Lipsa unei strategii de promovare este principala problema cu care se confrunta piata interna. Afacerile cu produse ecologice se pare ca nu au prins deocamdata la nivel local, piata autohtona ridicandu-se la doar un milion de euro anual. In schimb, exporturile merg din plin. Vanzarile pe pietele externe se ridica la aproximativ 30-40 de milioane de euro. Explicatia: produsele ecologice nu sunt cunoscute si cautate de consumatorul roman.
Cu toate acestea, specialistii din domeniu apreciaza ca acest sector poate cunoaste o dezvoltare accentuata, in urmatorii ani, cu conditia realizarii unor campanii de promovare adecvate. Radu Panait, managerul companiei NaturaLand, distribuitor si importator de produse ecologice, spune ca publicitatea siglei „ae”, creata de ministerul agriculturii pentru marcarea produselor ecologice certificate, a fost nesemnificativa.
In Romania, produsele ecologice acopera 0,1% din piata alimentara, in timp ce in statele dezvoltate cota de piata ajunge la 5%. Radu Panait estimeaza ca in 2007 acest segment de piata se va dubla. In magazinele romanesti, produsele ecologice sunt de obicei puse pe acelasi raft cu cele conventionale. „Ori produsul ecologic se adreseaza unui anumit segment de clienti, care si-l doreste si si-l poate permite”, spune Victor Mates, managerul Apis Prod, producator de miere, care are 10% din productia de tip ecologic.
In plus, persista confuzia intre natural si ecologic, alimentata de marii producatori, care au dezvoltat branduri „naturale”, pentru aceleasi produse conventionale. Rodica Ferchiu, producator de lactate ecologice de pe Valea Asaului, a facut un experiment in magazinul propriu din Comanesti: a organizat doua standuri, unul pe care scria „natural”, iar pe celalalt „ecologic”. Produsele „natural” s-au vandut primele, iar clientii s-au ferit de „ecologic”.
Costurile pentru certificare difera in functie de produs
Rodica Ferchiu s-a decis acum doi ani si jumatate sa opteze pentru agricultura ecologica. Are o ferma cu 20 de vaci si o fabrica de procesare a laptelui, una din cele trei din tara. Dupa doi ani de conversie, primele produse certificate ecologic au iesit de pe poarta fabricii la 1 august 2006. „Am inceput cu colectarea laptelui obisnuit si i-am convins apoi pe producatori sa treaca la sistemul ecologic”, povesteste proprietara firmei Eco-Rozi. Acum, vacile pasc peste 100 ha de faneata certificate ecologic.
Marketingul e cea mai mare problema a fermierilor din Asau. Fara conservanti, laptele si smantana ecologice au numai 5 zile ca termen de garantie, astfel ca marile lanturi de magazine se feresc sa le preia. Cat despre magazinele mici, acestea nu vor sa riste. „Exista si o lipsa de informare a comerciantului, nu numai a consumatorului. Lucrez pe stoc, am ajuns in situatia sa refuz lapte la colectare”, spune Ferchiu.
Costurile necesare pentru ca o ferma sa devina ecologica difera de la caz la caz. Suma variaza functie de dimensiunile fermei, de produsele cultivate, dar si de societatea de certificare aleasa. Pana la obtinerea unui produs certificat, ferma trece prin perioada de conversie, 2 ani pentru produsele vegetale anuale si 3 ani pentru cele perene, cand se renunta la tratamentele conventionale dar produsul nu e certificat. Ulterior produsul certificat poate beneficia de sigla „ae”, care se pune pe produsul procesat, fie el mar sau o punga de lapte.
Ce este un produs ecologic
Produsele ecologice: produsele obtinute in cadrul sistemului de agricultura ecologica, conform reglementarilor Directivei CE 2092/1991, sunt produse obtinute fara utilizarea produselor chimice de sinteza (ca fertilizanti, amelioratori ai solului, ingrediente pentru prepararea furajelor sau ingrediente pentru prepararea alimentelor). Organismele modificate genetic si derivatele lor sunt cu desavarsire interzise. In zootehnie, principiul suveran e respectarea bunastarii animalelor: animalele nu trebuie sa fie legate, trebuie sa pasuneze in spatii deschise si sa nu fie inghesuite.
Sursa: Adevarul
