Constanta, poarta prin care iese cheresteaua

In portul Constanta, cheresteaua de calitate este ascunsa sub lemn putred pentru a se putea declara un pret mai mic al marfii. In ultimii 17 ani, Romania a exportat enorm de mult si la preturi modice lemnul rotund si prelucrat primar, indeosebi spre state arabe si spre Occident

“Am vazut nave cu -castelul- (turnul-n.n.) acoperit efectiv cu che-restea, atat de mult incarca pe nava”, ne-a declarat un ma-rinar care a navigat mult din porturile Constanta si Galati.

De altfel, pentru ca afacerea merge foarte bine, majoritatea operatorilor portuari si-au deschis o linie de export lemn, iar dovada o reprezinta stivele uriase depozitate in portul Constanta. Saptamana trecuta, cele cinci nave aflate in operare pentru incarcarea cu cherestea aveau destinatii precum Egipt, Siria si Emiratele Arabe Unite.

Sub Ceausescu se dadea mobila, azi se dau busteni

“Atunci cand navele cu cherestea ajung in port, oamenii navalesc pe puntea navei si incep sa smulga bucati din paletii de lemn. Trebuie sa pazim noi marfa”, ne-a descris un comandant de nava atmosfera din portul Alexandria (Egipt), in momentul in care a ancorat nava cu cherestea.

Inainte de 1989, Romania dadea la export multa mobila si putini busteni (principalul client fiind SUA), iar astazi, situatia pare a fi inversa, principalii clienti fiind state arabe si unele tari europene. Cantitatea de lemn aprobata de guvern pentru exploatare se situeaza generos in jurul cifrei de 16 milioane de tone, din care o cota (chiar un milion mc) este destinata exclusiv exportului.

Cota va fi depasita insa mereu datorita vicierii masuratorilor, a prezentei firmelor intermediare, a datelor false declarate. In conformitate cu cifrele oficiale, an de an, din portul Constanta pleaca in medie 850.000 de tone, ceea ce inseamna cam doua treimi din intreaga cantitate aprobata.

Daca punem la socoteala faptul ca o cantitate aproximativ egala mare de material lemnos pleaca spre “tarile calde” si din portul Galati, iar o alta cantitate iese “pe uscat”, prin diverse vami, rezulta ca exportul depaseste mereu baremul oficial.

Conform unei statistici a CN Administratia Porturilor Maritime Constanta, inca din anul 2001 s-au exportat 709.000 de tone de lemn, iar in anii urmatori cantitatea a crescut pana la un milion de tone in 2005, iar in 2006 s-a inregistrat o usoara scadere fiind exportate 900.000 de tone.

Micile “smecherii” si marile tunuri fiscale

Din 1990 si pana in prezent, preturile la lemn au crescut de aproximativ o mie de ori, iar actele fictive in care cantitatile de cherestea sunt mai mici decat cele “recoltate” sau exportate sunt la ordinea zilei. Asta nu inseamna decat ca numarul tonelor de lemn exportate e mult mai mare decat cel raportat. In consecinta, evaziunea este infloritoare in domeniu.

Pentru cresterea castigului la buget si o mai buna urmarire a marfii, s-a decis prin hotarare de guvern ca, pentru cheresteaua depreciata, sa se perceapa mai putini bani decat pentru cea de calitatea I sau II, asa incat marfa de calitatea I este acum ascunsa sub cheresteaua depreciata, apoi se factureaza la un pret mult mai mic decat in realitate, cu toate ca acela care o cumpara plateste “la negru” pretul real. Supracontroalele lipsesc si oricum s-ar gasi solutii de fentare a legii – romanul este inventiv!

A-nnebunit lupul!

Un eveniment important a avut loc in 2006, in portul Constanta, cand 17 societati ce opereaza cherestea au fost verificate si amendate de o echipa de control a Ministerului Agriculturii si au fost puse sub sechestru cateva mii de tone de lemn, din cauza deficientelor descoperite de inspectori in avizele de export.

