de IT si hotelul Crowne Plaza din Bucuresti.

Obtinerea etichetei ecologice nu este obligatorie si orice cerere de acordare a acesteia este supusa platii unui tarif, urmand ca ulterior, operatorul economic care a obtinut eticheta ecologica europeana sa plateasca autoritatii competente un tarif anual de utilizare a acesteia.       Organismul care decide acordarea etichetei ecologice este Comisia Nationala pentru Acordarea Etichetei Ecologice din cadrul Ministerului Mediului si Padurilor. Din cadrul Comisiei fac parte reprezentanti ai Ministerului Mediului si Padurilor, Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, Garzii Nationale de Mediu, Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, ai patronatelor din domeniile supuse etichetarii si organizatiilor neguvernamentale din domeniul protectiei mediului si protectiei consumatorilor.

Pentru obtinerea etichetei ecologice producatorii sau prestatorii de servicii trebuie sa solicite eticheta ecologica de la Ministerul Mediului si Padurilor si apoi sa mearga la un institut care are laboratoare acreditate in testarea ecologica a produselor si care sa-i analizeze produsele. Compania revine apoi la minister cu rezultatul, unde Comisia Nationala pentru Acordarea Etichetei Ecologice analizeaza dosarul. Procesul este lung si destul de costisitor, dar exista programe de finantare care sustin firmele interesate de obtinerea etichetei ecologice.      De la depunerea cererii, acordarea etichetei ecologice dureaza aproximativ doua saptamani. Tariful pentru procesarea solicitarii reprezinta echivalentul in lei a 300 de euro, cu o reducere de 25% in cazul IMM-urilor, iar tariful anual este egal cu 0,15% din volumul anual al vanzarilor produsului care a obtinut eticheta ecologica in cadrul Comunitatii.

In afara reducerilor practicate in cazul IMM-urilor, cei care vor sa obtina aceasta eticheta pot solicita finantare de la Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, prin programul „Cresterea competitivitatii produselor industriale”.

Datorita avantajelor competitive pentru producatorii de bunuri si prestatorii de servicii si interesului in crestere pentru aceste produse din partea consumatorilor, este de asteptat ca numarul produselor etichetate ecologic sa creasca simtitor in viitorul apropiat. Avand in vedere ca de la primul produs etichetat ecologic in 2005, media de eco etichetare a produselor din Romania este de 1 pe an, cat de mult se potriveste teoria cu practica in acest caz?

Ana Voitinovici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here