Inaltandu-se solitar in inima desertului, la kilometri distanta de orice sursa de apa si de orice alta forma de vegetatie, Copacul Vietii, din Bahrain, este considerat unul dintre cele mai remarcabile fenomene naturale din lume.
Cercetatorii inca nu stiu de unde isi trage seva acest arbore, care il face sa creasca atat de falnic.
Locul Gradinii Edenului
Copacul Vietii (Sharajat-al-Hayat, asa cum il numesc arabii) se afla la doi kilometri de Jebel Al Dukhan (Muntele de Fum) – punctul cel mai inalt al tarii, si creste pe un deal nisipos inalt de 25 de metri. Misterul supravietuirii acestui arbore in conditii atat de vitrege este deja legendar in randul locuitorilor Bahrain-ului, atragand curiosi din toate colturile lumii.
Minunea naturala veche de patru secole i-a uimit si pe oamenii de stiinta vreme de multi ani si, desi au fost emise cateva posibile teorii care sa explice fenomenul, acesta ramane enigmatic. Unii au argumentat ca pomul si-ar intinde radacinile foarte adanc si pe o suprafata foarte mare sub pamant, ajungand la surse de apa nestiute, insa nimeni nu a dovedit acest fapt. Localnicii au propriile explicatii pentru Copacul Vietii, explicatii care nu tin de stiinta.
Multi dintre ei cred ca arborele marcheaza locul Gradinii Edenului, in timp ce beduinii sunt convinsi ca acesta a fost binecuvantat de Enki, zeul sumerian al apei. Este uimitor cum Sharajat-al-Hayat a crescut continuu vreme de 400 de ani