Anual, mii de pui de pasăre sunt preluați din natură, doar pentru că oamenii nu știu cum să îi salveze. Sunt mici, pufoși, simpatici și par neajutorați, dar de cele mai multe ori le facem mai mult rău decât să îi salvăm. Iar cel mai neinspirat gest, de departe, este să îi luăm acasă.
De ce nu se iau puii de pasăre acasă?
- Sunt animale sălbatice. Cel mai bine pentru un pui de pasăre este să ajungă la părinții lui. De exemplu – când preluați un pui de pițigoi ar trebui să îl hrăniți cu insecte cel puțin o dată la cinci minute, să vă dedicați exclusiv lui. Apoi, să îl învățați să zboare, să se ferească de prădători, să își caute hrana etc. Iar oamenii nu pot face acest lucru.
- Mai grav, la păsări apare fenomenul de imprinting – pasărea ajunge să se creadă om și nu se mai poate adapta la viața sălbatică. Este nevoie de ani de lucru cu o pasăre la un centru de reabilitare ca aceasta să devină capabilă să reziste în sălbăticie.
„Păsările nu sunt cățeluși sau pisicuțe, nu se iau acasă pentru a fi salvați sau pentru a li se găsi un foster. În această perioadă e important să nu ne lăsăm influențați de instinctul de a salva orice găsim pe sol. Numai anul trecut am avut peste 1.000 de apeluri telefonice, emailuri și mesaje pe contul de Facebook, toate legate de pui de pasăre care au fost luați acasă. Problema a apărut când salvatorii au realizat că puiul mai are puțin și moare sau că devine un inconvenient”, a spus Valentin Marin, managerul proiectului România Prinde Aripi.
Există trei situații când oamenii intervin greșit. Cel mai bine este să știe cum pot salva puii de pasăre. Regula de aur este să nu aruncați puiul în aer, cu speranța că va zbura. Ar putea să se lovească de sol și să îi provocați răni noi.
- Puiul este golaș, nu are nici puf și nici pene. El trebuie să ajungă înapoi în cuib, la părinți. Altfel, nu supraviețuiește.
- Puiul are puf. El trebuie să ajungă înapoi în cuib. Dacă este prea sus cuibul, dacă este inaccesibil – atunci confecționați unul provizoriu dintr-o cutie de carton, cu șervețele de hârtie și puneți cutia în apropierea cuibului. Puii țipă, cer mâncare, iar părinții îi aud și îi vor hrăni și acolo.
- Puiul are pene deja, dar este pe sol. De fapt, nu a căzut din cuib, este ca un școlar, plecat la cursuri, nu mai stă în cuib. Acum învață de la părinți să caute hrana, iar aripile nu îl susțin complet, deci se mai odihnește pe sol. Puiul trebuie doar pus pe o creangă de copac, aproape de locul găsirii, să nu fie înhățat de câini maidanezi sau de pisici.
„În cazul ultimei situații menționateeste un adevărat război cu pufoșeniile. Este foarte greu să treci nepăsător pe lângă un pui, să nu vrei să îl iei acasă. Dar, există și situații când este bine să interveniți. Atunci când pasărea este rănită, lovită, are urme de sânge. În acel moment, cel mai bine este să preluați pasărea, să aflați ce specie este și care este centrul de reabilitare cel mai apropiat, deși sunt foarte puține în România. Apoi, lăsați veterinarul să își facă treaba”, a mai spus Valentin Marin.
România Prinde Aripi este un proiect al SOR, prin care ornitologii își propun să reîmprietenească orașele cu natura. În urma câștigării conursului „Idei din Țara lui Andrei” de la OMV Petrom, SOR a amplasat cuiburi artificiale și hrănitori pentru păsări în Bucureșt și 10 orașe din țară.
***
Societatea Ornitologică Română (SOR) este cea mai importantă organizație independentă de conservare a păsărilor din România. Un ONG premiat, SOR, lucrează pentru a proteja păsările sălbatice și habitatele lor în România de peste 25 de ani. Misiunea noastră este să ne asigurăm că populațiile noastre unice de păsări sunt protejate, iar locurile naturale minunate ale României nu sunt exploatate și distruse de evoluțiile dăunătoare. Dorim să îi inspirăm pe oameni să contribuie la protejarea păsărilor și a habitatelor din România și, cu ajutorul lor, să ne asigurăm că şi generațiile noastre viitoare se vor bucura de acestea.