Pentru a reusi sa stabileasca ce zone marine trebuie protejate si pentru a administra mai bine resursele, oamenii de stiinta vor incerca sa inteleaga mecanismele raspandirii geografice a pestilor si a molustelor cu ajutorul marcatorilor genetici.
Pe recifele de corali, cele mai multe animale devin sedentare la varsta adulta, insa larvele lor sunt impastiate in ocean, inainte ca acestea sa revina la locul lor de nastere. La Dascyllus Aruanus, un tip de peste, „60% dintre larve revin pe reciful unde se afla si parintii lor”, a explicat biologul Cecile Fauvelet, cu ocazia unui seminar la Centrul de Cercetari Insulare si Observator al Mediului Inconjurator de pe insula polineziana Moorea.
Folosind aceleasi principii prin care se stabileste paternitatea la om, poate fi obtinut un rezultat care sa permita cunoasterea legaturilor de familie dintre pestii adulti si cei tineri. Oamenii de stiinta stiu, de cativa ani, ca raspandirea geografica a speciilor coraliere nu se datoreaza curentilor marini. Astfel, dupa ce cresc in larg, pe parcursul a 10-100 de zile, larvele transparente se apropie de recif, devin indivizi tineri si capata culoare, fenomen ce are loc in noptile cu luna noua, pentru a scapa de pradatori.
„In Caraibe, pestele bicolor Stegastes Partitus poate sa se raspandeasca pe distante mari, de 200 km, intr-o singura generatie. Dar nu stim inca daca acest lucru se intampla frecvent”, a constatat Derek Hogan de la Universitatea Windsor, Canada. „Cu ajutorul geneticii, incercam sa intelegem mecanismele de schimburi globale intre sistemele coraliere. (…) Daca populatiile au semnalmente similare, este pentru ca isi schimba larvele in mod frecvent”, a explicat, la randul sau, Paul Barber de la Universitatea din Los Angeles, citat de AFP.
Cunoasterea acestor schimburi si distantele pe care au loc sunt fundamentale pentru protejarea eficienta a faunei marine. In momentul in care se va sti unde pleaca larvele, se va putea determina distanta necesara intre ariile marine protejate.
Totusi, raspandirea variaza foarte mult intre specii si mediile lor, ceea ce face dificila stabilirea principiilor generale dupa care sa fie delimitate ariile ce ar trebui protejate. S-a constatat ca, pe recifurile coraliere din Australia si din Noua Caledonie, indivizii tineri se dezvolta cu atat mai departe de locurile unde au fost depuse ouale cu cat stadiul lor de larve dureaza mai mult.
Sursa: Intact News
