O familie de nevoiasi din Sulina si zeci de vaci si de caini, luptandu-se zilnic pentru singura sursa de hrana care vine odata cu deseurile colectate de la localnici. Asa arata rampa de gunoi a orasului. Un singur tractor agricol, de peste 25 de ani vechime, colecteaza in fiecare zi tonele de gunoaie generate de una dintre cele mai vizitate zone turistice ale tarii.
„Suntem ai nimanui…” Aceasta a fost replica primului om cu care am stat de vorba, odata ajunsi in Sulina. Zeci de ani in care s-au planificat investitii si s-au blocat proiecte, atat au curaj sa spuna oamenii, de teama ca vorbele lor sa nu ajunga la urechea primarului.
Localnicii n-au habar despre cati bani „invart” institutiile publice, ei constientizeaza doar ca traiesc intr-un oras primitiv, in care nevoile existentiale le sunt partial satisfacute. O dovada in favoarea acestei afirmatii a venit in urma vizitei la locul unde ajung deseurile populatiei din Sulina.
Realitatile nefardate ale unui oras din Delta
In extrasezon, in micul oras de pe malul Dunarii nu auzi decat rotile bicicletelor, ciocanele care bat cuie in scheletul viitoarelor vile si zgomotul suparator facut de tractorul pentru colectarea gunoaielor.
Acesta din urma constituie singurul utilaj care se ocupa de reziduurile generate in gospodarii. Zilnic, tractorul, a carui utilitate initiala a fost in munca agricola, strange gunoiul de pe una dintre cele sase strazi principale ale Sulinei, paralele cu Dunarea. Duminica este singura zi din saptamana in care se odihnesc cei patru oameni care se ocupa de deseuri.
Transport cu nabadai
Cu chiu, cu vai, acestia colecteaza de la localnici, de luni pana sambata, doua remorci cu gunoaie menajere, a cate zece tone fiecare, pentru un salariu de 600 de lei pe luna. Strangerea deseurilor de la casele de pe o singura strada si de pe cele doua drumuri dus – intors pana la locul de depozitare a deseurilor le ocupa o zi intreaga.
40 de minute ii trebuie tractorului pentru a ajunge din centrul orasului pana pe campul unde se arunca, de ani de zile, gunoaiele. Tot de 40 de minute am avut si noi nevoie pentru parcurgerea aceleasi distante, la pas grabit. Chiar daca motorul vehiculului rudimentar se opreste din cand in cand pe traseu, important este ca deseurile sa ajunga la destinatie. Misiunea este indeplinita, cu acelasi unic tractor, chiar si in timpul sezonului turistic, cand cantitatea de deseuri creste de cel putin doua ori. Doar ca atunci, eforturile sunt inumane, greu de imaginat.
„Protectia mediului e din 2007”
In Sulina nu exista, de fapt, o groapa de gunoi, ci doar un camp plin cu mormane de gunoaie aruncate necontrolat. Nici nu ar fi posibil altfel, pentru ca „daca sapi de doua, trei ori cu harletul, oriunde pe teritoriul Sulinei, dai de apa”, ne spune Zachis Panait, un locuitor din Sulina.
Acest lucru ne-a fost confirmat si de viceprimarul orasului. Ceea ce nu ne-a confirmat, insa, Sorin Popa a fost mizeria si focarul de infectie formate in locul respectiv. Potrivit acestuia, „groapa de gunoi” detine avizul de mediu, deci, implicit, respecta standardele de protectie a mediului.
Descrierea pe care viceprimarul a facut-o rampei de gunoaie n-a corespuns nici pe departe cu ceea ce noi vazuseram cu doar cateva ore inainte. Poate acesta a fost si motivul pentru care, in momentul in care am solicitat sa fim insotiti, intr-o vizita la rampa, brusc ARO-ul primariei nu mai functiona, iar tractorul pentru colectare sigur nu mai avea drum pana acolo…
Mai grav este, totusi, faptul ca reprezentantii primariei n-au stiut sa ne spuna ce buget aloca anual sau lunar pentru gestionarea deseurilor. De fapt, nici nu stiau ca pe una dintre foile pe care le tineau in mana era specificat, in bugetul local, un fond pentru protectia mediului. „Pana la urma, chestia asta cu protectia mediului este recenta, nu? Din 2007…”
Peturile imbacsesc Delta
Desi autoritatile locale sustin ca majoritatea peturilor sunt colectate selectiv si ajung la presa din Sulina, destinata valorificarii acestora, o simpla vizita la rampa de gunoi a orasului va demonstra contrariul. In plus, localnicii confirma faptul ca peturile de pe malurile Dunarii si ale Marii Negre reprezinta o imagine cumplita pentru turisti.
„Se mai strecoara cate o sticla, doua de plastic la rampa de gunoi dar, periodic, angajatii de la serviciul de salubritate mai dau o fuga pe acolo, doar in acest scop, si le aduna”, ne-a spus viceprimarul Sulinei, Sorin Popa. Inainte de aceasta declaratie insa, am dat si noi o fuga pe campul unde se depoziteaza deseurile orasului, dar mormanele de gunoaie musteau de peturi.
„O chestie mica trebuia facuta in Sulina, cum s-a facut cu fierul vechi. Daca Primaria dadea cinci bani, atat, pe sticla, nu mai gaseai niciuna aruncata”, spune Adrian Rahau, un pescar de-al locului. Dupa parerea lui, stimulentul financiar este cheia care ar detemina oamenii din oras sa adune peste 100 de peturi zilnic. „S-ar bate toti pentru o sticla, la cat de saraci sunt…”, adauga el. Ca barcagiu, Rahau spune ca e foarte trist sa te plimbi pe ape si sa dai mereu de sticle de plastic de tot felul de culori, in loc sa dai de peste.
„Nu merge cu amenda. Arunca un betivan un pet, il sanctionezi, dar maine face la fel altcineva, iar sticla tot acolo ramane. Ia da-i cinci bani omului, e bucuros ca are cu ce sa-si mai ia o votca…”, conchide pescarul din Sulina.
Conditii primitive
Macarencu Gabriela, sotul ei, Gheorghe, si sora, Mocanu Florica, sunt cei care, de sase ani de zile, traiesc din resturile alimentare aduse la rampa de gunoaie din Sulina. Primaria le-a oferit o locuinta in care sa doarma, dar care nu este alimentata cu energie.
„N-avem lumina, caldura, apa o bem de la canal, iar ajutorul social de 100 de lei, promis de primar in fiecare luna, ajunge cand si cand la noi”, spune Gabriela. Femeia are o pereche de gemeni, pe care i-a dus la scoala. Alocatia copiilor este singura sursa sigura de venit, cu care isi intretine odraslele.
„Sunt constienta ca am ajuns aici pentru ca n-am invatat carte. Macar ei sa aiba ce manca cand vor creste. Acum traim ca animalele, ca vacile astea care nici ele n-au ce manca, toti oamenii sunt saraci.”
La panda, dupa tractorul cu gunoi
In fiecare zi se da o lupta existentiala intre familia care traieste printre gunoaie, vacile localnicilor care „pasc resturi menajere”, in lipsa de altceva, si zecile de caini bolnavi de raie.
In momentul in care tractorul cu deseurile localnicilor ajunge la rampa, oamenii si animalele se bat pentru alimente putrede ca pentru painea calda. Acum, ca a venit iarna, familia se aciueaza dupa copacii din jurul gunoaielor, pentru a suporta mai usor frigul. Din crengile lor intretin focul, cand le ingheata de tot mainile.
Cititi in ziarul de maine despre cum isi paseaza autoritatile, de la una la alta, problema gestionarii gunoaielor din Delta.
Sursa: Adevarul
