Oamenii de stiinta rusi spun ca barajele si poluantii industriali, dar si reproducerea artificiala a pestilor au redus dramatic recolta de icre negre.

Cercetatorii rusi au ajuns la concluzia ca, in urmatorii cinci ani, Marea Caspica va ramane fara sturioni. Potrivit studiilor facute de omul de stiinta Alexandru Tarasovpai, Marea Caspica a fost mutilata de zecile de experimente iresponsabile.

Desi candva era raiul pestilor cu icre negre, azi nu mai poate fi comparata nici macar cu marile Aral sau Azov, unde sturionii sunt in numar mult mai mare.

Principalele arme de distrugere in masa ale sturionilor au fost barajele, poluantii industriali, plasele pescarilor, speciile invazive si incercarile de reproducere artificiala. Potrivit studiilor, din cauza starii actuale a marii, capturile din Marea Caspica nu recolteaza decat sturioni hibrizi, care aproape sunt lipsiti de icre negre.

Expertii spun ca, daca se iau masuri, pescarii obisnuiti sa traiasca din vanzarea caviarului isi vor putea salva afacerile prin crearea de crescatorii de sturioni.

Rusii au protejat doar unele specii

In prima jumatate a anilor 70 au fost pescuite ultimele generatii de sturioni ce se aflau in mare, inaintea construirii barajelor hidroelectrice de pe Volga, spune profesorul Tarasovpai. Apoi, in urmatorii 15 ani, capturile s-au micsorat de aproximativ 2,5 ori.

„Povestile oficiale despre gospodarirea rationala dirijata a sturionilor din Marea Caspica sunt mult prea indepartate de fapte. Pe fundalul scaderii rapide a capturilor in raurile din nordul Caspicii, capturile din Republica Islamica Iran sunt, de pilda, relativ stabile”, spune Tarasovpai. Teoreticienii cresterii industriale a sturionilor au aratat ca printre sturionii caspici exista patru grupuri biologice. Cercetatorii spun ca regula autoritatilor ruse de a se pescui doar o singura specie de sturion in loc de patru e condamnata la nereusita.

Iranul controleaza pescuitul de sturioni

Chiar daca, in prezent, in Rusia se face lobby pentru pescuitul sturionilor doar in cadrul monopolului de stat, cei care decid cu adevarat sunt iranienii. „In zilele noastre, monopolul asupra pescuitului in aceste ape, productiei si exportului icrelor il are Organizatia de Pescuit a Iranului. Ea cedeaza acest drept atat structurilor de stat, cat si cooperativelor.

Partea sa de cota asupra dreptului de a pescui sturionii din Ural este vanduta anual de Turkmenia”, precizeaza Tarasovpai. Multe dintre speciile de sturioni, precum cei persani, morunul, boiarinul sau nisetrul rusesc, nu mai exista astazi. Unele tipuri de peste n-au mai fost capturate inca din anul 2000!

Istoric vorbind, prin secolul al XIII-lea, pe Volga mijlocie se prindeau sturioni de trei metri lungime. Sturionul, pe care oamenii de pe Volga il numeau boiarin (nisetrul rusesc), nu era pretuit pentru greutatea sa, ci pentru cantitatea de icre si marimea acestora. Morunul era pescuit in mod traditional din toamna tarzie pana primavara timpurie, cand apa era inghetata. Alte specii, precum beleacul si beluga, intrau la depus icrele intotdeauna in urma platicii si erau pescuite mai tarziu. „Azi, in capturile de pe Volga aproape ca nu au mai ramas sevrigi, care – in plus – in ultima vreme nici nu se mai reproduce!

Hibrizii, un nou pericol

Oamenii de stiinta arata ca incrucisarile artificiale de peste din anii 1980 au dus la o calitate mai proasta a exemplarelor de sturioni, care nu cresc la fel de mari si produc putine icre. Inainte, reproducerea naturala a sute de mii de pesti in raurile nordului Caspicii era atat de „organizata”, incat nu dura decat trei-patru zile.

