Orasele-gradina, o solutie impotriva poluarii si suprapopularii din nou la moda

    Orasele-gradina, o solutie impotriva poluarii si suprapopularii din nou la moda
    Orasele-gradina, o solutie impotriva poluarii si suprapopularii din nou la moda

    Conceptul de „oras-gradina“ a fost dezvoltat de reformatori sociali ai secolului al XIX-lea ca o alternativa la orasele mari: un numar limitat de rezidenti, aer curat si spatii verzi, inclusiv centre de educatie, de cultura sau cu slujbe la care se poate ajunge pe jos. Ideea a prins bine atunci: Forest Hills Gardens in Anglia, Jardim América in Sao Paulo, Brazilia, in 1913 sau Denenchofu, o suburbie japoneza a Tokyo, 1920.

    Dupa cateva decenii in lumina reflectoarelor, orasele-gradina nu au mai fost la moda. Insa, de curand, ca orice produs retro, isi fac revenirea. Un numar mic, deocamdata, de arhitecti, de peisagisti urbani si de legiuitori propun orasele-gradina ca „antidot“ la toate relele unui oras modern, de la locuintele mici si aglomerate sau degradarea mediului, pana chiar la segregarea dintre saraci si bogati, inclusiv din punctul de vedere al sanatatii, noteaza „Foreign Policy“.

    Orasele-gradina reprezinta o alternativa la poluarea planetei

    Mizele pentru gasirea unui model de a organiza urbanizarea sunt foarte mari. Pana in 2030, un miliard de oameni (aproximativ unul din opt locuitori ai planetei) vor locui in orase chineze, iar orasele indiene vor gazdui aproape 200 de milioane de noi rezidenti. Intre timp, spectrul schimbarilor climaterice atarna peste orice oras modern, care reprezinta pana la 80% din emisiile de sera si sunt vulnerabile, in special, la poluarea atmosferica, la valurile de caldura si la inundatii.
    Oare orasele-gradina sa ajute la repararea acestor probleme?, se intreaba jurnalistii „Foreign Policy“. Sustinatorii acestei idei spun ca da. Ei cred ca orasele-gradina pot gazdui comunitati umane, sustenabile si echitabile pe care oamenii le doresc si de care are nevoie planeta, prin reducerea emisiilor, prin pastrarea spatiului verde si prin incurajarea interactiunii dintre vecini.

    „Inima Lacului“ din China – Paradisul planuit

    In zilele noastre, proiectele acestor orase-gradini ies la iveala peste tot, din Anglia, in India sau Cambodgia, unde rata de constructie de cladiri a explodat de la inceputul anilor 2000. Printre cateva comunitati de acest fel, aflate in plan, este si „Heart of Lake“ (Inima Lacului) proiectata de firma lui Robert Stern, decanul Scolii de Arhitectura de la Universitatea Yale, SUA, care, impreuna cu doi alti colegi, au publicat volumul „Paradisul planuit: Suburbiile-gradina si Orasul Modern“ (Paradise Planned: The Garden Suburb and the Modern City).
    „Heart of Lake“ se construieste acum pe o insula in Xiamen. „Suntem rugati sa repetam acest proiect si in alte orase chineze“, marturiseste Stern.
    Insa, aceste orase-gradina vor fi mai mari, mai inalte si mai dense decat cele gandite in secolul al XIX-lea. De exemplu, Heart of Lake va condensa 185.806 de metri patrati de constructii in doar 10 hectare, inclusiv in apartamente ridicate pe verticala – blocuri.

    Orasul gradina este un proiect instabil

    Este insa neclar cum vor adera aceste proiecte la valorile unui oras-gradina din interiorul unui alt oras, inclusiv in ceea ce priveste dreptul de proprietate si amestecul claselor sociale. Mai mult, nu exista foarte multe date care sa dovedeasca ca aceste orase sunt intr-adevar solutia potrivita pentru „bolile“ urbane. Cifre standard despre impactul social, de mediu sau altele nu sunt usor de obtinut mai ales ca nu exista doua proiecte la fel.
    Pe scurt, orasul-gradina al secolului XXI este un concept instabil. In China, de exemplu, sa faci guvernul sa adopte o noua forma urbana, e ca si cum „ai incerca sa muti malurile unui ocean“, spune Stern. Insa, adevarata intrebare este daca, indiferent de tara, o schimbare catre orasele-gradina chiar merita.