Masacru pentru padurea Comorova

Cu toate ca Dobrogea este mai saraca in paduri, exista zone impadurite, extraordinare prin diversitatea florei si faunei. Un exemplu este padurea Comorova, care a fost plantata in anul 1890, prin eforturile Academiei Romane, cu sustinerea Casei regale, in vederea realizarii unei perdele de protectie care sa atenueze fenomenul desertificarii.

In anul 1971, o parte din padure a trecut in administrarea fostei gospodarii de partid ce purta numele de Trustul Carpati. In anul 1996, din cauza presiunilor municipalitatii Mangalia (primar – Zanfir Iorgus), padurea nu a fost inclusa in fondul silvic national, iar in 1998 a fost predata Consiliului Local.

Peste noapte, din padure protejata, Comorova s-a transformat in parc municipal. Municipalitatea a obtinut apoi avizul Agentiei de Protectie a Mediului Constanta, pentru PUZ intitulat pompos “Extinderea si diversificarea ofertei turistice si de agrement – statiunea Mangalia Nord”.

S-a reusit blocarea aplicarii PUZ-ului, prin initiativa ONG Mare Nostrum, dar, in fata opozitiei opiniei publice, majoritatea consilierilor locali, dar si primarul Zanfir Iorgus nu au renuntat la ideea de a continua ceea ce va reprezenta o crima ecologica.

Afacerile cu terenuri din Navodari au adus defrisarile

Odinioara, fasia de litoral cuprinsa intre statiunea Mamaia si Tabara de copii Navodari era acoperita de padurici superbe (zise de localnici, de “maslini salbatici”), care erau incantarea turistilor sau localnicilor indragostiti, dornici de plimbari intre verdele copacilor si albastrul marii, dar reprezentau si o perdea forestiera de protectie. Un sir de scandaluri funciare – cu terenuri concesionate la preturi derizorii catre politicieni, jurnalisti, functionari etc – de la Primaria Navodari, consumate in timpul administratiilor Ion Dobre, respectiv Tudorel Calapod, s-au finalizat cu defrisarea zonei si ridicarea unor cartiere de vile.

Spre exemplu, Consiliul Local si primaria au concesionat 28.000 mp pe malul marii catre un SRL, teren pe care, ulterior, l-au si vandut (“prin negociere directa”, catre SC Hart SRL), in 2006, la un pret de pornire ridicol, care incepea de la 9,09 euro/mp. Prefectura a notificat aceasta initiativa, dar primaria “a rugat” Prefectura, prin prefectul Danut Culetu, sa-i confirme totusi ca hotararile de la Navodari sunt legale. La scurt timp, terenul cu constructii a ajuns la firma Westhouse Invest SRL, prin contract de cesiune. SC Westhouse a achitat o suma imensa pentru cei aproape 29.000 mp (39.206.892, 48 RON).

Judetul Tulcea, linistit ca padurea

Dobrogea, prin judetele Constanta si Tulcea reprezinta un popas important in circuitul lemnului din Romania, chiar daca nu-s bogate in paduri: judetul Tulcea, de exemplu, are 105.000 hectare de fond forestier, din care doar vreo 200 de hectare au fost retrocedate fostilor proprietari. Restul e al statului. Revoltator este ca, in conditiile in care numarul de controlori ai ITRSV este ridicol de mic (intre 2 si 5 oameni), firmele care taie arbori in zona provoaca adesea “avarii” serioase ecosistemului local, fara a putea fi verificate.

“In urma cu 6-7 ani, se taia chiar si in padurea protejata Letea, dincolo de Kardon”, ne-au declarat surse locale. Pe canalul Sulina, firme din Constanta si Tulcea au instalat gatere si au retezat salbatic padurile pitice din zona. Din punct de vedere al ITRSV insa, Tulcea pare un judet fara probleme. “Colegii nostri de la Tulcea au facut plangeri pe numele autorilor a 12 furturi de lemne din localitatile Macin, Horia, Casimcea, Ciucurova. Totalul pagubelor pe anul in curs este de 2.275 mc. Acoperim greu zona din cauza lipsei personalului”, ne-a declarat Gicu Ticoi, inspector-sef adj. al ITRSV Focsani.

Sursa: Universul Padurii

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Rămâi conectat!

104,101FaniÎmi place
108CititoriConectați-vă
1,330CititoriConectați-vă

Articole Recente