De mii de ani, depunerea icrelor se desfasura la finele lui aprilie, dar sturioni fara icre se puteau prinde pana in luna august. In conditii naturale, barierele dintre sturioni erau atat de diverse si greu de decelat, incat nu erau considerate bariere. Fiecare tip de sturion depunea icrele intr-o anumita zona. Boiarinul, de pilda, depunea icrele primul, la 4-5 metri adancime. Dupa 5-10 zile soseau nisetrii persani, care depuneau icrele mai aproape de mal. Mai tarziu soseau cealbasii, iar mai aproape de mal depuneau doar picovcile.

Multi hibrizi sunt sterili si nu au icre deloc

Intre aceste specii, cineva s-a gandit sa faca incrucisari. Asa au aparut 25 de specii noi de nisetru, inca doua de morun, inca doua de cega si inca doua de sip.

Dar hibrizii nu produc nici macar un sfert din cantitatea de icre pe care o produceau speciile traditionale. Cercetatorii rusi arata ca, dupa o jumatate de secol, Marea Caspica a ajuns sa fie populata cu generatiile a doua si a treia de hibrizi. „Bogatia ramasa in Marea Caspica va ajunge doar pentru maximum un deceniu si jumatate”, mai spune Tarasovpai.

Din aceasta cauza, pentru puietul obtinut artificial s-a inventat termenul de multispecie. La inceput, „bastarzii” erau obtinuti in masa, fara griji, dar abia acum acest proces a fost explicat stiintific. „Nu am dubii ca stiinta va ajunge si de data aceasta la concluzii confortabile. Insa chiar si in crescatoriile comerciale pestii aveau probleme de reproducere, iar hibrizii cu crestere rapida s-au dovedit sterili din prima generatie”, ne explica cercetatorul rus.

Caviarul Beluga, aliment de lux

Beluga este una dintre speciile de sturion protejate in multe dintre statele lumii. De cativa ani, Statele Unite au interzis importul de caviar Beluga provenind din Marea Caspica. Caviarul Beluga, unul dintre cele mai scumpe alimente de lux care pot fi cumparate in acest moment, e format din oua negre de sturion si reprezinta cea mai scumpa marfa alimentara de origine animala.

Costa aproximativ cinci mii de dolari pe kilogram. Cea mai mare parte a acestui caviar este colectat de la sturionii care traiesc in Marea Caspica si in raurile care se varsa in ea. Acum insa, multe state au decis sa impuna un embargo acestui tip de comert, deoarece afirma ca nu au primit suficiente asigurari din partea Kazahstanului si a Rusiei ca se incearca protejarea populatiei de sturioni.

Incrucisarile de sturioni au dus la aparitia a peste 20 de noi specii

Sturioni de 200 de kg

Denumirile pescaresti ale sturionilor caspici s-au format pana in secolul al XVIII-lea. Acum, ele si-au pierdut in totalitate semnificatia initiala. Toti sturionii Imperiului Rus erau numiti „rusesti” de la Dunare la Amur. Insa in prezent, sturioni de 12-25 kg, care sunt pescuiti din Marea Caspica, nu se mai numesc rusesti. In Obi se pescuiau exemplare pana la 210 kg, iar in Amur pana la 200 kg. In Marea Neagra, sturionii rusesti cantareau doar 48 kg.

Recordul din Caspica, de 115 kg, apartine mai mult ca sigur celui persan. Inca din secolul al XIII-lea, pe Volga mijlocie se prindeau sturioni de trei metri lungime. In secolul al XVIII-lea, ei inca mai nimereau in ohane de morun (plase), ale caror ochiuri cuprindeau umerii unui om matur. In secolul al XIX-lea, prin ochiul ohanului trebuia sa treaca capul unei persoane mature si un peste de 60-80 kg. Sturionul, pe care oamenii de pe Volga il numeau boiarin, iar in literatura nisetrul rusesc, nu era pretuit pentru greutatea sa, ci pentru cantitatea de icre si marimea acestora.

Sturionii persani sunt vizibil mai mici. Sturionii sub masura erau denumiti cealbas, iar icrele lor erau considerate necoapte.

Sursa: Adevarul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here