    Reforma urbana propusa in secolul al XIX-lea

    In 1898, un stenograf londonez pe nume Ebenezer Howard a imprumutat 50 de lire sterline pentru a imprima o carticica numita „Maine: O cale pasnica pentru o adevarata reforma“ (To-morrow: A Peaceful Path to Real Reform). In carte, Howard a facut un plan de oprire a fluxului de oameni catre centrele industriale, cum era si Londra, ale caror mahalale pline de boli il ingretosau. „Este deplorabil ca oamenii continua sa vina in orasele deja aglomerate si astfel sa goleasca districtele tarii“, nota Howard in volumul sau.

    Prea putine locuinte, prea multi oameni

    In istoria mai recenta, acest flux continuu al oamenilor spre orasele mari a devenit o amenintare, printre alte lucruri, prin incurajarea emisiilor de dioxid de carbon a vehiculelor. Mai mult, blocurile au cazut si ele in dizgratie, cauzand izolare sociala si adapostind adevarate cuiburi criminale, noteaza „Foreign Policy“.
    In zilele noastre, ca remediu, unii oficiali si urbanisti din guvernul britanic resusciteaza ideea de oras-gradina. EI il vad ca pe un mod atractiv de a testa tehnologiile „verzi“, cum ar fi cladirile ultra-performante, in timp ce se ocupa si de problema locuintelor. In Marea Britanie, intre 2001 si 2011, s-au construit 1,4 milioane de case, in timp ce populatia tarii a crescut cu aproape 4 milioane de oameni.
    Unii critici sustin ca agitatia aceasta din jurul oraselor-gradina ascunde adevarata problema: lipsa locuintelor din si dimprejurul Londrei, cea mai populata zona metropolitana a Uniunii Europene.
    Redezvoltarea urbana ar reusi mult mai multe, nu doar construirea de orase-gradina, potrivit Alexandrei Jones de la grupul non-profit Centru pentru Orase. „Poate ca nu ai avea obiectii pentru un oras gradina pozitionat in mijlocul pustietatii, dar poate ca nici n-ai cerut sa locuiesti acolo“, scria ea in iunie, pe site-ul „Resurse Planificate“, denumind orasele-gradina „subiectul fierbinte al lunii“. Criticii au o problema si cu densitatea relativ scazuta a modelului unui oras-gradina, spunand ca un asemenea proiect va consuma prea multe resurse si ca va promova utilizarea masinilor prin dezvoltarea prea rapida.
    FOTO Foreign Policy

    Orasele-gradina din China ar putea avea la fel de multi locuitori ca „orasele fantoma“ celebre

    Guvernul britanic este hotarat sa-si asigure cetatenii de beneficiile acestor proiecte si ar putea chiar oferi scutiri de taxe pentru ca oamenii sa accepte construirea oraselor-gradina langa casele lor. Intre timp, marea idee a lui Ebenezer Howard a gasit sustinere in alte colturi ale globului, inclusiv in China. Aici, totusi, se intalneste cel mai mare paradox cu privire la aceste proiecte urbane.
    Exista multe motive pentru care orasele-gradina pot functiona in China, si printre ele este si dezvoltarea rapida a oraselor putin mai mici ca Beijing sau Shanghai. Noul plan de urbanizare al guvernului chinez, dat publicitatii in martie 2014, propune sa-i goneasca pe emigrantii rurali din orasele foarte mari, spre unele un pic mai mici. In timp ce orasele s-au intins din punct de vedere al spatiului in anii 1990 si 2000, „de-acum incolo vom vedea opusul“, spune Jonathan Woetzel, un analist McKinsey din tara. „China se va orienta spre un model mai dens“, spune el, cu mai multe orase-nod si orasele satelit, conectate de cai ferate si autostrazi.
    Orasele Chengdu si Chongqing din sud-vestul Chinei au fost proiectate ca zone speciale de test pentru strategiile de integrare urbana-rurala. Si, poate observand similaritati dintre scopurile de urbanizare ale tarii si viziunea lui Ebenezer Howard pentru Anglia secolului XIX, liderii locali se uita la orasele-gradina pentru a se orienta.
    Oficialii din Chengdu au calatorit la Londra in noiembrie 2013 pentru a se intalni cu Asociatia de Planificare Oraseneasca si Rurala (TCPA), o urmasa a Garden City Association, fondata de Howard in 1899.
    Alte proiecte inspirate de Howard sunt Heart of Lake si Gai Lan Creek din Chongqing, ambele dezvoltate de firma lui Robert Stern, dar si Yuelay Eco-City din nordul Chongqing-ului, proiectat de firma californiana Calthorpe Associates.
    Insa, cat de strict vor urma aceste proiecte indrumarile lui Howard, stabilite cu mai mult de un secol in urma? Potrivit indicatiilor, nu foarte bine. Astfel se ridica intrebare evidenta: aceste proiecte pot fi macar numite orase-gradina?, scriu jurnalistii „Foreign Policy“.

