„Voluntarii trebuie recunoscuti oficial. Astazi, ONG-urile isi cersesc bugetele”

Chemat din Germania de nostalgia celui care pleaca din tara fortat de imprejurari, Alin Uhlmann-Useriu a oferit „carcasa” necesara unuia dintre cele mai interesante proiecte de voluntariat din Romania.Tasuleasa Social

La zece ani dupa ce a infiintat Tasuleasa Social, o organizatie non-guvernamentala care lupta pentru protejarea mediului, Alin vede cum „rotitele incep sa se miste”. A pornit cu cinci oameni, acum sunt peste 2.000. Pe pamantul strabunicii sale, din nordul Orientalilor, a construit un centru in care, anul trecut, 30 de tineri au invatat cum sa faca proiecte de succes ca voluntari. Si le-au facut, in sase orase din tara.

„Asta e cel mai important. Ca mesajul sa mearga mai departe”, spune Alin, presedintele Tasuleasa Social. El considera ca voluntariatul trebuie recunoscut legal, deoarece, prin forta acestei categorii de oameni, poti muta muntii din loc. Pe langa mobilizarea tinerilor in probleme de mediu, Alin crede ca voluntarii pot pune mana la dezvoltarea sistemelor educational si medical, precum si la consilierea persoanelor pe piata muncii.

Evz.ro: Care credeti ca ar trebui sa fie relatia omului cu natura?
Alin Uhlmann-Useriu: Mai degraba relatia naturii cu omul. Fara noi, saraca natura s-ar descurca tare bine. Eu as propune sa se inceapa din gradinita. In toate scolile rurale si urbane, sa se vorbeasca despre relatia cu natura. Deoarece este foarte importanta: numai asa putem scapa de inundatii, de canicula. Trebuie sa vedeti ca, din cele mai vechi timpuri, unde popoarele au respectat cu natura, s-a prosperat.

Spuneti ca protectia naturii ar trebui sa fie o materie?
Eu cred ca un elev nu ar trebui trecut in clasa a cincea fara sa stie lucrurile elementare despre protectia naturii. Trebuie dezvoltata putin povestea aceasta, mai ales cu lucruri practice. Noi ii invatam aici, la Tasuleasa, ca un copacul nu este un lucru, un obiect, ci este o viata. Cam asta ar trebui sa stie din scoala. Tocmai de aceea am depasit 100.000 de copaci plantati, iar, intr-un oras cu 80.000 de locuitori, peste 300 de tineri vin oricand la plantari. Pentru ca mergem sa dam un altfel de viata unui loc, mergem sa reparam ceva ce a fost cu salbaticie stricat. Pana la urma, ca si proba practica si pedagogica, mi se pare cea mai eficienta. Iar, prin plantarea unui copac, relatia lor cu natura este pecetluita.

„In voluntariatul, tinerii trebuie sa si piarda ceva”

Ajunge mai departe mesajul Tasuleasa Social?
Noi am avut anul trecut un grup de 30 de tineri din sase orase. Si au facut proiecte in sase orase. Povestea asta a voluntariatului a fost invatata aici. E o chestiune complicata, care necesita organizare, un marketing, pana la urma o cersetorie profesionista pentru a face rost de bani. De fapt, mi se pare ca acesta e cel mai important lucru pe care il facem noi aici: reusim sa ii ajutam sa isi dezvolte proiecte in orasele lor.

Care este cea mai frumoasa si cea mai grea parte a voluntariatului?
Tinerii trebuie sa creada in ceea ce fac. Trebuie sa piarda ceva, trebuie sa primeasca ceva de facut si trebuie sa primeasca responsabilitate. Acestea sunt patru principii pe care noi suntem mandri ca le-am descoperit si cu care noi lucram. Dar tinerii trebuie sa piarda ceva. Voluntariatul este donatia pe care fiecare cetatean poate sa o faca pentru societate, inclusiv pentru viitorul sau. Poate ca e o forma crestina de a explica voluntariatul, dar asta e adevarul.

Eu am o poveste – pe care noi am inventat-o sau, cel putin, nu am auzit-o altundeva. Eu le spun copiilor: Uite, e un foc la o casa. Toti se mobilizeaza ca sa stinga acel foc. Asta e prima lectie de voluntariat. Ajutam sa evitam o catastrofa. Pe urma, acolo, la foc, trebuie organizare. Apoi, se stinge focul. Dar omul nu mai are nimic. Asa ca o parte ramane sa il ajute pe om sa isi cladeasca din nou o casa. Si aici intervine o poveste frumoasa despre voluntariat: unul e tamplar, altul e medic, altul …. De aici poate incepe orice proiect de organizatie non-guvernamentala.

Nu cred ca functiona sa ne legam de copaci

Cum a ajuns Tasuleasa Social sa se faca auzit ca ONG?
Sa pornim de la problema. In Romania, se taie mult mai mult decat ar fi normal. Tara noastra este acum foarte saraca in paduri. Noi am mers si am plantat. Nu cred ca functiona sa ne legam de copaci, sa protestam, sa facem pe fanaticii. Ei nu au scrupule, ei taie peste tot la fel. Noi am reusit sa miscam putin rotita, dar ne bucuram ca am putut face asta. Noi am facut proiecte cu 2.200 de voluntari. Am renovat scoli, am implementat colectare selectiva acolo unde nimeni nu se gandea (n.r. in Poiana Negrii si in Dorna Candrenilor, voluntarii au ecologizat arealele naturale si au explicat oamenilor ce inseamna protectia mediului), suntem vizitati de copii. Referitor la copii, am vazut ca le place sa se joace de-a v-ati ascunselea. Este un joc periculos: v-ati ascunselea fac si cand sunt adolescenti, angajati, responsabili de ceva, se joaca v-ati ascunselea si cand se intampla o mare catastrofa.

Tinerii romani sunt usor de mobilizat cand vine vorba de astfel de proiecte?
Tinerii sunt mult mai mobilizati decat noi am putea acapara. Noi avem mult mai multi voluntari decat ne permite structura noastra.

„ONG-urile isi cersesc bugetele”

Si cum ar putea fi acaparati?
Competenta de voluntar trebuie recunoscuta, si cu mare bucurie aflu ca o lege in acest sens e aproape de aprobare. Dar acolo trebuie invitate toate ONG-urile. Ele, aceste ONG-uri, functioneaza acum pe bugete pe care le cersesc. Cei care fac o lege a voluntariatului trebuie sa invite ONG-urile care au ceva de spus. Si am avea o lege potrivita. Eu cred ca ne-ar trebui o lege romaneasca, nu una copiata din Occident, deoarece Romania are particularitaile ei. Trebuie facuta o lege cu mare privire spre viitor. Dar, mai intai, voluntariatul trebuie recunoscut oficial.

Voluntarii si statul. Ne puteti descrie aceasta relatie?
Daca din sistemul sanitar din Germania s-ar retrage voluntarii, ar fi mai rau decat in Romania. Voluntarii pot face peste tot lucruri deosebite, pot schimba sisteme: in mediu, in sanatate, in educatie, pe piata muncii. Dar totul trebuie facut la modul dezbatut, legal, finantat. Altfel, ne facem bucatica noastra de proiect, dar, in rest, suntem legati de maini si de picioare. Noi stim multe, dar nu putem sa spunem la nimeni.

Poti proteja un parc national si in acelasi timp sa il prezinti turistilor?
Este cel mai mic rau care se poate intampla si este de datoria unui parc national sa arate cum functioneaza natura in ecosistemul ei. Parcurile nationale sunte cele mai importante platforme de stocare a dioxidului de carbon.

De cand conduci acest ONG, ce mari probleme de mediu ai observat in Romania?
Sunt si le cunoastem, dar ce rost mai are sa aratam unul cu degetul unul pe celalat. Eu cred ca mentalitatea asta, sa aratam cu degetul politicienii care nu au facut nimic de 20 de ani si nu vor face nimic nici de acum incolo este gresita. Eu cred ca trebuie sa facem ceva pe bucatica noastra, de patru metri patrati. Asta e responsabilitate. Haideti sa ne facem toti treaba si pe urma o sa vedeti ca lucrurile se imbunatatesc.

Ai venit din Germania pentru acest proiect. De ce?
Eu locuiesc in Germania, am facut si fac bani in Germania. Am o sotie si un copil in Germania, dar jumatate din timp il petrec aici. Am facut-o pentru ca imi era tare dor de casa. Tasuleasa Social a aparut asa, deoarece mi-a fost tare dor de casa. Acesta este pamantul strabunicii mele. Toti cei care am plecat avem aceasta nostalgie. Unii o infraneaza, altii nu ii pot rezista. Eu am facut o carcasa in care lucrurile se petrec firesc si natural. Dar, fara voluntari, nu ar avea niciun sens.

„Catre Europa, vad ca nu ne ducem”

Ce iti ofera Romania?
Eu aici imi capat inapoi adolescenta, desi am 40 de ani. Copilul meu vine aici si face voluntariat. Prin el, imi recapat si copilaria. Nu este o poveste patetica, este o poveste absolut normala: noi, ca familie, avem tot ce ne dorim in Germania, dar doresc sa fac ceva in Romania. Fara exagerari, doar atat: sa facem ceva deosebit. Nici nu cred modelul meu este unul bine de urmat: am spalat geamuri in Germania, am spalat vase cate cred ca nu are un oras intreg. Nu e un model. Noi tocmai din acest motiv incercam ca, atunci cand observam ca unul dintre copiii acestia au talent, sa il sustinem si sa il incurajam sa si-l dezvolte.

Cum si cand ai plecat din tara?
Mi-am pus mainile in cap si am plecat. Pentru ca era ingrozitor in Romania in 1992. Era ingrozitor politic pe atunci. Eu eram in contact cu straini, mergeam mereu pe munte. Si am vrut sa vad cum se traiesste si acolo. Si imi dau seama acum ca poate ca este greu sa traiesc si intr-o tara si in cealalta. Dar, daca suntem in UE, de ce sa nu realizam un transfer, un pod intre culturi. Vedeti, aici sunt 20 de voluntari din Germania, care fac proiecte in Germania sub sigla Tasuleasa Social. Au fost si din alte tari. Vrem sa facem si un loc de intalnire, indiferent de clasa si de rasa.

Acesta e un plan de viitor?
Haideti sa ne facem noi internationali si mai buni si sa facem noi ca invazia, influenta Europei sa se simta si aici. Noi catre Europa vad ca nu ne ducem. Noi am intrat in Europa cu niste piciore de beton in colosii nostri, pe care i-am avut aici.

Sursa: Evenimentul Zilei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *