Optimism garantat sau false sperante?
La recentul summit din Kobe, Japonia, ministrii mediului ai natiunilor G8 si-au luat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera la jumatate fata de anul 1990 pana in 2050- desi, in mod vadit ei au uitat sa stabileasca o legatura pana in 2020. Ministrii au afirmat ca a exist o „puternica vointa politica” pentru a lua decizii importante impotriva schimbarilor climatice-indeajuns sa initieze un urmas pentru protocolul de la Kyoto la summitul anul al liderilor G8 la Koddaido, din iulie.
Sa presupunem ca comunitatea mondiala va da forma unui nou tratat(protocol) in iulie. Va face el asa o mare diferenta?
In revista „Nature” , Martin Perry, Jean Palutikof, Clair Hanson (toti ex-membrii superiori ai IPCC) si Jason Lowe sustin ca si cele mai fondate proiecte se vor dovedi a fi inadecvate pe termen lung. Efectele schimbarilor climatice pe care le vedem acum- preturi ridicate la alimente, extinderea secetelor- doar se vor agrava in timp daca nu incepem imediat sa adaptam si sa reducem semnificativ emisiile.
Reducere cu 50% a emisiilor fata de nivelul anului 1990 pana in 2050, tinta avuta in vedere de liderii G8, nu va evita impactele globale majore- „aparentele inselatoare vor fi rezultatul safisfacator” explica ei, in timp ce ramane in umbra faptul ca vom fi blocati „intr-o tendinta de incalzire cel putin pana in 2100 datorita incetinelii sistemului climatic”. Nu numai ca riscurile, (stricaciunile) vor incepe sa accelereze, dar vor fi mai mari, avand sansa sa depasim 50% tinta de 2 grade Celsius – nivelul peste care expertii au fost de accord ca nu vom putea depasi cele mai grave schimbari climatice.
Limita minima de care este nevoie, au argumentat, este sa se reduca 80% din emisiile de gaze cu efect de sera pana in 2050. Acesta va ajuta sa stabilizeze nivelul atmospheric GHG in jur de 400-470 ppm( departe de nivelul de 350 ppm aratat de Bill McKibben si James Hansen), si va reduce substantial impactul schimbarilor climatice, injumatatind numarul oamenilor care risca sa sufere de seceta si inundatie. Chiar si atunci, paguba va fi semnificativa deoarece impactele ce se vor intampla in jur de 1 grad Celsius sunt inevitabile.
Ce se poate face atunci ? Pentru savanti raspunsul este clar: trebuie sa ne adaptam, si repede.
” Pagubele realizate vor fi mari daca nu investim acum in adaptare. Multe din pagube pot fi evitate prin adaptare, dar in acest scop, se cere mult mai mult efort decat este momentan planificat… si mai important noi avem acumn stiinta sa face o alegere bazata in privinta unei balante optime intre micsorare si adaptare, si stim ca investitiile imediate vor fi esentiale in amortizarea celor mai groaznice efecte. Asta nu inseamna ca micsorarea poate fi intarziata, ci chiar opusul : cu cat intarziem micsorarea emisiilor, cu atat mai mult este posibil ca schimbarile globale sa intreaca capacitatea noastra de adaptare”.
Ultimii 10 ani au fost pirduti datorita inactiunii si a „falsului optimism” -credinta ca putem sa evitam efectele schimbarilor climatice facand semnificative reduceri de emisii- care au facut neclara nevoia de adaptare si de calculare a miscorararii emisiilor. Nu vom putea scapa de faptul ca indiferent de politicele climatice adoptate, vor fi serioase consecinte pentru planeta.
Ei au tras concluzia ca :” cu cat recunoastem aceasta deziluzie, infruntand provocarea prin implementarea severa a reducerilor de emisii si prin eforturile majore de adaptare, cu atat mai putin va fi paguba cu care noi si copii nostri vom trebui sa traim”.
sursa: TreeHunger
