Pentru ca nu mai sunt terenuri pentru „fermele de vant”, marii jucatori din industria eoliana se extind pe mare.

Aglomeratia umana de pe batranul continent si dificultatea tot mai mare de a gasi terenuri pentru turbinele eoliene determina guvernele europene sa lanseze planuri care mizeaza pe forta vantului maritim.

Mai bine de 19.000 de turbine de vant imbogatesc peisajul rural al Germaniei, invartindu-si paletele cu gratie tacuta de-a lungul autostrazilor si la periferiile oraselor. „Morile de vant” genereaza 5% din necesarul de energie al Germaniei, cifra neegalata de vreo alta tara din lume.

Planul ambitios al germanilor de a atinge o cota de 30% din energie din surse regenerabile pana in anul 2020 a atras pana acum investitii masive in sistemul turbinelor de vant. Bunaoara, cancelarul german Angela Merkel a aprobat saptamana trecuta un nou pachet de investitii in energiile regenerabile in valoare de 3,3 miliarde de euro.

Avantul investitorilor intampina in ultima vreme un obstacol serios – lipsa spatiului de extindere a turbinelor. Germania nu e singura tara cu aceasta problema. „Nu a mai ramas prea mult loc liber. Nordul Europei este o peninsula mica si aglomerata”, explica Steve Sawyer, secretar general al Consiliului Global de Energie Eoliana, care reprezinta industria turbinelor de vant.

Pentru a-si putea dezvolta industria eoliana, Germania lucreaza in prezent la dezvoltarea unor situri de exploatare eoliana maritima de mari proportii la Marea Baltica si in apele din nord. Daca planul va avea succes, Germania anului 2030 va avea capacitatea de a-si asigura o treime din energie din exploatarile eoliene, adica mai mult decat cea obtinuta din exploatarea gazelor naturale.

Potential mare, riscuri pe masura

Estimarile actuale arata ca investitiile germane in siturile maritime au un potential urias, de peste 50 miliarde de euro. Si nu este numai o chestiune de spatiu. Turbinele maritime lucreaza mult mai eficient, generand energie la capacitate maxima in 50% din timpul de lucru. Turbinele conventionale de uscat lucreaza din plin doar 20% din timp.

Pe de alta parte, proiectul nu este unul usor. Turbinele maritime costa mai mult si sunt mai greu de instalat si intretinut in conditiile vitrege de pe mare. „Tehnologia maritima se afla abia la nivelul la care tehnologia turbinelor de uscat era in urma cu 10 ani”, arata Sawyer. „E ca si cand ai concepe o nava.

Nu-ti poti permite sa investesti cinci milioane de euro intr-o turbina maritima si sa o tii nefunctionala o luna pentru ca s-a stricat o piesa de 25 de centi”, mai spune el. Germania incearca sa dezvolte turbine maritime cu capacitate extinsa de generare de energie si cu risc redus de defectiune.

Britanicii isi fac „flota” de turbine maritime

Si in Marea Britanie, refuzul oamenilor de a accepta instalatiile eoliene aproape de casa i-a determinat pe investitori sa scruteze marea.

„In locuri precum Marea Britanie nu a existat niciodata prea mult teren liber, iar guvernul si-a imaginat complet eronat ca oamenii vor accepta ca turbinele sa le intre in casa”, spune John-Marc Bunce, analist britanic in domeniul energiilor regenerabile. In urma cu trei zile, ministrul britanic al energiei, John Hutton, a anuntat un plan de „extindere masiva” a industriei eoliene prin instalarea a mii de turbine in Marea Nordului, Marea Irlandei si de-a lungul coastelor Scotiei.

Nu intamplator, Hutton si-a facut anuntul in timpul discursului sustinut in Germania, la Berlin, in fata unui grup de lideri din industria energetica europeana.

Hutton a explicat ca este vorba de nu mai putin de 7.000 de turbine care vor impanzi apele din jurul Marii Britanii. Ele vor genera, pana in 2020, peste 30 de megawati de energie verde anual, suficient pentru a lumina toate caminele din Marea Britanie.

Noile turbine vor fi construite in asa-numitele „ferme de vant” din largul coastelor Angliei si Tarii Galilor. London Array, unul dintre cele mai mari proiecte, prevede constructia a 271 de turbine la gurile Tamisei. Prima astfel de ferma eoliana maritima din Marea Britanie a fost inaugurata in luna octombrie a acestui an, la gurile raului Mersey, in Liverpool.

Petrolul britanic, in declin

Planul va ajuta Londra sa-si indeplineasca angajamentul luat in octombrie, anul trecut, in cadrul UE, de a asigura 20% din energie din surse regenerabile in urmatorii 12 ani. In prezent, Marea Britanie obtine 1,5% din energie din sistemele de turbine eoliene.

„Sursele noastre tradi-tionale de energie din Marea Nordului, chiar daca sunt in continuare extrem de importante, au intrat pe panta declinului”, a subliniat Hutton. Marea Britanie producea 1,87 milioane de barili de petrol pe zi in 2005, insa, in 2009, productia urmeaza sa scada pana la 1,38 milioane de barili. Londra a incredintat Germaniei rolul de lider in dezvoltarea surselor de energie regenerabila, iar, in semn de cooperare, Hutton a anuntat ca filiala britanica a companiei germane E.on dezvolta in prezent o baterie uriasa care va stoca electricitatea produsa de turbinele eoliene maritime britanice.

Turbinele maritime, singure in calea furtunilor

Turbinele de vant maritime sunt instalate in general la o distanta de patru pana la opt kilometri de tarm. Datorita suprafetei apei, vanturile la nivelul marii sufla cu mai mare putere, iar turbinele pot fi concepute la o inaltime mai mica decat cele de uscat. Pe de alta parte, fundatia de otel a turbinei trebuie sa fie suficient de inalta pentru a atinge fundul marii, lucru care mareste costurile instalatiei.

Transmisia energiei se face in general prin cabluri subacvatice, iar in cazul unor distante mai mari se folosesc echipamente suplimentare. Apa sarata a marii este abraziva si coroziva, motiv pentru care turbinele au suprafete tratate special cu substante de protectie. Totodata, reparatiile si mentenanta sunt operatiuni mai scumpe decat in cazul turbinelor de uscat.

Sursa: Adevarul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here