    Mai pot fi numite orase-gradina chiar daca nu respecta definitia?

    De exemplu, problema densitatii. Un alt proiect chinez de oras-gradina, Tianfu, va gazdui 80.000 de oameni in cladiri de apartamente. Adica de doua ori mai multi oameni decat isi inchipuise Howard. Mai mult, Tianfu nu va avea o zona industriala separata, ci mai degraba apartamentele vor fi langa sau chiar deasupra birourilor si magazinelor – un model mixt care devine din ce in ce mai obisnuit in China.
    Apoi este si problema controlului pamantului. Pamantul este detinut de stat in China, iar Yang explica cum autoritatile locale cumpara pamantul fermierilor pentru a construi noi orase. Acest lucru se face cu sume mari de bani. Daca proiectele oraselor-gradina vor schimba ceva, de exemplu sa stabileasca un management pe termen lung cu rezidentii ca actionari principali, acest lucru va reprezenta o schimbare politica, spune Yang. Insa guvernele locale ar trebui sa accepte ideea de actiuni si fonduri, lucru foarte nesigur.
    Un alt moment de indoiala il pune si echilibrul socioeconomic. Planurile pentru Tianfu solicita case ieftine, o raritate in China, unde casele ieftine sunt, de obicei, izolate de alte locuinte. Insa Gordon Gill, unul dintre proiectantii Tianfu, recunoaste ca acest lucru nu va impiedica dezvoltatorul. De fapt, ca oricare altul, dezvoltatorul vrea sa faca bani.
    Mai mult, exista esecuri la ordinea zilei in cadrul proiectelor urbane, in cadrul carora orasele-gradina pot fi sacrificate. Cladirile sunt deseori construite in viteza iar proiectul nu este respectat complet, conducand la un produs inferior. Iar faimoasele orase-fantoma ale Chinei stau marturie conceptiei gresite ca daca le construiesti, locuitorii vor veni. Fara slujbe in apropiere, este de parere Woetzel, noile orase vor avea dificultati in atragerea locuitorilor, chiar si printre cei care provin din clasa mijlocie.
    Cu siguranta China nu este singura in rezolvarea problemelor care pun bete in roate oraselor-gradina. La peste 3.000 de kilometri de Chengdu, in orasul indian Ahmedabad, rezidentii s-au mutat la inceput in Godrej Garden City, care gazduieste 5.000 de persoane si are piste pentru biciclete, parcuri si chiar un metrou rapid. Aici, orasul-gradina este doar o porecla: rezidentii nu detin pamantul, iar cumparatorii-tinta sunt cei cu venituri medii si mari, care detin poate mai mult de o masina. Cu toate astea, proiectul specifica faptul ca sutele de unitati de apartamente sunt planuite pentru rezidentii cu venituri mici.

    Consum energetic mai mic, dar si mai putine emisii poluante

    Era inevitabil ca, odata cu explozia demografica la nivel global, marimea si forma oraselor-gradina sa se schimbe. Altfel, conceptul ar fi fost considerat depasit si ineficace.
    Heart of Lake va avea strazi doar pentru pietoni. Fiecare punct din Tianfu ar putea fi atins dupa o plimbare de cel mult 15 minute, reducandu-se astfel nevoia de masini, iar o linie de metrou rapid il va conecta de Chengdu. Proiectantii Tianfu spun ca, per total, consumul energetic va fi mai mic cu 48%, comparativ cu un oras conventional similar, si ca va genera cu 60% mai putin dioxid de carbon.
    Insa, acest lucru nu inseamna ca orasele-gradina trebuie sa excluda dezvoltarea urbana traditionala. Mai degraba ambele proiecte trebuie sa fie parte a unei strategii de dezvoltare urbana, impartasind multe dintre trasaturi. „Raspunsul simplu este ca avem nevoie de amandoua. Marimea crize inseamna ca nu putem indeplini cerintele cetatenilor doar cu un singur proiect“, este de parere Katy Lock, un avocat TCPA, intr-un e-mail adresat „Foreign Policy“.
    Poate ca un oras-gradina pur, scos chiar din paginile cartii lui Ebenezer Howard, nu a existat si nici nu va exista vreodata. Insa, chiar daca ne adaptam ambitiile si ne indepartam de parerile utopice ale lui Howard, orasele-gradina inca au potentialul de a contribui enorm la sanatatea planetei, dar si la cea a oamenilor, conchide „Foreign Policy“.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *