Cocosul de munte, ultimul dans

Cocosul de munte, ultimul dans

Rotesc de regula in aceleasi locuri (doar sa tai copacul ca sa-i alungi), iar vanatorii apar in fiecare primavara, in sezon, sa-si ia partea din splendoarea lor. E o regula ancestrala, una cu care „partile” s-au impacat dintotdeauna, tot asa cum vara stie ca va lasa locul toamnei, iar toamna nu va putea tine niciodata piept viforoasei ierni.

Victimele isi urmeaza ritualul ce le defineste specia, in timp ce omul le vaneaza pentru ca e mai tare si mai mare, pentru ca trebuie, pentru ca el este reprezentantul rasei atotputernice.

In timpul anului, cocosii de munte sunt undeva prin padure, frumosi, pretiosi, solitari, dar numai cei alesi ii zaresc uneori vara in locuri umede, luminoase, pe langa izvoare.

Sunt pasari poligame si n-au nevoie de femele decat cateva zile pe an, candva intre mijlocul lui aprilie si mijlocul lunii mai, cand perpetueaza specia. „Haiduci” de felul lor, nu se vor ingriji nici de pui insa, pentru ca, odata indeplinita misiunea, cocosii vor haladui din nou prin padure, singuratici, lasand gaina sa se descurce singura cu urmasii.

In acele cateva zile pe an, langa femele, cocosilor le vine sa danseze si sa cante intr-un fel specific si, cand se intampla asta, cad intr-un fel de transa. Totul pentru a-si fermeca partenera. Cand doi cocosi incearca sa seduca aceeasi puicuta, se lasa cu pene smulse si sange, iar vanatorii recunosc locul incaierarii dupa urmele rosii de pe zapada. Cantecul, dansul si visarea din ritualul nuptial, asa-zisul „rotit”, le poate aduce insa pieirea, pentru ca atunci raman, cateva minute, descoperiti in fata pustilor.

20 de cocosi = 27.000 de euro

Vanatoarea de cocosi de munte nu este deloc una usoara. La locurile de bataie este dificil de ajuns din cauza reliefului, iar un ageamiu in ale pandei, fie el si cu cea mai tare arma din lume, nu s-ar putea apropia niciodata de cocos. Trebuie sa fi invatat foarte bine cand si cum sa ajungi in preajma acestor pasari pretioase si de aceea Cristian Tomniuc, seful Departamentului Vanatoare al Directiei Silvice Suceava, a declarat recent: „Daca am iesit bine in acest sezon la cocosi de munte asta se datoreaza in principal profesionalismului vanatorilor Directiei Silvice”.

„Bine” inseamna pentru seful vanatorii sucevene 20 de cocosi vanati in cateva zile de sezon, fiecare in valoare de 1000 de euro. Actiunea a adus Directiei, cu toate taxele aferente vanatorii, un venit de 27.000 de euro, din partea vanatorilor (30 la numar) care si-au rezervat astfel de partide in padurile judetului Suceava. S-a tras in plin, dar s-au si ratat destule la pandele organizate pe raza ocoalelor silvice Vatra Dornei, Carlibaba, Pojorata, Brosteni, Crucea, cocosul de munte traind de regula la cote de peste 1200 – 1400 de metri.

2011, ultimul sezon de vanatoare la cocosi de munte?

Efectivele de cocosi de munte din padurile Sucevei au fost estimate la aproximativ 890 de exemplare, iar cota de recolta a fost anul acesta la 5% din intreg, respectiv 40 de cocosi. „Cotele de recolta pe fiecare specie in parte au fost stabilite intre 2% si 5% din efective, pentru ca pe noi ne intereseaza in primul rand o buna gestionare a vanatului si abia dupa aceea vanatoarea in sine”, a afirmat Cristian Tomniuc.

Vestea buna pentru Mama Natura (si nu este vorba de cea cu sanii goi de la unul din posturile TV nationale), dar mai putin buna pentru vanatori este ca sezonul 2011 ar putea fi ultimul de vanatoare la cocosi de munte. Sunt mari sanse ca anul acesta vanatorii sa fi fost martorii ultimului dans al acestei specii, pentru o lunga perioada de timp de acum incolo.

Incalzirea vremii, ce incepe de vreo 3, 4 ani sa produca decalaje de sezoane, reducerea efectivelor, produce, iminent, efecte, iar aceste splendide si pasionale pasari au nevoie de timp, strategii si proiecte ca sa nu dispara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *