Romanul, stapan pe ursul din padure: „A iubi nu inseamna a poseda”

SAPTAMANA MEDIULUI. Pe spinarea ursului se sprijina stalpii pamantului, credeau dacii. Dar de la respectul traditiei la realitate e drum lung: Mura, recuperata de la circ, a dansat mult timp pentru fiecare bucata de mancare care i s-a dat in Sanctuarul de la Zarnesti. Pentru ca, ani de-a randul, nu a primit nimic degeaba.cristi_si_lidia

„Avem cei mai multi ursi bruni din Europa, dar riscam ca, peste ani, sa mergem sa vedem specia la Antipa, ca pe dinozauri”, spune Cristina Lapis, cea care a pus bazele Rezervatiei de la Zarnesti. Cea mai mare rezervatie pentru ursi bruni din Europa are acum 51 de animale. 51 de povesti cu ursi tinuti in custi, legati la bot, pusi sa calce pe jar, impunsi cu bete, batuti, malnutriti sau suiti pe biciclete, cu fustita dantelata in talie.

Astazi, ursi ca Hansel si Gretel se joaca intr-un laculet amenajat in rezervatie. Se suie in copaci, pe scoarta unuia dintre arbori se vad chiar urmele lasate de ghearele ursilor. Multi dintre ursi au venit la Zarnesti fara a cunoaste cataratul in copaci. Au invatat aici, dupa ani in care s-au catarat doar pe gratiile custilor. Altii au murit inainte sa fie liberi, unii sunt tinuti inca la cusca, pe langa restaurante.

Un baiat si-o fata

Povestea incepe in 1998, cand turistii straini, indignati de ursii tinuti prin custi la Poiana Brasov si Bran, scriau Societatii Mondiale pentru Protectia Animalelor despre ursii captivi din Romania. „M-au sunat de la Societatea Mondiala si m-au rugat sa ma interesez de ursii captivi din apropiere de Brasov. Eu m-am dus sa vad si m-am imbolnavit, cand am vazut cum erau tinuti acei ursi. In conditii mizere, udati cu furtunul vara, nemancati, li se aruncau sticle goale de bere si aveau labele pline de sange”, isi aminteste Lapis. Erau cinci ursi, tinuti in custi mici si murdare.

Cand vorbeste despre ursi, Lapis nu foloseste niciodata cuvintele „mascul” si „femela”, ci baiat si fata. Timp de sapte ani, ursii au ramas in custi, dar Cristina Lapis, sotul ei si alti oameni, uniti intr-un „lant de solidaritate”, au hranit ursii zi de zi si le-au facut curatenie in custi.

„Ii tineau pentru distractia lor, pentru turisti, pe langa pensiuni, restaurante. Nici apa nu le dadeau, caram noi apa din Brasov pentru ei. Atat am plans pe langa custi…”. Dar, dintre acesti ursi, doar Cristi si Lidia au ajuns la rezervatia de la Zarnesti.

Maia – drama ursului captiv

Intr-o zi, in care sotii Lapis au venit, ca de obicei, cu hrana pentru ursi, unul dintre animale nu mai era. „Am intrebat „Unde e Viorel?”. Si ei au zis ca a deschis barele si a plecat. Povesti de adormit copiii. Adica a iesit, apoi a inchis cusca la loc, sa nu iasa si ceilalti. Cu siguranta a fost facut trofeu pe nu stiu unde. Altul a fost omorat in cusca”.

Sanctuarul ursilor de la Zarnesti ii este dedicat insa unui alt urs. Maia a crescut langa o unitate turistica din Bran. „O tineau intr-o cusca mult prea mica pentru ea. Se obisnuise sa ii aducem mancare. Sotul meu ii facuse chiar un cauciuc, sa aiba cu ce sa se joace. Cunostea deja sunetul motorului”, spune Cristina Lapis. Daca un film american ar incepe cu imaginea aceasta, sigur s-au termina cu cea a unei ursoaice zburdand printr-o padure.

Dar, cum nu-i un film, Maia a murit in aceeasi cusca. „Intr-o zi, ne-am dat seama ca isi mananca laba. Si-a mancat laba stanga, apoi laba dreapta”. Au fost adusi doctori veterinari, Maia a fost operata de trei ori. „Am plans, i-am promis ca o sa fie libera. A murit in bratele mele, ditamai ursoaica”, isi aminteste Lapis.

Doctorii au explicat si de ce isi manca ursoaica labele. „Este automutilarea asociata captivitatii. Si la ei este ca la prizonieri. Unii accepta 20 de ani de inchisoare, altii se spanzura. Ea n-a mai putut sa suporte”.

Cu copacul in brate

In 2005, Lapis suna din nou la Societatea Mondiala pentru Protectia Animalelor. Era a nu stiu cata oara. Le scria sa nu mai vina, deoarece „pana vin ei, toti ursii captivi vor muri”. Dar parcul avea sa se construiasca in acel an, din banii societatii, pe un teren pus la dispozitie gratuit, pentru 49 de ani, de Primaria Zarnesti.

Primul care a intrat in tarcurile Libearty (bear=urs, asa a fost botezata rezervatia) a fost Cristi. Toti se uitau cum un urs obisnuit cu viata intr-o cusca ingusta si mai scunda decat inaltimea sa pasea pe pamant, dupa ani petrecuti cu betonul sub talpi. „Primul lucru pe care l-a facut a fost sa mearga la cel mai apropiat copac. L-a luat in brate si a stat asa un timp”.

Dupa Cristi a intrat Lidia, apoi altii si altii. Odi a venit de la Ocolul Silvic Homorod, unde padurarii au tinut-o inchisa 12 ani intr-o cusca de metal. Apoi, Viorel, Bobita, Marita, Ionica, Motsi si Mitzi, Tex, Jofita, Hansel, Gretel, Max, Suzi, Ursulea, Baloo, Gina si Sofia, Maria, Baby, Ben, Miro, Pupy, Pamy, Benny, Ala, Martinica, Rudy, Ursula, Cocolino, Chery, Diana, Florentina, Cleo sau Tery.

In natura, cu pasi ca in cusca

Mura, ursul de la circul de stat din Bucuresti, a ajuns aici dupa ce a refuzat sa mai urce pe bicicleta. Luni intregi nu a facut nimic altceva decat sa faca o carare in jurul unui copac. „Facea trei pasi in stang, revenea la copac, apoi trei pasi in dreapta. Iar, cand ii dadeam sa manance, dansa”, isi aminteste ghidul Mariana Bota.

Dansa spune ca nu ar trebui sa aiba un animal preferat. „Dar il am, e Hansi (Hansel, fratele lui Gretel, adus de la Gradina Zoologica din Calarasi). E inalt, subtirel, jucaus, se joaca singur in piscina, cu batul. E foarte ciudat, deoarece sora lui e foarte retrasa. Cum pot doi ursi care au crescut in aceleasi conditii sa fie atat de diferiti?”. Daca Hansel se joaca toata ziua, Max nu este la fel. Ursul de 13 ani este orb si era folosit de fostul proprietar la Peles, pentru poze cu turistii.

„Oamenii i-au adus in situatia asta”

„Oamenii au adus aceste animale in situatia asta”, spune Bota, care mai da un exemplu: doi ursi care, tinuti intr-o gradina zoologica prapadita din provincie, au devenit foarte agresivi. Obisnuiti sa fie impunsi de copii si tachinati de mai toata lumea printre gratii, cei doi s-au zbatut teribil chiar si cand au ajuns la Zarnesti.

Ultima venita este Betsy, o ursoaica de circ recuperata din Statele Unite. Dupa ce a fost tinuta pentru un timp la ZOO Houston, Betsy a ajuns la Libearty, printre ursii romani. „Multi m-au intrebat de ce am primit-o, cand sunt atatia ursi din Romania pentru a fi adapostiti aici. Dar eu cred ca ursii nu au cetatenie. Din fericire. Ei sunt un bun al intregii lumi”. Cei din Houston au adus ursoaica aici pentru ca, la Zarnesti, este cea mai mare si, totodata, cea mai buna rezervatie pentru ursul brun.

„Proiectul nu e inca la sfarsit. Va fi construit un nou tarc. Planul prevede in jur de 80 de ursi”. Unul dintre ei ar putea fi Muki. „Este ursul pe care nu pot sa-l iau, de doi ani incerc. Ursul asta nu a vazut soarele niciodata. E intr-o cusca, in spatele unei pensiuni din Balvanyos”. Pensiunea este patronata de sotia primarului din localitate. Sotii Daragus spun ca isi iubesc asa de mult ursul incat nu pot sa il dea. Au promis ca o sa faca chiar o gradina zoologica pentru el.

Stapan pe ursul din padure

Si, ca sa nu fie singur, primarul a anuntat ca va mai lua cateva animale din padure (mistreti, caprioare etc) pentru a desfata ochiul uneori lacom al turistului. „S-a facut stapan pe ursul din padure”, spune Lapis, care vorbeste despre problemele de mentalitate pe care le avem fata de animale.

„La intrarea in rezervatie scrie Remember Maia. Pentru ca lumea sa nu uite ca animalele salbatice sunt facute sa traiasca liber. Vrea sa le spun oamenilor sa nu mai hraneasca ursii. Ursul este un animal foarte destept si foarte profitor, iar cand simte ca poate sa isi procure mancarea fara efort nu se mai chinuie sa caute ore intregi dupa trei mure. Un urs hranit e un urs mort”.

Lapis crede ca, chiar daca reusitele de la Libearty au ajuns in media romaneasca si chiar afara, in presa americana si pe Animal Planet, mai sunt multe de rezolvat. „Desi am salvat multe animale, nu am facut progrese. La mentalitate. Sunt atatia caini pe strada, sunt atatea probleme de cruzime – cai batuti, animale salbatice maltratate. Poporul roman nu e rau la suflet, dar, oriunde, indiferenta ucide”.

Sursa: Evenimentul Zilei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *